18,606 matches
-
deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea dicțiunii, în numele unei detașări demne, oarecum orgolioase. În ciuda ecourilor favorabile stârnite de asemenea versuri (să nu uităm că volumul debutantului fusese lăudat, între alții, de G. Călinescu, Al. Piru, Vladimir Streinu, Ovid S. Crohmălniceanu), Mircea Popovici refuză o perioadă îndelungată o a doua apariție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux, răstălmăcirea jocului și triunghiuri cu pupila albastră din cărțile eponime) pretind, dincolo de virtuozitate formală sau atașamentul (lucid!) față de o tradiție asumată și în definitiv revitalizată, un anume fel de detașare față de propria subiectivitate, ocolită, abia tatonată sau pe de-a-ntregul camuflată. Eul poetic revine însă întotdeauna în forță în alte cicluri de poeme ale solitudinii mândre, dornic să-și clameze de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la acea ascuțime a minții, la seninătatea și detașarea specifice poeziei clasicilor.228 Precum Montale, care îl asocia pe sicilian cu Leopardi afirmând existența la cel dintâi a unei dorințe covârșitoare de infinit, Salvatore Pugliatti identifica în poezia acestuia un alt element esențial, comun cu versurile poetului din Recanati
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
303 Poezia se structurează pe baza opozițiilor la care trimit termenii contrastanți: copii adulți, râs întristare. Alăturările binare descriu succint firul existenței umane supuse curgerii timpului, dominate de realitatea durerii și încheiate în lumea tăcută a morții. Creatorul observa cu detașare trecutul, prezentul și viitorul. Depărtarea, componența esențială a poeticii vagului, îi permite să vadă, să analizeze, fără a se lasă antrenat în devenire, să înțeleagă că viața se află sub semnul morții care se insinuează în fiecare clipă ce bate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de nuanțare la anumite imagini îl ajută pe cititor să traseze hărți intratextuale de la un nod textual la altul. Desenul care apare astfel dezvăluie un peisaj sufletesc originar, un illud tempus profund personal. Dar intratextul suscită și o altă interpretare: detașarea scriitorului de propriul eu. "Autocitarea este un mijloc de a te considera pe tine ca altul" (Michel Butor)15. Dacă intertextualitatea, mai ales în practica postmoderniștilor, ajută la definirea poeticii scriiturii inclusiv prin poziționare hermeneutică, intratextualitatea favorizează redefinirea sau fixarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne d' Arc a noastră. Până și azi, mai sunt unii, care vor să o ardă pe rug"83. Desigur, "manierismul liric, exercițiul livresc, detașarea vocii poetice, toate acestea, înlocuite de un timbru moral mai apăsat, de o "lectură" a universului, mai intransigenta și mai "implicată"84, sunt rezultatul unei trăiri aparte, răsfrântă asupra poeticii celor care au fost persecutați, din cauza ideologiei politice. Cenzura politică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru". (Ochii statuilor) Mai presus de orice, somnul și visul devin, la Ana Blandiana, spații interioare, de refugiu, în care ea pare să se regăsească pe sine. Prielnice detașării eului de lume, acestea permit reactualizarea unor lumi proprii, pierdute de mult sau inexistente, dar pe care autorul le readuce în prim-plan. Reconstituirea acestor lumi se face cu ajutorul timpului viitorului, timp care îi succede visului: Va ninge-n odaie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vieții. Această negare face posibilă supraviețuirea, deși, uneori, în ciuda declarațiilor evidente, nu supraviețuirea textului o interesează pe poetă, ci supraviețuirea trupului. Transcenderea dorinței de a trăi în trup pare să fie scopul scrierii, detașarea de corp și, prin aceasta, victoria asupra lui. Toate se înscriu, într-un șir existențial, în care, dincolo de dorință, se află o altă dorință, dincolo de text, se găsește un alt text, care va fi însăși liniștea"159: "Ca și când și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai degrabă, modernismului, este, totodată, improprie unui model de poetică feminină. Părând să-și privească de la fereastră propriul destin, poeta nu adoptă niciun fel de sentiment față de tragismul situației. Cu o răceală deloc doar aparentă, ci profundă, și cu o detașare asemenea, aceasta asistă ca la spectacol la ruperea în două a propriului trup. Separarea intelectului de trup devine metaforă a deconstrucției sau a segmentării întregului în părți. Apoi, ca într-un ritual hermeneutic, poeta disecă fiecare dintre aceste segmente, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să depășească chiar și tentația (impulsulă de a răspunde cu rău la rău; ca valoare autentică, ea ajută ființa omului să se elibereze de robia patimilor, a răzbunării, a urii și a indiferenței, nepăsării, producându-i efecte de Înălțare și detașare de sine. Efectele ei sunt astfel atât pentru subiectul moral care o manifestă, cât și pentru cel care beneficiază de ea (s.n.Ă” Autorul citat evidențiază și două importante căi prin care iubirea aproapelui - valoare esențială, fundamentală a moralei - participă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în operă, trebuie să fie precum Dumnezeu, prezent peste tot și vizibil nicăieri". Pe de altă parte, trebuie să subliniem că fragmentele în care se vorbește, de pildă, despre "eul heliadesc omniprezent", despre discursul "asumat finalmente, după succesive încercări de detașare, de unicul și marele gânditor care se înalță din operă și acoperă cu respirația spiritului său orice rând ieșit de sub pana lui Eminescu", despre "biografia interioară a unicului erou eminescian" (Ipostaze..., p.71, 201, 256), sau despre ego-ul lui Antim
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se suprapune cu o măiastră utilizare a limbajului popular. (Nefinalizarea romanului reprezintă una dintre multele pierderi ale istoriei literaturii române). Scriitorul face parte din categoria acelora care valorifică cuvântul popular în direcția unei utilizări evocator temporale. Remarcăm, la nivel narativ, detașarea discrepantă a naratorului față de epoca narată. Comentariile critice, realiste, de istoric sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ciru Oecomomu caracteristicile stilistice de tip romantic apar foarte rar, nota dominantă fiind dată de realism. Se observă influența istoriei ca obiect de studiu (dialog redus, conflictul major, social, analizat pe baza argumentației socio-științifice, narare concentrată, fără a fi expeditivă, detașare rece de epoca evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat, adeseori sub forma calcului; apar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
curînd pentru a oferi documente în vederea studierii la rece a anumitor aspecte ale sufletului uman." Astfel vorbește Primo Levi37 despre cartea sa din 1947, Se questo e un uomo (Dacă acesta e un om), în care descrie, cu sobrietate și detașare, propria experiență a Holocaustului. Conținutul cărții, ceea ce spune și ceea ce sugerează, ne obligă să ne eliberăm, odată pentru totdeauna, de viziunea confortabilă asupra umanului pe care o întreține omul modern. Ce reprezintă Auschwitz? Un posibil greu de formulat în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
40. Moderația și legalismul constatate, îndeosebi, în prima parte a mandatului lui Ghica, nu îngăduie exagerări și nu pot servi drept temei aserțiunii potrivit căreia boierimea conservatoare ar fi fost protejată de domnitor. Dimpotrivă, interesele acesteia au fost cvasi-eludate până la detașare totală, în ultima parte a mandatului, de domnitorul, care, motivând că țara trebuia "să facă și ea de la sine un pas înainte" atunci când puterile europene meditau la reorganizarea ei, a dispus, în decembrie 1855, desființarea robiei în Moldova (completând legiuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vederea sondajului”. Bineînțeles, cu cât fragmentul se detașa în clasament, cu atât fenomenul se amplifica, astfel încât au apărut diferențe semnificative. Fenomenul nu se datorează unei calități deosebite a acestui fragment muzical, pentru că experimentul, repetat de mai multe ori, a evidențiat detașarea în clasament a unui alt fragment de fiecare dată. În schimb, într-o a doua variantă a experimentului, rezultatele sondajului în curs nu erau comunicate internauților în timp ce aceștia alegeau. În aceste condiții, nici un titlu nu s-a remarcat. Prin urmare
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
alta. Ca în 1001 de nopți sau în faimoasa Conferință a păsărilor, de Farid Al-Din'Attâr. Păsările care pleacă în pelerinaj spre muntele Qâf, conduse de o bufniță, în căutarea lui Simorgh, regele lor, traversează numeroase văi, valea iubirii, valea detașării, valea minunării... În fiecare vale traversată, bufnița le spune păsărilor o poveste, fără a o încheia vreodată și dacă i se cere să o facă, ea continuă cu altă poveste și tot așa. Această structură a infinitului, pe care Rahimi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
zile. De fapt, totul a început cu cîțiva ani mai devreme cînd, în Suite à l'hotel Crystal (2004), autorul se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel, toate minuțios descrise. Cu detașarea și autoironia binecunoscute, își anticipase moartea, anunțînd-o pentru anul 2009, la Baku, într-o cameră din hotelul Apsheron (nume predestinat, apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ani în urmă, Gilles Leroy (premiul Goncourt pentru Alabama song), îndrăgostit progresiv de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis hollywoodian, paradoxal amestec de celebritate și cinică umilire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și ne stîlcim viețile ar fi evitate, sau măcar minimalizate, dacă aceste grave și profunde ches tiuni ar fi puse, preț de cîteva clipe, în gura unor copii... Distanța inversă, de la adult la junior, ar aduce cu siguranță acea necesară detașare și un spor de înțelepciune, prin perceperea derizoriului pe care îl ridicăm la rang de element vital. Roxane își menaja niște zone de tăcere, acel "sas de neant care trebuie cu orice preț creat și protejat în economiile de piață
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mai exact, exaltările și furiile juneții, speculațiile iraționale și nebunia grandorii mișcărilor de extremă dreaptă din acele vremuri (evocate îndeosebi în Schimbarea la față a României), sunt privite de vîrstnicul Cioran cu un amestec de rușine, incredulitate și voință de detașare totală (îndeosebi în Histoire et utopie și Mon pays). O particularitate interesantă în cazul lui Cioran: construcția identității sale literare trece prin uciderea asumată a identității lingvistice materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofie și literatură, cred că o opinie mai coerentă este aceea dezvoltată de către filosoful american, care interpretează demersul derridarian 316 nu ca pe o nerecunoaștere fundamentală a realității genurilor, ci ca pe o încercare de a construi ceva nou, prin detașarea de propriul său trecut filosofic. Derrida diseminează sensul în rețele de relații textuale, iar "rezultatul lecturii lui nu este acela de a ajunge la esențe, ci de a situa texte în contexte de a situa cărți alături de alte cărți (ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]