4,964 matches
-
o excelentă bază defensivă în Tunisia, putând să reziste luni sau chiar ani, încurcând astfel planurile ofensive aliate din Europa. Unitățile forțelor aliate participante la Operațiunea Torța, care debarcaseră la Alger, (Forța de asalt estică), avuseseră ca obiectiv ca, după debarcarea pe litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor aeropurtate în Tunisia. Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
să construiască o serie de baze avansate, bine aprovizionate, ei nu au mai fost capabili să întreprindă acțiuni ofensive imediate. Un atac cu șanse de reușită împotriva Tunisiei ar fi fost posibil doar dacă ar fi fost declanșat imediat după debarcarea Aliaților, iar Eisenhower avea să scrie mai târziu că „operațiunile americanilor au violat toate principiile recunoscute ale războiului”. Oficialitățile tunisiene nu erau hotărâte ce tabără să sprijine și în plus tunisienii nu permis accesul nicunei părți beligerante la bazele lor
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
eficientă a marii puteri de foc a artileriei proprii. Patton a sesizat că americanii s-au bucurat de un sprijin aerian insuficient și deși a încercat îmbunătățirea situației, o schimbare de proporții în acest domeniu nu s-a produs până la Debarcarea din Normandia. Pentru o mai bună coordonare a acțiunilor celor două armate din Tunisia, Eisenhower a trecut Armatele I și a VIII-a sub comanda reunită a generalului Harold Alexander, comandantul Grupului de Armate al 18-lea. Armata a 8
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
-a blindate britanice sau a geniștilor din Regatul Unit. Aceste tancuri speciale au fost proiectate ținând seama de învățămintele trase în urma eșecului înregistrat în timpul raidului de la Dieppe. Noile modele trebuiau să depășească o multitudine de probleme puse în fața Aliaților de debarcarea din Normandia. Aceste tancuri au jucat un rol de primă importanță pe plajele pe care au debarcat trupele Commonwealth-ului. Aceste tancuri pot fi considerate precursorii mașinilor moderne de luptă. Începuturile „drăciilor” poate fi plasat la momentul în care geniștii și-
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
ministrul, Lordul Salisbury, este în favoarea unei intervenții militare împotriva Imperiului Otoman, în ciuda opoziției Amiralității, care se temea de pierderi grele pentru marina britanică. Ca răspuns la pregătirea militară a englezilor, Rusia a pregătit și ea în Crimeea un corp de debarcare, și și-a înarmat flota de la Marea Neagră, ceea ce a pus capăt masacrelor din Armenia, la sfârșitul lunii octombrie 1896. Bilanțul acestui masacru este estimat a fi de aproximativ două sute de mii de morți, sute de mii de refugiați, cincizeci de
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
al Dardanelelor, o strâmtoare ce furniza o cale maritimă către Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei din timpul războiului. Intenționând să asigure controlul asupra acestei rute, aliații Rusiei, Regatul Unit și Franța, au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe peninsulă, cu scopul de a captura capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul). Atacul naval a fost respins și, după opt luni de lupte, cu multe pierderi de ambele părți, campania terestră a fost abandonată, iar forța de invazie a fost
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
proclamării Republicii Turcia opt ani mai târziu sub conducerea lui Mustafa Kemal (Kemal Atatürk), care a ieșit în evidență drept comandant militar la Gallipoli. Campania este adesea considerată a fi momentul apariției conștiinței naționale în Australia și Noua Zeelandă, iar data debarcării, 25 aprilie, este denumită „Ziua Anzac” cea mai importantă comemorare a soldaților morți și a veteranilor de război în cele două țări, mai importantă decât (Ziua Armistițiului). La începutul secolului al XX-lea, Imperiul Otoman avea reputația de „Bolnavul Europei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
război Turciei la 5 noiembrie, iar otomanii au proclamat "jihadul" (războiul sfânt) în aceeași lună, lansând o ofensivă în Caucaz împotriva rușilor, pentru a redobândi fostele provincii turcești de acolo. Luptele au început și în Mesopotamia, urmate fiind de o debarcare britanică cu scopul de a ocupa terenurile petrolifere din Golful Persic. Otomanii s-au pregătit să atace Egiptul la începutul lui 1915, cu scopul de a ocupa Canalul Suez și de a întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
1914. În același timp, în aceeași zonă, crucișătorul rusesc "'Askold" și cel francez "Requin" efectuau operațiuni similare. Kitchener a lucrat la acest plan până în martie 1915. El a fost începutul efortului reușit al britanicilor de a declanșa o Revoltă Arabă. Debarcarea de la Alexandretta a fost abandonată deoarece ar fi necesitat mai multe resurse miltiare decât putea Franța să aloce, iar din punct de vedere politic Franța nu dorea ca britanicii să opereze în sfera lor de influență, poziție pe care Regatul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse sub comanda lui Hamilton. Cu doar cinci divizii, operațiunea avea să fie complicată de numărul limitat de forțe, de terenul accidentat al peninsulei și de numărul mic de plaje disponibile pentru debarcare, precum și de grave dificultăți logistice. Pe măsură ce campania înainta, trupele MEF aveau să fie susținute de circa 2000 de muncitori civili din Corpurile de Muncă Egiptean și Maltez. Cum nu fusese prevăzută o debarcare sub tir inamic, forța nu era pregătită
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de numărul mic de plaje disponibile pentru debarcare, precum și de grave dificultăți logistice. Pe măsură ce campania înainta, trupele MEF aveau să fie susținute de circa 2000 de muncitori civili din Corpurile de Muncă Egiptean și Maltez. Cum nu fusese prevăzută o debarcare sub tir inamic, forța nu era pregătită pentru o asemena întreprindere. Diviziile britanice și franceze li s-au alăturat ulterior australienilor în Egipt, și în următoarea lună Hamilton și-a pregătit planul, alegând să-și concentreze forța asupra părții sudice
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de informație ale Antantei nu au pregătit adecvat campania,< bazându-se în unele cazuri pe informații obținute din broșuri turistice egiptene. Soldații ce urmau să participe la atac trebuia să fie încărcați pe transportoare pentru a debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi efectuate până la sfârșitul lui aprilie. Amânarea cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi efectuate până la sfârșitul lui aprilie. Amânarea cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat aprovizionarea și întărirea trupelor odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la începutul lui aprilie, adunându-se pe insula grecească Lemnos, unde în martie fusese organizată o mică garnizoană. După sosirea la 12
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la începutul lui aprilie, adunându-se pe insula grecească Lemnos, unde în martie fusese organizată o mică garnizoană. După sosirea la 12 aprilie, s-au organizat mai multe repetiții ale debarcării. Între timp, la 17 aprilie 1915, submarinul britanic HMS "E15" sub comanda căpitanului T.S. Brodie încercase și el să pătrundă prin strâmtoare, dar s-a ciocnit cu un alt submarin și a ieșit la țărm. După aceea, submarinul a fost
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
alt submarin și a ieșit la țărm. După aceea, submarinul a fost bombardat de o cetate turcească, bombardament soldat cu moartea lui Brodie și a șase membri ai echipajului, și cu capitularea supraviețuitorilor. Otomanii s-au pregătit să respingă o debarcare pe oricare parte a strâmtorii, cu Armata V Otomană. Forța, care la început consta din cinci divizii cu încă una pe drum, era formată din recruți și comandată de Otto Liman von Sanders, un ofițer german care conducea Misiunea Militară
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
forțele. Mustafa Kemal, un locotenent-colonel de 34 de ani care cunoștea peninsula Gallipoli, din operațiunile sale împotriva Bulgariei în Războiul Balcanic, credea că Capul Helles (vârful sudic al peninsulei) și Gaba Tepe ar fi cele mai probabile două zone de debarcare. În cazul primeia, Kemal credea că britanicii vor folosi marina pentru a controla uscatul din toate părțile, ceea ce extremitatea peninsulei permitea; la Gaba Tepe, distanța scurtă până la coasta estică însemna că forțele pot ajunge ușor la strâmtoare. Liman von Sanders
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și că singura speranță de succes stătea în mobilitatea celor trei grupuri, în special a Diviziei 19 a lui Kemal, care era concentrată lângă Boghali ca rezervă generală, gata să meargă la Bulair, Gaba Tepe sau pe țărmul asiatic. Întârzierea debarcărilor britanicilor le-a dat timp lui Sanders și altor ofițeri germani, cum ar fi colonelul Hans Kannengiesser, susținut de comandantul Corpului III Esat Pașa, să-și pregătească apărarea. Sanders avea să consemneze: „britanicii ne-au lăsat patru săptămâni bune răgaz
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și altor ofițeri germani, cum ar fi colonelul Hans Kannengiesser, susținut de comandantul Corpului III Esat Pașa, să-și pregătească apărarea. Sanders avea să consemneze: „britanicii ne-au lăsat patru săptămâni bune răgaz pentru toată această muncă înainte de marea lor debarcare... Acest răgaz a fost suficient doar pentru a fi luate cele mai indispensabile măsuri.” S-au construit drumuri, s-au asamblat mici ambarcațiuni care să ducă trupele și echipamentu peste strâmtori, plajele au fost cablate și s-au construit mine
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
forță aeriană cu asistență germană și aveau patru avioane în funcțiune în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un aerodrom. Antanta a plănuit debarcarea și asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii nefavorabile până la 25
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii nefavorabile până la 25 aprilie, debarcările urmau să aibă loc pe șase plaje de pe peninsulă. Divizia 29 urma să debarce la Helles în extremitatea peninsulei, și apoi să înainteze asupra cetăților de la Kilitbahir. Trupele Anzac, cu Brigada 3 Infanterie ca vârf de lance al asaltului, urma
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cunoscut sub numele de „Golful Anzac” ("Anzac Cove"). Acest sector al peninsulei Gallipoli a rămas și el cunoscut sub numele de „Anzac”; zona ținută de britanici și francezi a fost denumită „sectorul Helles” sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a primit Ordinul Serviciul Distins. Debarcarea de la Helles a fost efectuată de Divizia 29, sub comanda general-maior Aylmer Hunter-Weston. Divizia a debarcat pe cinci plaje în formă de arc la extremitatea peninsulei, ele fiind denumite de la est la vest plajele „S”, „V”, „W”, „X” și „Y
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
formă de arc la extremitatea peninsulei, ele fiind denumite de la est la vest plajele „S”, „V”, „W”, „X” și „Y”. La 1 mai, a debarcat și Brigada 29 Indiană, care a cucerit și a asigurat Sari Bair deasupra plajelor de debarcare, alături de ele venind ulterior alte două batalioane Gurkha, 1/5 și 2/10; a debarcat la Helles la 27 aprilie. La plaja „Y”, în timpul primelor ciocniri din jurul satului Krithia (First Battle of Krithia), Aliații au reușit să debarce fără opoziție
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
poziției, comandantul plajei „Y” și-a retras forța spre plajă. A fost momentul când au fost cel mai aproape să captureze satul în toată campania, pentru că apoi otomanii au adus un batalion al Regimentului 25, blocând orice altă mișcare. Principalele debarcări au avut loc la plaja „V”, sub vechea cetate Seddülbahir și la plaja „W”, la mică distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de acoperire din partea Royal Munster Fusiliers și Regimentului Hampshire a debarcat de pe carboniferul convertit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat poziții defensive bune și au produs infanteriei britanice pierderi grele la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care au debarcat, doar 21 au mai ajuns pe plajă. Ca și la Anzac, apărătorii otomani
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]