6,546 matches
-
E bun Constandinul Stancăi, dar se vede treaba că socoteala a fost cam greșită, n-are neamuri el, dar în schimb am eu și eu vreau să domnesc, să-mi mărit fetele cu boieri bogați și băieților să le iau dascăli ca să-i fac oameni mari. Manda, roaba țigancă pe care o primise de zestre, terminase pieptănatul, îi strânse părul bogat într-un conci și potrivea peste el ișlicul din țesătură străvezie țesut cu fir de argint și cu perle mărunte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost vândut ca rob unei căpetenii de ieniceri. Acesta l-a dat două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se spune că deși era copil îl ținea nemâncat și-l bătea în fiecare seară. Ienicerul se purta așa pentru că într-o bătălie fusese lovit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât. Oare câți tineri pot să cunoască personalitatea care le-a înzecit puterile în munca de modelare și cizelare a minții lor, reprezentând pentru ei un ideal? Când studiul limbilor devenea pentru noi o corvoadă și redactările în paralel anevoioase, dascălii noștri ne înviorau spunându-ne: „Marele Alexandru Mavrocordat vorbește unsprezece limbi și știe redacta în tot atâtea...” Mulțumesc măriei sale, voievodului, că mi-a dat prilejul să vă arăt umila mea sârguință în învățarea tratatului dumneavoastră. La primele cuvinte ale prințului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copil. L-a crescut alături cu domnițele lui. Era puțin mai mare decât Casandra, un an sau doi, nu mai mult, dar cum fetele se ridică mai repede, păreau de o seamă. Domnițele lui Șerban Vodă învățau multă carte cu dascăli renumiți și cu ele și Toma. Vezi tu, Ștefane, eu am rămas orfan de tată de mic, unchii mei, Matei și Iordache, tot așa, verii mei Toma, Casandra și Gheorghe la fel, de-aia îi simt ai mei și-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Moldovei prin Bogdan cel Orb și Alexandru Vodă. Era un om fermecător, și probabil că această însușire se dobândește de mic copil. Cât privește pe Mateiaș, am folosit prilejul drumului la Mogoșoaia ca pe o ieșire din rigorile impuse de dascălii lui. Cei trei adulți lăsară privirile în farfurie, toți trei erau văduvi și simțeau apăsarea singurătății chiar dacă viața îi obliga la o comportare normală în societate. Spătarul Mihai se simțea jenat de faptul că-și jignise nepoții făcând aluzie la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu înfrățirea la unison alături de glasul dascălului: — Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. De jur-împrejur pe pereți, păretare, scoarțe caramanii, pe câmp negru din lână seină cu jocuri de cruci și romburi din diferite culori, când stinse când aprinse... Se spunea că pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ctitoriile au rămas multă vreme să păstreze întreaga faimă a celor ce le-au ridicat și a meșterilor care le-au lucrat. Dacă le-au păstrat..., pentru că la mânăstirea Colței, la biserica primului spital din București, acolo la școala de dascăli, a dat imbrohorul ordin măriei sale Neculai Vodă Mavrocordat să fie spartă cu dalta pisania în piatră de deasupra ușii, ca să nu fie pomenit în veci numele marelui spătar Mihai Cantacuzinul. Era această mânăstire împrejmuită cu ziduri trainice, vegheată de turn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mijlocise marele muftiu al Istanbulului în schimbul lepădării credinței strămoșești. Iertare? Ce fel de iertare? Veniseră prin cronici până la ei poveștile căderii Constantinopolului, povești vechi de mai bine de două sute cincizeci de ani, le aduseseră cu ei în Țara Românească dascălii greci ai beizadelelor și ai coconilor boierești, așa că se știa bine despre ceea ce însemna iertarea otomană, tot atât de bine se știa cum folosiseră turcii vânzările celor de-un neam. Erau cunoscute din elegiile lui Matei Camariotes și din cronici condamnările la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se unească cu patria-mamă. Mai multe informații despre biografia sa incredibilă pot fi găsite în prefața cărții. 10. Pagini de pateric românesc George Căbaș Descriere: Cartea este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ’90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care s-a format și Își desfășoară viața și lupta fiecare popor, făurindu-și propria sa istorie". "Patriotismul este sentimentul de dragoste față de patrie și popor, statornicie În decursul istoriei, având În diferite epoci un conținut diferit." Datoria noastră, a dascălilor, este aceea de a contribui la creșterea acelor români adevărați de care țara are nevoie. Rezultă că educația patriotică este un ansamblu de mijloace, căi și metode specifice prin care se urmărește crearea și amplificarea unor sentimente, trăsături de voință
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
din natură ca și cum s-ar derula ca un film În fața noastră. " Fiecare timp este În drept să aibă istoria lui ", spunea A.D. Xenopol. Elevii sunt cei care ar trebui să fie beneficiarii cunoașterii pe care n-o poate realiza decât dascălul care, se apleacă Împreună cu elevii asupra acestor file de istorie națională. Dacă vom reuși să-i facem pe elevi să caute În biblioteci noi mărturii ale existenței noastre În spațiul danubiano-pontic, atunci truda noastră n-a fost În zadar. Ei
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
defileul Carpaților, precum toate frontierele orientale ale Imperiului Austriac. Fiecare oraș ceva mai important e o brigadă, târgul, un batalion, satul, o companie, cătunul, o secție. Prefectul e un general, subprefectul, un colonel, primarul, un căpitan, adjunctul său, un locotenent, dascălul, un sergent-major, pastorul, un preot militar; locuitorii sunt numere matricole; bluza, vesta de lucru, niște uniforme. Fiecare bărbat e soldat de la optsprezece la cincizeci de ani; fiecare soldat își face serviciul la frontieră timp de zece zile consecutiv; el petrece
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
unei simple icoane. Numărul zilelor de sărbătoare, incluzând duminicile, este de 150; există patru posturi ce dau un total de 110 zile. Cântarea religioasă este extrem de monotonă; se compune invariabil dintr-un recitativ în dominantă, fonfăit de unul sau doi dascăli; corul și asistenții însoțesc sau răspund în tonică; acest mod pare ciudat când îl auzi pentru prima oară, dar te obișnuiești cu el și sfârșești prin a găsi în acest acord constant al cvintei minore o amorțeală a urechii și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pereții împovărați de aur, de mulură, de bande, de flori, de sentințe evanghelice și de naive picturi bizantine. Această biserică are privilegiul de a primi nunțile de neam mare. În acea zi, arhiepiscopul coboară din mitropolie cu numerosul său cler, dascălii și capela sa de copii de cor. Oficiantul și alaiul său se adună sub cupola transeptului, în jurul unei mese rotunde acoperite de un covor cu flori de aur; pe covor se află vasele sacre, pâinea (sub formă de pișcoturi) și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tatălui și a mamei asupra viitoarei familii. De trei ori încă poartă pâinea, apoi vinul împărtășaniei la buzele soților și le dă în sfârșit binecuvântarea nupțială, după care se formează un lanț în care soții, martorii, preotul ce oficiază, clerul, dascălii și copiii de cor, ținându-se de mână, se învârt de trei ori în jurul mesei. Fiecare își reia locul, lanțul se rupe și ceremonia e terminată. Fericiții soți sunt astăzi în al patrulea an al căsătoriei lor, și luna de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este cugetul nostru de-a pururi, este speranța zilnică pe care-o purtăm cu noi, cu faptele noastre limpezi și înalte. La temelia iubirii de patrie stă cunoașterea istoriei sale. Nu poți iubi ceea ce nu cunoști și de aceea datoria dascălilor este să aducă istoria în fața copiilor, să-i ducă în istorie pentru a-și cunoaște trecutul și a se mândri cu el. Prin istorie, copilul învață care este obârșia lui, cum a străbătut poporul nostu vitregia vremurilor, învingând opreliștile fie
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
la Biserica Trei Ierarhi din Iași, în anul 1935. MĂDĂLINA DIN VAD SALVEAZĂ O CARTE A LUI DIMITRIE CANTEMIR Dumitru Almaș Dimitrie Cantemir a fost un mare cărturar, care și-a iubit mult patria. A învățat în școli înalte cu dascăli vestiți. A ajuns să știe istorie, filozofie, geografie, muzică, să vorbească zece limbi. A scris cărți foarte însemnate. Multa lui știință îl așeza printre cei mai de seamă cărturari din acea vreme. Și, apoi, în timpul scurtei sale domnii, Dimitrie Cantemir
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
a luat. L-a cercetat. I-a netezit foile cu palma și s-a minunat de frumusețea scrisului. Dar ea, săraca, nu știa a citi. A pus, totuși, caietul în trăistuța ei de merinde și s-a dus, fuguța, la dascălul din sat. Acesta a citit prima pagină: „Demetrius Cantemir, Descriptio Moldaviae”, și a spus: Fetițo, ai găsit un lucru de mare preț: o carte despre țara noastră. Dar cum a ajuns la izvor? Fata a povestit despre cei șase tâlhari
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
a citit prima pagină: „Demetrius Cantemir, Descriptio Moldaviae”, și a spus: Fetițo, ai găsit un lucru de mare preț: o carte despre țara noastră. Dar cum a ajuns la izvor? Fata a povestit despre cei șase tâlhari. Mda... a zis dascălul. Bine-ai făcut c-ai adus cartea la mine. O să-i dau eu de rost. Bucuroasă că o laudă dascălul, fetița s-a întors la mielușeii ei. Dar, apropiindu-se de pădure, a auzit gemete omenești. Întâi s-a speriat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
carte despre țara noastră. Dar cum a ajuns la izvor? Fata a povestit despre cei șase tâlhari. Mda... a zis dascălul. Bine-ai făcut c-ai adus cartea la mine. O să-i dau eu de rost. Bucuroasă că o laudă dascălul, fetița s-a întors la mielușeii ei. Dar, apropiindu-se de pădure, a auzit gemete omenești. Întâi s-a speriat și a dat să fugă. S-a răzgândit însă repede. Și, luându-și inima în dinți, cum se zice, a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am dus-o la domnul dascăl. Că numai el știe a citi în satul nostru. Mădălina, du-ne repede la domnul dascălul! au cerut cei doi. Fetița le-a împlinit vrerea. În fața dascălului, Toma și Nestor au spus cine sunt: Ne-a trimis stăpânul nostru Dimitrie
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am dus-o la domnul dascăl. Că numai el știe a citi în satul nostru. Mădălina, du-ne repede la domnul dascălul! au cerut cei doi. Fetița le-a împlinit vrerea. În fața dascălului, Toma și Nestor au spus cine sunt: Ne-a trimis stăpânul nostru Dimitrie Cantemir, care a fost domn în Moldova, să ducem această carte la învățații cei mari din
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am dus-o la domnul dascăl. Că numai el știe a citi în satul nostru. Mădălina, du-ne repede la domnul dascălul! au cerut cei doi. Fetița le-a împlinit vrerea. În fața dascălului, Toma și Nestor au spus cine sunt: Ne-a trimis stăpânul nostru Dimitrie Cantemir, care a fost domn în Moldova, să ducem această carte la învățații cei mari din Berlin. Dar, în apropiere de Vad, ne au ieșit în cale
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Ne-a trimis stăpânul nostru Dimitrie Cantemir, care a fost domn în Moldova, să ducem această carte la învățații cei mari din Berlin. Dar, în apropiere de Vad, ne au ieșit în cale niște oameni răi și ne-au prădat. Dascălul a zis: Am auzit și eu de Dimitrie Cantemir voievod. Luați cartea și urmați-vă calea. Sătenii le-au dăruit straie bune, ceva bani și doi cai. Pe drum s-au întovărășit cu niște negustori și împreună au ajuns la
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]