43,048 matches
-
tramvaiului nostru, zis dorință. Ne suflă în ceafă, iar noi mai ezităm să punem cap la cap tot ce ne apasă pe suflet, pe umerii noștri, aclimatizați cu schimbările de macaz" (P 2005). Excesul retoric produce serioase devieri față de normalitatea discursului politic modern. În spațiul cultural românesc, asemenea exerciții stilistice confirmă prestigiul literaturii, nu și competența politică a oratorului. Se pare că oratoria politică românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
Scriitorul și-a încărcat patetic pagina și și-a delegat personajul să spună tot ce voia să spună, nu fără anumite alambicări. Dar nu este oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
atît de des și de sigur" (ibidem). Cum am putea explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită, discursul poetului se întrece în a configura cît mai multe orori ale materiei rămase singură cu sine, mișcîndu-se în cercul închis al agregărilor sale: "cărnos trecut putrezindu-ne printre degete/ cum merg pe străzi murdare/ printre înjurături/ liniștea iernilor de atunci
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Oprișan și Stancu Ilin pot rezolva restituirea unei imagini globale a operei hasdeene, într-o restituire profesionistă ce trenează de un secol. Titu Maiorescu, Opere, I. Critice, XCIV+1466 p.; Opere. II. Traduceri. Încercări literare, 1124 p., 2005; Opere III. Discursuri parlamentare (1866-1899), XXVIII+1126 p.; Opere IV. Discursuri parlamentare (1900-1913), 1360 p., ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic, București, 2006. Pentru primele
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
imagini globale a operei hasdeene, într-o restituire profesionistă ce trenează de un secol. Titu Maiorescu, Opere, I. Critice, XCIV+1466 p.; Opere. II. Traduceri. Încercări literare, 1124 p., 2005; Opere III. Discursuri parlamentare (1866-1899), XXVIII+1126 p.; Opere IV. Discursuri parlamentare (1900-1913), 1360 p., ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic, București, 2006. Pentru primele două volume din colecția de "Opere fundamentale", D.
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Încercări literare, ediție de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, toate cele patru volume fiind apărute la Editura Minerva din 1978 până în 1988. Din păcate, vechea ediție critică Titu Maiorescu, cea dinainte de 1989, s-a oprit la volumul IV. D. Vatamaniuc o continuă cu discursurile parlamentare. Aș zice că adevărata problemă a unei ediții critice Maiorescu abia de aici încolo începe. Ar fi de restituit trei sectoare mari ale operei maioresciene: filosofia, însemnările zilnice și corespondența. Pentru filozofie sunt de revăzut textele restituite de Grigore
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Constantin Țoiu Venind și ziua aceasta, e bine să ne aducem aminte... A fost mai întâi o grevă de operetă. Sticle de șampanie roz pitite prin tufișuri, discursuri, rățoieli făloase... Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaș de cowboy subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de putere
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
astfel de definiri a propriului demers. El pare a acorda mult mai puțină importanță cititorului virtual al posterității decât celui din Roma timpurilor sale." Să mai parcurgem exact atâtea rânduri câte ne sunt necesare până la următorul pas al algoritmului argumentativ: "Discursul lui Labienus și fraza care-i răspunde cuprind ca într-o ramă descrierea construită cu migală a înfruntării militare decisive dintre Cezar și Pompei. Preocuparea stilistică este secundară la Cezar, iar autorul nu caută nici un moment să-și Ťînfrumusețezeť scrierea
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
prin rigoarea construcției sintactice. Atunci când apar, procedeele de stil au un rol strict funcțional." Urmăriți cât de departe poate merge austeritatea acestei formule literare. În text, în intensitate și - vă livrez o cheie de lectură - în timp: "Obișnuita sărăcie a discursurilor lui Cezar dovedește mai degrabă opțiunea autorului decât eventuala lipsă a calităților lui oratorice. ș...ț În pofida ubicuității comandantului suprem, el nu se lasă niciodată surprins în intimitate. Chiar și în momentul victoriei finale asupra lui Vercingetorix, generalul-autor nu își
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
europene cîștiga interesul instituțiilor culturale europene: Premiul Europa pentru Teatru. În teatrul grec de la Taormina, cu un juriu prezidat de Irene Papas, într-o transmisiune în direct difuzată de Eurovision, Ariane Mnouchkine, primul cîștigător al acestui premiu, a ținut un discurs tulburător. Vorbea, atunci, într-o Europă tensionată de alte tensiuni decît cele de azi, de "barbaria" diviziunii, în artă și nu doar, de granițele puse între artiștii din Europa și ceilalți, numiți atîta vreme din Europa de Est. Două blocuri pe același
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
alte tensiuni decît cele de azi, de "barbaria" diviziunii, în artă și nu doar, de granițele puse între artiștii din Europa și ceilalți, numiți atîta vreme din Europa de Est. Două blocuri pe același continent, dăruire totală față de aventura teatrului și un discurs profetic al unui spirit nobil. Un premiu special a primit atunci Melina Mercouri. La edițiile ce au urmat pînă la aceasta, ultima, a unsprezecea, depășindu-se perioade de crize și întreruperi, probabil cei mai remarcabili artiști au primit această distincție
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
revine în Grecia a creat, ab initio, un soi de emoție care a modelat tensiuni și neînțelegeri. Ele nu lipsesc, pînă la urmă, de acolo de unde există teatru, miză, umori, orgolii. Așadar, cred că seara decernării a fost dominată de discursurile atipice ale lui George Banu și Alexandru Darie - acesta în calitate de Președinte al Uniunii Teatrelor Europene - profunde, cu un tip de comentariu și de analiză pline de idei, de emoție reală, care au făcut breșe în convenții de tot felul. Europa
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
ori în planul editorial și tot de atâtea refăcut, completat, adus la zi. Cu toate acestea, cartea n-a apărut înainte de Revoluție, ci ulterior, în 1993, când interesul publicului larg și, parțial, al criticii se deplasase către alte forme de discurs: publicistic, civic, politic. O a doua ediție, publicată în 2002 la Dacia, n-a avut nici un ecou, din cauza difuzării și difuziunii limitate. Abia aceasta de față, apărută la aproape douăzeci de ani de la data finalizării ultimei variante (1 aprilie 1988
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
făcut singură dreptate după care a părăsit insula și continentul. Delimitarea taberelor opuse nu doar din rațiuni derivate din condiția socială, ci și pasionale, este făcută de protagonistă cu tușe groase. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
Rodica Zafiu În discursurile politice ale ultimelor săptă-mîni, frapează revenirea la utilizarea insinuantă și emblematică a unor cuvinte-cheie din frămîntările anilor '90. Sigur că inventarul de cuvinte e limitat și nu orice revenire înseamnă același lucru: contextul e cu siguranță altul. Asemănările de discurs
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
discursurile politice ale ultimelor săptă-mîni, frapează revenirea la utilizarea insinuantă și emblematică a unor cuvinte-cheie din frămîntările anilor '90. Sigur că inventarul de cuvinte e limitat și nu orice revenire înseamnă același lucru: contextul e cu siguranță altul. Asemănările de discurs par totuși să indice o surprinzătoare stabilitate a imaginarului politic local. În 1990, obsesia violenței a fost extrem de puternică în discursul politic oficial, asociindu-se cu tema liniștii. Mai mult, interpretarea violenței a fost una particulară, marcată: pericolul invocat permanent
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
inventarul de cuvinte e limitat și nu orice revenire înseamnă același lucru: contextul e cu siguranță altul. Asemănările de discurs par totuși să indice o surprinzătoare stabilitate a imaginarului politic local. În 1990, obsesia violenței a fost extrem de puternică în discursul politic oficial, asociindu-se cu tema liniștii. Mai mult, interpretarea violenței a fost una particulară, marcată: pericolul invocat permanent (asociat cu mitul "dușmanului care conspiră", prin mitinguri "așa-zis spontane") era în primul rînd cel al violenței contra instituțiilor, a
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
cererile ca politicieni ai regimului trecut să se retragă din viața publică, contestarea legitimității politice și a rezultatelor alegerilor - nu insultele directe (de la boșorogi la legionari) adresate adesea contestatarilor chiar de presa care le condamna violența. Și astăzi, există un discurs public care trece foarte ușor peste calomnii și amenințări concrete (de genul "te arunc de la balcon"), dar dramatizează o violență simbolică împotriva Constituției (din afirmații de tipul "ar trebui modificată Constituția"). Mi se pare că merită amintite, în acest context
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
amenințări concrete (de genul "te arunc de la balcon"), dar dramatizează o violență simbolică împotriva Constituției (din afirmații de tipul "ar trebui modificată Constituția"). Mi se pare că merită amintite, în acest context, cîteva date din trecutul relativ recent. În spațiul discursului public, tema violenței apare, în perioada imediat următoare căderii regimului comunist, cu o frecvență remarcabilă. Chiar termenul violență e un indice al acestei prezențe obsesive: el circulă intens în perioada respectivă în presă (în relatări, comentarii, articole de direcție), în
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
public, tema violenței apare, în perioada imediat următoare căderii regimului comunist, cu o frecvență remarcabilă. Chiar termenul violență e un indice al acestei prezențe obsesive: el circulă intens în perioada respectivă în presă (în relatări, comentarii, articole de direcție), în discursul politic și electoral, în sloganurile scandate la demonstrații. În cursul anului 1990, titluri care conțin cuvântul-temă apar frecvent în paginile tu-turor publicațiilor importante (adesea în pa-gina I): Fără violență! (Adevărul = A 17.01.1990, 1); Fără violență! (România literară, 18
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
liniște" - permitea recunoașterea orientării politice a emitenților; gruparea adversă îl evita sistematic. Dincolo de ambiguitate și de polarizare, cuvântul-cheie e semnificativ și pentru că se definește prin negație: ca absență a tulburării, a zgomotului sau a vorbirii. Prin metaforizare, violența căpăta în discursul public imaginea - care se substituia analizei și informației concrete - unei forțe (monstru, stihie): "Violența s-a lăsat din nou, după o pauză incredibil de scurtă, peste capitala României. O violență oarbă, ieșită din străfundurile istoriei și din străfundurile pământului" (În fața
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
12. 1990, 5); "sindromul violenței... s-a acutizat neîncetat" (TL 20.2.1990, 1). E prezentă și mitologia animalieră, prin metafora șarpelui: "șarpele violenței" (Adevărul, 14.06.90); "s-a scurs ca un șarpe vandalismul" (Adevărul, 13.06.1990). Legitimitatea discursului a fost o mare problemă în perioada imediat după 1989: opoziția irita mai ales în măsura în care părea să-și asume o autoritate locutivă: "aparent, nu amenință pe nimeni, însă predică din amvon schimbarea guvernului, a miniștrilor, se substituie statului" (A 8
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
în măsura în care părea să-și asume o autoritate locutivă: "aparent, nu amenință pe nimeni, însă predică din amvon schimbarea guvernului, a miniștrilor, se substituie statului" (A 8.05.90). Monopolul discursiv totalitar a accentuat iluzia puterii pe care ar avea-o discursul, de aceea o mare parte din violența identificată la începutul perioadei post-totalitare a fost pusă pe seama limbajului autoritar sau vehement. Sînt totuși diferențe surprinzătoare între ceea ce percepe fiecare ascultător ca fiind violent într-un discurs: pentru unii sînt violente mai
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
pe care ar avea-o discursul, de aceea o mare parte din violența identificată la începutul perioadei post-totalitare a fost pusă pe seama limbajului autoritar sau vehement. Sînt totuși diferențe surprinzătoare între ceea ce percepe fiecare ascultător ca fiind violent într-un discurs: pentru unii sînt violente mai ales insulta și înjurătura, pentru alții ironia și etichetarea, sau contestația și afirmația categorică.
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
inclusiv cele critice (de tipul "comedie umană" și "comedie livrescă", sintagme care s-au aplicat și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]