10,875 matches
-
în Madison Avenue, unde a virat în unghi drept, luând-o spre nord. Aveam senzația că fusesem extrași din năvodul soarelui numai prin imensa flexibilitate și iscusință anonimă a șoferului. Cât am străbătut primele patru sau cinci intersecții de pe Madison, conversația în mașină se limitase la remarci de genul „Ai destul loc?“ sau „În viața mea nu mi-a fost atât de cald.“ Cea căreia în viața ei nu-i fusese atât de cald era, din cât reușisem să trag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o poate face oricine. Pe urmă mi-am reluat studierea cefei șoferului. În mașină se lăsase tăcerea. Pentru variație, am privit pe fereastră. — Cum îți place în armată? m-a întrebat amabila doamnă Silsburn din senin, pe un ton de conversație. În clipa aceea m-a apucat un scurt acces de tuse. Când s-a isprăvit, m-am întors cu promptitudine spre ea și i-am răspuns că îmi fac o sumedenie de prieteni în armată. Îmi venea greu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fratele dumitale nu e pedichiurist. Așa că nu mai face pe deșteptul. Întâmplător, știu că a fost vreo cincizeci de ani la rând Billy Black în emisiunea „Iată un copil deștept“. Doamna Silsburn a luat brusc o parte mai activă la conversație. — Emisiunea de la radio? a întrebat și am simțit că mă privea cu un interes nou, mai ascuțit. Doamna de onoare nu i-a răspuns. — Dumneata care erai? a continuat ea să mi se adreseze. Georgie Black? Amestecul de bădărănie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și ar fi «foarte drăguț». M-am simțit toată seara insuportabil de fericit. Când ne-am retras cu toții în living-room, familiaritatea dintre Muriel și mama ei mi s-a părut admirabilă. Își cunosc una alteia slăbiciunile, mai ales slăbiciunile de conversație, și și le comunică din ochi. Ochii doamnei Fedder supraveghează gustul conversațional al lui Muriel în «literatură», iar ochii lui Muriel supraveghează tendința mamei ei de a deveni superficială, guralivă. Când se ceartă între ele, nu există pericolul unei dezbinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
între ele, nu există pericolul unei dezbinări mai serioase, pentru că sunt Mamă și Fiică. Un fenomen teribil de frumos de urmărit. Totuși, există momente, în încântarea mea, când aș dori ca și domnul Fedder să fie mai activ pe planul conversației. Câteodată simt că am nevoie de el. De fapt, uneori, când intru pe ușă, am senzația că intru într-un fel de mănăstire dezordonată, seculară, populată de două femei. Și, alteori, când plec, am senzația ciudată că Muriel și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
debordanți au în casă un invincibil campion vorbitor. E adevărat, Seymour nu a ținut niciodată să-și aroge acest titlu. Și dorea cu ardoare să vadă pe unul sau pe altul dintre noi întrecându-l sau supraviețuindu-i într-o conversație sau o dezbatere. O chestiune măruntă, desigur, deși el n-a observat-o niciodată - avea și el orbirile lui, ca orice om - dar care, cu atât mai mult, îi râcâia pe unii dintre noi. Cert este că titlul de campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I s-a părut că a găsit o muscă în paharul de whisky. În cele din urmă, când - cel puțin după părerea mea - conversația se împotmolise total, s-a ridicat brusc și s-a dus să se uite la o fotografie a lui și a lui Bessie, care fusese de curând prinsă pe perete. S-a zgâit vreun minut la ea, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
el despre toate acestea? Ce știi tu, cu adevărat, despre propria ta putere de judecată? Stau și rup note adresate ție. Am dat să scriu lucruri ca „Asta e admirabil construită“și „Femeia din fundul camionului e foarte haioasă“ și „Conversația dintre cei doi polițiști e grozavă“. Așa încât acum îmi impun limite. Nu știu de ce. Imediat ce ai început să citești, m-am simțit puțin nervos. Suna ca începutul a ceva ce arhiinamicul tău Bob B. ar numi „o povestire remarcabilă.“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Pur și simplu. Tu singur stai În calea ta. Propria ta conștiință, de altfel, destul de Încărcată, te Împiedică să dispari pentru totdeauna În neant... - Din punctul ăsta de vedere, la noi e mult mai simplu, spuse Mașa, Încercând să mențină conversația la un nivel Înalt. Când ți-a sunat ceasul, ai Închis ochii și-ai murit. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, și cu asta basta, adăugă ea. - Așa e, o aprobă Extraterestrul. Voi sunteți niște ființe fericite. Trăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sau unul care să bea horilcă pahar după pahar și să vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că a vrut să mă pună la Încercare, Își spuse ea. Și eu ce-am făcut? L-am luat peste picior. Oare Mântuitorul nu a venit să propovăduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori În locuința lor descindea Însuși Iosif Vissarionovici, cu care bătrânica făcea conversație. Într-o zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cavitatea bucală se congestiona, contractându-se!! Încercă să nu dea atenție acestor simptome stranii, punându-le În sarcina sistemului său nervos, a oboselii În general. Totuși, fu necesar să facă un extraordinar efort de voință pentru a Întreține o mică conversație cu muncitorii. Dădu mâna cu șeful de echipă. „Bună dimineața, prieteni... Merge lucrul...?” „Merge domn’ inginer... dacă dai din mâini, trebue să meargă...” răspunseră mai mulți odată. „Nu serviți o gură de vin...?” - Îi oferi șeful de echipă sticla. Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa cum a făcut’o măsa, mi-ar face plăcere s-o văd nu de altceva dar, nu vreau să mor prost...! Ai Înțeles...?” Ospătarul se conformă, deșurupând sticla În fața lor, retrăgându-se În lateral În așa fel să poată intercepta conversația celor doi dificili clienți. Iar Șeful Șantierului după o examinare atentă a etichetei ce marca produsul, umplu paharele, toastând. „Pentru ziua de mâine, domnule inginer. De la bun Început, nu doresc să te descurajez dar, te așteaptă zile grele...În ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate Îl primi afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun răsucind În ambele mâini reclamația lui drept ghid de conversație. Fu Întrebat suplimentar alte amănunte la care răspunse simplu, fără ezitări, socotind necesarul să precizeze. „Am o rugăminte. Predați cazul meu oricărui alt ofițer să continue cercetările și fiți sigur, o să aveți ocazia să observați realitatea iar acuzațiile Îndreptate asupra
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va trebui să Încheie conversația. În cele din urmă mai schimbară unele banale cuvinte, În timp ce puse mâna pe mânerul ușei alăturate,cerându-și scuze. „Trebue să văd ce mai fac ai mei prieteni...” Așa precum se aștepta, Tony Pavone observă și cele patru sticle cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone o felicită. „Toată stima pentru tine, fata mea dragă. Efectiv mă uimești. Cum e posibil ca tu să asimilezi cu atâta ușurință, În timp ce eu...! În șase luni de școală, nu am reușit să rețin cuvinte pentru o simplă conversație.Ce mai...! Nu mă ajută capul și gata...! Când Îi aud vorbind, nu Înțeleg nici măcar un singur cuvânt, având senzația unor găini ce cotcodăcesc...!! Îmi dau cu pumnii În cap, minunându-mă cât de prost pot să fiu. Astai...!! Îți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar eu curajos am intrat În legătură cu soldații fără a ști un singur cuvânt rusește Însă, observându-i mai cu atenție păreau blajini și asociabili iar eu fortuit am Învățat incredibil de repede unele cuvinte rusești pentru a Întreține o ușoră conversație și comerciant cum sunt - am prins gustul banilor atunci când părinții mei adoptivi la vârsta de 7-8 ani de zile, la bariera comunei Progresul mi-au dat În primire un coș enorm și rotund În care vindeam bomboane, semințe de bostan
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acum să-l Întruchipeze. Devenise ea teoreticianul politic. Vorbea În numele lui, cum ar fi făcut el pesemne, și nu se afla nimeni să-i ocrotească ideile. Soartă Împărtășită și de Socrate și Iisus. Până la un punct, lui Arkin Îi plăcuseră conversațiile chinuitoare cu Margotte, trebuie recunoscut. Prostiile ei Îl mulțumeau, și pe sub mustață zâmbea În sinea lui, ținându-și brațele lungi Întinse către marginile pernelor trapezoidale și picioarele În ciorapi lungi unul peste altul (Își scotea pantofii din clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e evreică, biata femeie mai era și nemțoaică. — Așa. Și care este părerea dumitale, dragă unchiule Sammler? Întrebă ea În sfârșit. Știu că te-ai gândit mult la asta. Ai trăit atâtea experiențe. Iar dumneata și Ussher ați avut așa conversații despre individul acela smintit - regele Rumkowski. Omul din Lodz... Ce crezi? Unchiul Sammler avea obraji netezi, culoarea Îi era sănătoasă pentru un om la șaptezeci și ceva de ani și nu era deosebit de zbârcit. Erau, totuși, pe partea stângă, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei, tatăl ei avusese conversații cu H.G. Wells ce duraseră câțiva ani de zile. Își luase notițele cu el În Polonia În 1939, așteptându-se să aibă timp liber pentru acele memorii. Chiar atunci țara explodase. În gheizerul ce urcase o milă sau două În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În ciuda anilor mei, sunt un om al epocii moderne. Nu-i găsești pe David și pe Ionatan, pe Roland și pe Olivier, prieteni la cataramă În ziua de azi. Compania omului era foarte plăcută. Părea că și lui Îi plăcea conversația cu mine. Cât despre vederile sale, era de-a dreptul o masă de vederi inteligente. Exprima cât de multe putea și cu orice ocazie. Tot ce spunea am găsit până la urmă În formă scrisă. Era ca Voltaire, grafoman. Mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru masele demente. Educația pentru adulți. Ridicarea conștiinței generale. Un nivel mintal comparabil, să spunem, cu nivelul economic al proletariatului În 1848. Dar a face distincții? O activitate mai Înaltă. — O să spun o rugăciune pentru tine, zise Sammler. După aceasta conversația se scufundă o vreme În simplă sociabilitate. Sammler trebui să se uite pe scrisori trimise de Bruch la Post, Newsday, Times, În care Îi ataca pe cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mână. Sammler Își scosese pantofii și acum picioarele lungi, fragile, În ciorapi maro cu jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o culoare foarte albă. Apropiindu-se de treizeci de ani, Încă era fratele mai mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]