4,329 matches
-
un moment al ivirii posibilității științifice de combinare a speciilor. Artistul atrage atenția asupra faptului că, în contextul tehnoștiinței, omul poate deveni nu doar cyborg prin implanturi și proteze electronice sau avatar prin intermediul reprezentărilor computaționale de la interfață, ci și o creatură transgenică prin dezvoltările geneticii, un organism care poate avea material genetic străin în propriul corp. Prin urmare, intervenția asupra viului înseamnă, în arta transgenică, hibridarea ființelor, mai degrabă decât melanjul imaginilor. În acest context ontologico-științific, arta transgenică este legitimată să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a rămas până la distrugerea edificiului (Ier 3,6) la sfârșitul celui de-al doilea asediu al Ierusalimului în anul 587 sau 586 î.C.; după aceea nu a mai fost reconstruită. Tradiția biblică relatează că arca era împodobită cu heruvimi, creaturi hibride umano-animale înaripate, și e posibil ca atunci când Isaia (Is 6) a avut viziunea sa (care vorbește însă de serafimi, un fel de șerpi cu aripi) să se fi aflat în apropierea arcei Locului preasfânt. Nu e deloc clar ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
polemica nu a fost niciodată calea cea mai eficientă pentru a examina mișcare, oricare ar fi ea. Cine poate uita iconografia medievală, în care Biserica apare ca o femeie frumoasă, plăcută, cu ochii deschiși, în timp ce sinagoga este reprezentată ca o creatură urâtă, antipatică și cu ochii legați? a) Pentru a demitiza aceste concepte trebuie mai întâi să ne eliberăm de imaginea iudaismului perceput în mod unitar și să reflectăm în schimb la multele sale fațete. E de ajuns să luăm în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
prin traducerile lui Rufin și Ieronim. Concepția lui teologică era o îmbinare a tuturor tradițiilor filozofice ale vremii, un-de lumea superioară îl are pe Dumnezeu Tatăl, el zămislind pe Fiul care este imaginea sa, dar o imagine inferioară însoțită de creaturile spirituale pure care partici-pă la Logos. Aceștia se organizează într-un univers ce merge de la demonii de jos pînă la îngeri iar oamenii sînt la mijloc. Iudeo-sataniștilor nu le-a plăcut deloc zicerea dar nici toată opera lui și au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de un cocoș și clocit de o broască țestoasă. Cocoșul alb, broasca țestoasă și oul ceresc erau elemente mitologice în religia geților așa cum o dovedesc tăblițele și iconițele. O lespede de piatră din Viena poartă săpată o imagine cu o creatură înfricoșătoare avînd un trup solzos de șarpe, un cap ca de cocoș cu coroană pe creastă, și 4 picioare terminate cu gheare. Sub ea este următorul text: ,,Anul 1202 împăratul Frederic ll a fost ales la domnie. În timpul împărăției lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
putea crea vid, dacă ar vrea, Tempier a susținut că El putea distruge orice lege aristotelică. Dumnezeu ar putea da naștere la viață și în alte lumi, dacă ar dori. Ar putea exista mii de alte Pământuri, fiecare plin de creaturi; toate acestea stăteau în puterile lui Dumnezeu, fie că Aristotel era de acord, fie că nu. Nicolaus Cusanus a fost destul de curajos să spună că Dumnezeu trebuie să fi făcut astfel. „Zonele din jurul celorlalte stele se aseamănă cu asta“, spunea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
coaja de nucă a universului lui Aristotel și Ptolemeu. Pământul nu se mai ascundea confortabil în centrul universului, iar cosmosul nu era închis în nici o carapace. Universul se întindea la infinit, presărat cu nenumărate lumi, fiecare dintre ele locuită de creaturi misterioase. Dar cum putea Roma să pretindă că este reședința unicei Biserici adevărate, dacă autoritatea sa nu se putea extinde asupra altor sisteme solare? Existau oare papi și pe alte planete? Era o perspectivă tristă pentru Biserica Catolică, mai ales
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
le poruncește să ia în stăpînire lumea prin denumirea elementelor ei constitutive nimic neputînd exista fără o nominalizare ce presupune un contract de apropiere care va permite o acțiune de manipulare prin instituirea unui raport similar celui dintre creator și creatură, redemptor și recipiendar. E vizibilă aici o postură magică avînd reflexe în credința străveche a unei legături indestructibile între nume și esență, primul fiind menit nu numai să individualizeze ci și să definească; din mitologie, procedeul a trecut în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
contrabalansat de un personaj la fel de fascinant și ambițios, care este femeia modernă. La moartea lui Jules Goncourt în 1870, Edmond Goncourt anunță o transformare decisivă în programul său prin îndepărtarea de metodă documentarii precise. Această sarcină, prea îndrăzneață pentru descrierea "creaturilor simple" apropiate de natură, devine extrem de dificilă atunci cand ne propunem să descriem "le Parisien et la Parisienne de la société, ces civilisés excessifs, dont l'originalité tranchée est faite toute de nuances, toute de demi-teintes [subl.n.], toute de ces riens
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o reflexivitate absolută (care la Nietzsche apare ca autoexperimentare), în care alteritatea să apară doar ca obiect al noii ordini. Omul-creator îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus în aforismul 125 din La gaya scienza, gândul acesta: Dumnezeu a murit căci noi oamenii l-am ucis, este vestit în urmarea unei căutări mistice, nesupusă logicii pascaliene a căutării lui Dumnezeu (nu te-aș căuta dacă nu te-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
să-l evoce pe „Abe” după plac, atât în formă, cât și în conținut. Ar fi chiar o frumoasă răsturnare a mitului lui Pygmalion: în viața reală, Bellow l-a produs oarecum pe Bloom; în ficțiune, creatorul își ucide simbolic creatura. Dar, așa cum îmi va veni încă multă vreme greu să reprezint evenimentele sângeroase ale „revoluției” române din decembrie 1989 în formă de operă bufă (deși elementele de farsă nu au lipsit, culminând cu farsa neagră a măcelului și cu drama
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca un ele ment antisocial serios, e vinovat că nu recunoaște că a furat. În ultimă instanță, e vinovat pentru că se încăpățânează să fie om și nu un portret robot al tânărului delincvent în ceaușism. Dar lt. Popa este o creatură odrăslită de ceaușism ? Nu rezultă de nicăieri, asemenea polițiști se găsesc pe tot mapamondul. Până la urmă, doctorul nu mai vrea înapoi lucrurile furate, în valoare de 25-30.000 lei. E dispus să-și retragă plângerea și să i le lase
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
gândurilor iubite"), și percepția pură, dezinteresata ("canonica deplasare în spirit") și directă, i.e., intuiția ("locuire", engl. "indwelling" )6, descrisă de poetul american, de la care autorul "Jocului secund" pare să fi preluat termenul, astfel: La moartea, sau metamorfoza lor, când aceste creaturi, bucurându-se de viață ultima - imortalitate - si cunoscând toate secretele, cu excepția unuia singur, acționează asupra tuturor lucrurilor și călătoresc pretutindeni, prin simpla lor voința: - locuire [s.n.], nu a stelelor, care, pentru noi, par să fie singurele lucruri palpabile și, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
calităților și rangurilor” / , / „un parvenit care Ț și întemeiază speranțele pe intrigă și mitomanie.” Ț M. Robert - este „părintele” personajelor (!! inclusiv al naratorului), „dirijorul” lor „judecătorul” (!! alături de cititor, pe care-l ia părtaș), este un „demiurg” ce dispune de viața „creaturilor” sale după pofta inimii, a intențiilor și a concepțiilor sale; - de regulă, se străduiește să transmită cât mai voalat ceea ce și-a propus; dar uneori, (direct sau indirect: prin narator sau alte personaje) doar sugerează anumite aspecte; lăsând câmp liber
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel să i confere omului posibilitatea înălțării spre dumnezeire. Cultul mariologic cunoscuse în perioada medievală o amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din lirica trubadurilor: stăpână și doamnă, superioară bărbatului, oferindu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o multitudine de opinii exprimate în legătură cu principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui Chaucer față de eroinele sale. „Deoarece a înfățișat femeile ca pe niște creaturi raționale, capabile de a-i călăuzi moral pe soții lor, și care aveau un rol important de jucat în societate, este posibil să-l percepem pe Chaucer drept un scriitor <<feminist>>, cel puțin în acele situații în care percepțiile lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Pavel (în I Corinteni 14, 34-35), privind interdicția femeii de a vorbi în public. Aceasta poate și datorită faptului că în scrierile medievale, medicale sau științifice, femeia era considerată imperfectă, nedesăvârșită, denaturată, diformă, un fel de bărbat imperfect, mutilat, o creatură a cărei anatomie e în perpetuă mișcare și de aceea trebuia ținută sub control. 58 Grigore al IX-lea subliniază, într-una din scrisorile sale, că bărbatul trebuie să-și domine femeia așa cum spiritul trebuie să fie superior cărnii, trupului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ciorii, își ucide soția și își distruge instrumentele și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Balducci, trăiește în mănăstire alături de fiul său, pe care l-a izolat de ispitele lumii, tânărul necunoscând aproape nimic din realitățile înconjurătoare. Dar o vizită în oraș îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl ce reprezintă acele creaturi minunate, primește un răspuns șocant, că ar fi „gâște”, bătrânul crezând că schimbarea denumirii va duce și la alterarea naturii, însă băiatul hotărăște că farmecul celor zărite depășește tot ceea ce el crezuse până atunci a fi frumusețe și că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prostia este incriminată din nou (VII, 3; VIII, 3), credulitatea devine motiv de critică și stârnește hazul, atunci când un soț este trădat de soție cu nașul copilului, un călugăr, și i se oferă explicația unei salvări de la moarte a micii creaturi, sau când Calandrino crede că a descoperit o piatră ce-l poate face invizibil. și în povestirile naratorilor masculini (Pamfilo, Filostrato, Dioneo) întâlnim portrete feminine care se disting prin educația lor sau care devin o mărturie a preocupărilor feminine ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în mod decisiv. Nevasta din Bath ar fi un prim exemplu de femeie-reformată sau inițiatoare a unei mișcări protestatare, este o liber cugetătoare, independentă, dezinvoltă, neavând nimic din supunerea, gingașia și misterul femeilor adorate de cavaleri sau poeți, acele serafice creaturi, pe care le-am integrat în tipologia donnei angelicata. Uneori acest personaj feminin este privit chiar mai radical: „Femeia devine inițiatoarea unei erezii sau chiar o schismatică. A încercat să institue o sectă nouă și periculoasă, al cărei principiu era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
singura modalitate pentru o femeie să dobândească un statut social. Wyf are conform Oxford English Dictionary mai multe sensuri 365. Când se declară soție, femeia actualizează, de fapt, toate conotațiile acestui cuvânt. Reprezintă un fel de arhetip al nevestei, o creatură veridică, plină de amuzament, deși uneori stârnește oroare. Pornind de aici, Justinus, personaj masculin în Povestirea negustorului, și Chaucer în Envoi à Bukton o portretizează ca pe o înspăimântătoare avertizare la adresa soțiilor. Este „arhinevasta”(Archewyf)366, pare a cuprinde în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]