6,479 matches
-
progresul minții și simțurilor încetează și suntem hrăniți direct de Dumnezeu, atributele naturale transcendând în glorie copleșitoare: „... precum în viața trupească rostul mâncării este îndoit, unul pentru creștere, iar altul pentru susținerea celor ce se hrănesc (căci până ajungem la desăvârșirea staturii trupești ne hrănim în vederea creșterii, iar după ce trupul se oprește din sporirea în mărime nu se mai nutrește pentru creștere, ci pentru susținere), așa și în privința sufletului, rostul naturii este îndoit. Căci se nutrește înaintând în virtuți și contemplații
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
înaintarea în creștere și sporire prin cele ce sunt la mijloc, nutrindu-se nemijlocit cu ceea ce e mai presus de înțelegere și de aceea, poate, mai presus de creștere. De aici înainte, primind un soi de hrană nestricăcioasă prin păstrarea desăvârșirii deiforme ce i-a fost dăruită și împărtășindu-se de dulceața nesfârșită a acelei hrane prin care primește puterea de-a fi veșnic la fel de fericit, devine Dumnezeu prin împărtășire de harul dumnezeiesc, odihnindu-se de toate lucrările minții și ale
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent (relegatio), dar și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
e foarte adevărat că el nu vrea să fie considerat drept adept al lui Epicur 70 și, în felul său, are dreptate, pentru că și la epicurei se întâlnește un sens religios al vieții (cf. Horațiu), în timp ce lui îi lipsește cu desăvârșire. El este, poate, convins că merge pe urmele religiei tradiționale greco-romane, de la ale cărei principii de bază este însă foarte departe. Cu alte cuvinte, în timp ce la Roma, din diverse motive, se cristaliza conceptul unui Dumnezeu unic, personal, care, în (absoluta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și pe apă Din notele păstrate de pe urma periplului grecesc nimic personal nu iese în evidență, nici un accent mai îndrăzneț, măcar cu jumătate de ton, acolo, peste media unei corecte compoziții școlare 21. Am crede că junele călător e orb cu desăvârșire, dacă n-am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar, din capul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de arta compoziției, dar plasând în text o vioaie anecdotă ("Ludovic I, cu toate că i-ar fi spus pictorului "maestre Schwind, ești un geniu și un romantic", nu i-a găsit nici un rol în marile sale lucrări artistice") procedeu adus la desăvârșire abia în Memorii și folosit acum spre a sugera că timpul a reparat, uite, nedreptatea de altădată. În fața "minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist din epoca lui Alexandru". Dar autorul nu se mulțumește mereu cu postura de simplu reporter și riscă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la Inanna la Iștar, le-a opacizat simbolismul, pentru ca unele să dispară cu desăvîrșire. Dumuzi semnalează cu durere deposedarea însemnelor păstorești, de aceea dă impresia că se află chiar în interiorul mitului, înconjurat de personaje - simbol, benefice și malefice; păstorul carpatic ne apare și el însingurat, înstrăinat în imensitatea cosmică. Pierderea însemnelor lasă loc unui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deloc în temple, pentru că ei cred că nu se cuvine să bea în timpul zilei, cînd pot fi văzuți de domnul și regele lor. Alți preoți îl beau, dar numai în cantități mici. Cu prilejul numeroaselor sărbători ei se abțin cu desăvîrșire de la băutură și își petrec tot timpul în temple, studiind, meditînd sau învățîndu-i pe alții adevărurile dumnezeiești”. Al doilea: „Nici măcar regii înșiși, așa cum scrie Hecateu, nu primeau decît un tain de vin recomandat de cărțile sacre, deoarece erau în același
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ficțiuni epice, de invocații lirice, gesturi simbolice ritualizate, care poartă, laolaltă, amprenta unei codificări specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a pămîntului, din benefică, devine malefică. Nu este exclus ca, în arhaitatea îndepărtată, Muma Pădurii să fi fost o divinitate ocrotitoare. Măștile au funcții psihopompe. Sub chipul lor, astăzi derutant, strămoșii se întorceau în lumea celor vii, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată și Muntele Sinai și pe monahii care se roagă pentru cei porniți spre desăvârșire. Întoarse capul. În spatele lui, o femeie încă tânără se uita atent la icoană. Veșmântul negru elegant și năframa tot neagră care-i acoperea capul arătau că este grecoaică. Când i-a întâlnit privirea, ea și-a lăsat ochii în jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate, o icoană care să nu fie mai mare ca aceea, și arătă spre icoana cu scara desăvârșirii. Dar să fie cu pilda celor zece fecioare. Încăperea care până atunci fusese asemenea unui stup, căci fiecare se ruga sau îi comunica în șoaptă însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare spătar Mihai nu-i scăpase nici o mișcare. Oare ce va urma? Avea o fire de artist, văzuse aproape tot atâtea câte văzuse și fratele său stolnicul - marele învățat - și admirând scena ce se desfășurase nu putea să nu recunoască desăvârșirea cu care nepotul său regizase totul. Atâta timp cât el va intra în drepturile sale și va pune stăpânire pe averea lăsată de părinți, se angaja în gând să-l sprijine pe fiul Stancăi, vodă Constantin. Primul lucru pe care îl va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în lumea nevăzută, Sultanul dreptcredincioșilor Coranului, celor cărora Profetul le-a arătat drumul biruinței, mă plec în fața voastră, voi cei ce îndepliniți voința alesului lui Allah. Fie ca Allah să vă aibă în pază și să vă călăuzească pe calea desăvârșirii. Am venit în fața voastră să arăt că primesc propunerea ce mi-ați făcut de a cumpăra pacea poporului meu, adăugând la haraciul plătit până acum pungile pe care Stăpânul celor Două Zări crede de cuviință că le putem plăti și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De undeva, prin ferestrele înalte cu terminație trilobată în partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt înclinați să pună semnul egalității între "laic" și "ateu", refuzând să accepte faptul că o persoană credincioasă poate să abordeze multe chestiuni de stat fără să facă vreo aluzie specifică la religie. "A fi laic însemna să respingi cu desăvârșire nu numai religia, ci și moralitatea asociată ei, precum și tradițiile și regulile societăților musulmane", scria un expert 226. Aceste sentimente au fost cu siguranță întărite de experiențele pe care le-au avut musulmanii sub conducerea unor lideri laici autocrați precum
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de această frumoasă și înaltă îndatorire, dar sunteți înconjurat de cine nu trebuie, iar sfătuitorii domniei-voastre vă antrenează pe o cale care nu se potrivește nici demnității Bisericii, nici intereselor Statului; de câtva timp, înaltul cler și-a neglijat cu desăvârșire misiunea guvernul meu s-a străduit să introducă în mănăstirile cenobitice morala, disciplina, cumpătarea în întrebuințarea bunurilor, care aveau un alt scop decât întreținerea lenei, ignoranței, demoralizării. Sfinția Voastră le-a adresat acestor mănăstiriri bule de excomunicare și a aruncat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
astfel un alt important concept al acestei cărți, și anume cel de creație artistică. Sunt urmărite în permanență legăturile sale cu domeniul sacralității, oferind argumente de ordin simbolic și mitic. Din această privință, sacrul poate fi considerat un model al desăvârșirii creației, fiind imaginat, cel puțin în viziune proprie, ca o condiție a realizării creației artistice ideale. Nu în ultimul rând, capitolul mai acordă o importanță aparte rolului inspirației divine în cadrul procesului creator artistic, evidențiind faptul că sacrul, în calitate de reper suprem
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
scot în evidență substratul de sacralitate al experiențelor creatoare umane. În lumina acestor idei, celelalte două elemente esențiale ale modelului ideal descris, mitul și simbolul, determină creația artistică să-și exteriorizeze semnificațiile intrinseci în temerara sa încercare de atingere a desăvârșirii (prin dobândirea caracterului sacru 91). Ca elemente primordiale, arhetipurile pot mijloci între lumea spirituală și cea materială, între sacru și profan, legând în mod natural domeniul sacrului de anumite zone ale spiritualității, ca cel al mitologiei sau al simbolurilor, componente
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea inițială a lumii încă necreate, care descriu imaginea oceanului primordial și a Dumnezeului creator. Textul relatează despre un timp nedefinit
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Fig. 1. Cristian Ungureanu, God as Geometer Pagină din jurnalul unui călugăr francez anonim Cel mai important moment al procesului creator divin este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este considerată cea mai importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în realizarea acesteia: "chipul și asemănarea Sa". Plasând discuția noastră între sferele preocupate în mod direct de acest subiect desprins atât din mitologia, cât și din dogmatica creștină, interpretarea celor două atribute comportă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vedere al înfățișării fizice, cât și din perspectiva calităților morale, spirituale și intelectuale. Asemănarea cu divinitatea în sensul perfecțiunii reflectă importanta calitate pe care omul trebuie să și-o însușească alături de ceea ce se consideră a fi un dat al firii, desăvârșirea constituind o năzuință spirituală permanentă în descoperirea profunzimii divine. Semnificațiile acestei finalități au implicații marcante și asupra creației umane, care imită în sens spiritual actul creator primordial. Așa cum susține și filosoful rus Nikolai Berdiaev 108, permanenta căutare a omului de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înnăscute ale artistului. Cu toate acestea, validitatea creației umane ca act de colaborare cu Dumnezeu este influențată de o serie de factori specifici, Leonid Uspensky condiționând-o în mod direct de împlinirea planului și a voinței divine. În acest sens, desăvârșirea creației umane depinde, într-o foarte mare măsură, de sinergia acțiunilor creatoare ale omului și ale divinității 110. Referindu-ne în mod concret la relația mitului cosmogonic cu domeniul artei și implicit cu cel al reprezentării vizuale a sacrului, ideea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și creației primordiale tinde spre particularizare, oferind domeniului artistic prototipurile esențiale. Mai mult decât atât, valabilitatea simbiozei dintre arhetipuri, mituri și simboluri, ca și cea dintre sacru și creație, ne ghidează către premiza conform căreia sacrul constituie o condiție a desăvârșirii creației, un model exemplar, care prin asociere cu opera de artă, deschide posibilitatea dialogului cu lumea perfectă. Intenția de a oferi o imagine cât mai obiectivă acestor fenomene ne îndeamnă să urmărim însă, cu distanța și respectul de rigoare, și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]