4,208 matches
-
aptitudini accidentale, așadar nenecesare, adică nedeterminate prin tehnica muncii, aptitudini care nici nu ar putea fi integrate unui gen de muncă existent, nici n-ar avea puterea, nefiind legate de cadrele sociale active, să impună un gen nou de muncă. Dezlegată de cealaltă determinare, cea naturală, libertatea ar putea să apară în forma sa supremă, proprie doar Divinității: "creațiunea". În fapt, libertatea în forma activității libere a personalității trebuie să fie determinată natural și social. Personalitatea însăși păstrează în structura sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca urmare a acumulării în timp, a unor situații de coerciție exercitate asupra sa sub diferite forme, ultima dintre ele fiind respingerea fără explicație a filmului Glissando”. A subliniat, cu același prilej, că este dispus, dacă cazul său nu se dezleagă, să declare „greva foamei” și să ceară „emigrarea din țară”. Pe baza dezlegărilor primite, Comitetul municipal de partid, împreună cu Consiliul Culturii au operat o seamă de modificări în scenariul filmului, premierea [premiera - n.m.] acestuia avînd loc luni 3 septembrie a.c.
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
carnea, o legăm cu ață, ungem cu boia, apoi punem ruloul într-o cratiță și- l prăjim puțin pe ambele părți, după care turnăm un pahar de vin și dăm timp de o oră la cuptor. După ce s-a răcorit, dezlegăm ața și tăiem felii. Se servește cu soté din legume sau sosuri, roșii, hrean. RULADA DIN MUSCHIULET DE PORC FLAMBATA 600 g mușchiuleț de porc, 600 g ciuperci, 400 g cașcaval, 2 ouă, sare și piper. Se taie carnea porții
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
îi conferă infailibilitatea sublimei sale funcții. A treia ipostază a consacrării este momentul când Iisus îi oferă lui Petru prerogativele preoției, asimilată mai târziu ca taină „Orice vei lega pre pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pre pământ va fi dezlegat în ceruri". Ulterior această taină va fi dată tuturor apostolilor. A patra ipostază și ultima se referă la rolul urmașului său, consacrat prin triplul răspuns a lui Hristos la mărturisirea dragostei pentru Dumnezeu al lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
funcții. A treia ipostază a consacrării este momentul când Iisus îi oferă lui Petru prerogativele preoției, asimilată mai târziu ca taină „Orice vei lega pre pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pre pământ va fi dezlegat în ceruri". Ulterior această taină va fi dată tuturor apostolilor. A patra ipostază și ultima se referă la rolul urmașului său, consacrat prin triplul răspuns a lui Hristos la mărturisirea dragostei pentru Dumnezeu al lui Petru „Păstorește oile Mele’’ „Paște
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Tentativa s-a oprit la timp pentru că regele și-a dat seama că procedând astfel face jocul protestanților. Printre altele această declarație prevedea independența absolută a suveranilor față de Papă care nu mai putea să-i suspende s-au să-i dezlege de jurământul de credință a supușilor. Afirma superioritatea conciliilor asupra Papei, nega infailibilitatea șefului suprem al Bisericii, decretele acestuia devenind infailibile doar prin consimțământul întregii biserici. În Austria, Febronianismul stipula superioritatea episcopilor asupra Papei conferindu-i acestuia doar poziția primului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este o oprire, dar ca un moment în trecut. În realitate, ea se naște dintr-o schimbare și pregătește alta66". Originalul este altundeva - transcendent și diferit: Și filamentele umbrelor, si figură docilelor raze, și toată aparentă inima a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orologerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi 67. Prin transparență (simbolică) acestor elementele, Ion Barbu - aici în postura de cunoscător și de interpret al operei poești - identifica ("dezle[eagă]") un nexus generator
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
realizat: ca si cum am vrea să vedem obscuritatea de sub lumina 27. Nu este, de aceea, câtuși de puțin surprinzător, cum poate părea la prima vedere, faptul că toate referințele din "Veghe" la mecanismul creației sunt la timpul trecut: "Formase", "armau", "măsurau", "dezlegam", "se tencuia", "cunoștea", "se desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
construcție a transcendentei [s.n.]. Lumile matematice șanț vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de țărani se căzneau să dezlege slovele de aur cu care era scrisă, în abecedare și cărțile de citire, istoria românească. În corelație cu conturarea unei iconografii a memoriei istorice naționale, reforma haretistă a instituit și o ritualistică comemorativă organizată în cadrul unui calendar al serbărilor școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
menit să servească drept caveat lector pentru cititorul manualului de Istoria românilor, avertizat asupra faptului că "Istoria românilor este o istorie de contradicții nerezolvate" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3), pe care autorii manualului nici măcar nu își propun să o dezlege. Caracterul oracular este înlocuit astfel de natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar înțeleaptă, care se oferă să-i dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie pe cavaler. Acestuia i se pare o povară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cinstea-i lucrul cel mai nalt pe lume.”827 Aurel, văzând demnitatea cavalerului de a-și ceda soția, precum și durerea Dorigenei, renunță la dragostea sa: „Mai bine ne-mplinire vreau și chin,/ Decât iubirea voastră s-o dezbin./ Eu te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a-și ceda soția, precum și durerea Dorigenei, renunță la dragostea sa: „Mai bine ne-mplinire vreau și chin,/ Decât iubirea voastră s-o dezbin./ Eu te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea mai curată-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pietricică. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care îi pricinuise o simplă zgârietură și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune așa cum scria, cu o vulgară declamațiune, Scipione Bădescu: „îndată ce-l dezleagă rupe tot cu o putere de fiară și strigă de produce un ecou îngrozitor.” în realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe față din cauza mânjirii cu necurățenii a locului zgârieturii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașa de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat decât a alienat. Îndată ce-l dezleagă, rupe tot cu-o putere de fiară și strigă de produce un ecou îngrozitor în spital, unde se află 80 de alienați, afară de femei, dar nici unul în starea grozavă a lui. Capul îi este spart și umflat; nu pot însă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
te miri, nici să vorbești, la toate să rămâi surd și mut. Acolo vei sta trei zile și, pe urmă, vei putea vorbi. Și așa ai să afli care ți-i soarta ta pe lume." 103 "Casa Morții" din basme dezleagă legăturile pământești și leagă viețile oamenilor: "Casa Morții era foarte mare și c-o mulțime de cuie în care erau atârnate câte un ghem; unele mari, altele mijlocii și unele de tot mici. Ce-s astea? întrebă ciobanul pe Moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Element cosmogonic universal, simbol al nașterii și al morții 125, apa integrează și dezintegrează; noul venit pe lume este "împământenit" cu ajutorul apei, prin taina botezului, cel plecat pe ultimul drum va fi condus de ființa apei pentru a i se dezlega rădăcinile din pământul acestei lumi. Desăvârșind ieșirea la viață a increatului, apa șlefuiește informalul, deschizând calea înspre cunoașterea ființei din lucruri. "Adevărat ochi al pământului" 126, apa rescrie codul viețuirii celor două lumi, lumea increatului, a informalului, a elementarului, și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră se punea o carafă cu must de sfeclă. Pentru a dezlega casa de toate făcăturile, moașa deznoda toate lucrurile pe care le găsea în gospodărie.253 Pentru a-l feri de deochi, moașa își face cruce, îl scuipă pe copil și bate pământul cu piciorul, zicând: "Să se așeze toate deochiturile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
templele slavilor aveau o deschidere pe unde se putea observa răsăritul soarelui 279. a. Nașterea La români, momentele esențiale ale vieții nașterea, nunta și petrecerea din această lume sunt vegheate de divinitățile domestice, reprezentate de focul vetrei care interzice sau dezleagă. Astfel, femeia care trebuie să nască nu are voie să calce pe foc deoarece copilul care se va naște va avea un fel de "foc", numit "foc viu" 280. După "scăldarea" copilului, pentru a-l feri de deochi, moașele din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai curată / Și mai luminată / Ca de Maica Domnului lăsată. Bună dimineața, mieru de rău / Cu prundu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mulțumesc (...) / Eu am venit la dumneata, cum mergi lină și haină, așa să-mi faci și mie o voie bună: să mă speli de toate urâturile și gurile răle."60 În unele descântece de "desfăcătură, de ursită", cuvântul vindecător poate dezlega numai dacă este împărtășit "unei ape curgătoare": "Bună dimineața, apă curgătoare. Mulțumesc dumitale (...) / Șezi la noi dac-ai venit. Eu n-am venit să șez, / Ci am auzit că ai trei fete: Una te spală, / Una te mătură / Și una
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dat..."62 Pentru "întoarcerea ursitei", de folos este "apa descântată" de puterea cuvântului: "N. nu te cânta, / Nu te căina, / Nu te văira! / Că eu de mâna dreaptă te-oi lua / De picioare te-oi despiedica / De mână te-oi dezlega / De gură te-oi dezmuți / De ochi te-oi desorbi / De nas te-oi descârni / De urechi te-oi desurzi. / Și nu te cânta / Nu te văira / Că eu de mâna dreaptă te-oi lua / Cu cămașă de aur te-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veninu ce-l ai; / Cu acu de te-aș străpunge, / Tot n-ar curge pic de sânge. / Când din tine iese doru, / Atunci îmbătrânește omu / Și dă capu la albit, / Și fața la-mbătrânit."179 Natura, ca refugiu existențial, tămăduiește și dezleagă firea umană din chingile sortirii. Repetițiile, care pun în prim plan legătura de sânge dintre om și natură, se transformă într-o unealtă ontologică a înveșnicirii destinului uman: "Dragă mi-i frunza, iarba, / Că-mi ascultă inima / Și se-ngânnă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]