5,812 matches
-
și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund, dispreț până la greață, care a survenit imediat după întâia clipă de stupoare. Această nouă femeie i-a declarat că i-ar fi absolut indiferent dacă el s-ar căsători chiar acum, cu oricine, dar că a venit să nu permită această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade e cea mai curată pedeapsă trimisă de Dumnezeu pe capul lui. Bineînțeles, cu averea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de felul cum se schimba fața Nastasiei Filippovna, care devenea teribil de palidă și, ciudat, paloarea chiar o făcea și mai frumoasă. Toțki, care, ca toți gentlemenii care și-au făcut de cap la viața lor, tratase la început cu dispreț prețul infim dat pe acest suflet care nu apucase încă să trăiască, în ultimul timp ajunsese să se îndoiască de această atitudine. În orice caz, încă din primăvara trecută își pusese în gând s-o mărite repede, dându-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
demn nici de mintea sănătoasă, nici de inima bună a Nastasiei Filippovna. Repetând încă o dată că lui îi e cel mai greu să vorbească, încheie spunând că nu poate renunța la speranța că Nastasia Filippovna nu-l va trata cu dispreț dacă el își va exprima dorința sinceră de a-i asigura viitorul și-i va oferi o sumă de șaptezeci și cinci de mii de ruble. Mai adăugă precizarea că oricum această sumă îi era destinată în testamentul său; într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oamenii încă o mai alintau, dar, după ce s-a întors bolnavă și chinuită, nimeni nu i-a arătat vreun pic de compătimire! Cât sunt de cruzi în această privință! Ce idei au! Prima care a întâmpinat-o cu ură și dispreț a fost maică-sa: „De-acum m-ai făcut de râs“. Și ea a fost prima care a lăsat-o de batjocura lumii: aflându-se în sat că Marie s-a întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceeași uimire calmă, cu care mai înainte îl privise pe prinț, și această calmă uimire, această nedumerire, provocată de totala neînțelegere a ceea ce i se spunea, părea a fi în clipa aceea, pentru Ganea, mai îngrozitoare decât cel mai profund dispreț. — Ce să vă scriu? întrebă prințul. — Imediat vă dictez, spuse Aglaia, răsucindu-se spre el. Sunteți gata? Scrieți: „Nu mă pretez la tocmeli“. Acum notați ziua și luna. Arătați-mi. Prințul îi întinse albumul. — Excelent! Ați scris admirabil; sunteți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adesea cu unii oameni. Încă puțin și poate ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă tocmai din cauza furiei orbise, altfel și-ar fi dat seama că acest „idiot“, pe care îl trata cu atâta dispreț, cam prea repede și cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea totul extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să vă atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă rog. — Trebuia să mai țineți cont de un lucru, Gavrila Ardalionovici. Cu ce vă eram obligat mai înainte și de ce nu aveam voie să pomenesc de portret? Doar nu mă rugaseți... — Ptiu, ce cameră mizerabilă! remarcă Ganea, privind cu dispreț în jur. E întunecoasă și fereastra dă în curte. Aproape în toate privințele, n-ați venit la noi la momentul potrivit... Ei, dar nu-i treaba mea; nu eu dau camere cu chirie. Pe ușă își vârî capul Ptițân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Să zicem; dar la mijloc nu-i decât vechea răzbunare femeiască și atât. E o femeie grozav de nervoasă, bănuitoare și vanitoasă. Întocmai ca un funcționar sărit cu avansarea! A vrut să iasă în evidență și să-și arate tot disprețul pentru ei... și pentru mine; ăsta-i adevărul și nu-l neg... Însă se va mărita cu mine. Nici nu bănuiți de ce subterfugii e capabilă vanitatea omenească; pe mine mă consideră ticălos pentru că, amanta altuia fiind, o iau de soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de câteva ori chiar încercase să exprime această idee, ceea ce îl impresionase neplăcut pe Toțki. De altminteri, în felul de a fi al Nastasiei Filippovna existau multe aspecte care pe Afanasi Ivanovici îl impresionau neplăcut (neplăcere împinsă mai apoi până la dispreț). Nemaivorbind de lipsa de distincție a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală un amestec barbar, alcătuit din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar mugea câteodată ca ursul și trata cu profund dispreț lingușelile și gudurăturile „cerșetorului“, care se dovedise a fi o persoană mondenă și politicoasă și încerca să se dea bine cu el. După cum arăta, sublocotenentul dădea impresia că „la treabă“ se descurcă mai ales prin dibăcie și agerime, decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stați în cale“ - venim noi. „Nouă dă-ne toate drepturile, iar tu să nu-ndrăznești să spui nici măcar pâs în fața noastră. Nouă dă-ne toate onorurile, chiar și pe cele care nu există, iar pe tine o să te tratăm cu dispreț, ca pe ultimul lacheu!“ Caută adevărul, își apără drepturile și tot ei, ca niște lifte păgâne, l-au calomniat în articol. „Pretindem, nu cerem și n-o să auziți de la noi nici un cuvânt de mulțumire, pentru că o faceți ca să fiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curier, doi! Te-au căutat toată ziua! Pe treptele scării, Evgheni Pavlovici încremeni ca trăsnit. Și Lizaveta Prokofievna se oprise în loc, dar nu îngrozită și împietrită ca Evgheni Pavlovici: o privea pe ființa aceea impertinentă la fel de mândră și cu același dispreț rece pe care și-l manifestase mai înainte față de „omuleți“; imediat, își mută privirea sfredelitoare asupra lui Evgheni Pavlovici. — O noutate! continuă vocea sonoră. Nu-ți fă griji cu polițele lui Kupferov; Rogojin le-a cumpărat cu treizeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crucea mea, că nu se cunosc și că polițele-s curată născocire! Și cu câtă impertinență îi strigă tu, ca să se-audă din celălalt capăt al străzii! E cel mai curat complot! Se înțelege că trebuie să respingem totul cu dispreț și să ne dublăm respectul față de Evgheni Pavlovici. Asta i-am spus-o și Lizavetei Prokofievna. Acum îți voi destăinui bănuiala mea cea mai intimă: sunt absolut convins că a făcut-o ca să se răzbune pe mine personal, ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-am gândit s-o fac pe severul, în calitatea mea de cap al familiei, și am făcut, deci, o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ori în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe alții; să nu râdem în timp ce unul vorbește; să i se permită să exprime liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extrem de mârșavă. (De altfel, era gata oricând să fie de acord cu o mică faptă mârșavă.) Privea cu dezgust și ură sărăcia și decăderea la care ajunsese familia lui. Chiar și pe maică-sa o trata de sus și cu dispreț, deși înțelegea foarte bine că reputația și caracterul ei reprezentau deocamdată principalul punct de sprijin în cariera lui. Intrând în serviciul lui Epancin, își spusese de îndată: „Dacă tot trebuie să mă port ca o slugă, atunci să fiu slugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei. — De scandal i s-ar fi făcut și ei frică, în pofida romantismului. Totul până la o anumită limită, n-o veți depăși niciodată pentru că toate sunteți la fel. — Aglaiei i s-ar fi făcut frică? explodă Varia, privindu-și cu dispreț fratele. Văd că, totuși, mârșav ți-e suflețelul! Voi toți nu faceți nici cât negru sub unghie. Chiar dacă-i caraghioasă și ciudată, în schimb e mai onestă de o mie de ori decât voi toți. — Bine, nu-i nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în urmă. — Vezi? observă Ippolit, absolut stăpân pe sine. N-ai putut rezista. Zău că te vei căi dacă nu spui ce ai de spus. Îți cedez încă o dată dreptul la replică. Aștept. Gavrila Ardalionovici tăcea și îl privea cu dispreț. — Nu vrei. Ai intenția să te ții dârz. Voia dumitale. În ce mă privește, voi fi cât se poate de scurt. De două sau de trei ori am auzit astăzi reproșul cum că mi s-a oferit ospitalitate. E nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În plus, și el s-a făcut nervos și s-a nărăvit să mă privească acum cam prea de sus. Ba se smiorcăie și mă îmbrățișează, ba începe hodoronc-tronc să mă umilească și să-și bată joc de mine cu dispreț. Așa că o să fac să se vadă poalele redingotei, cu bună știință o s-o fac, he-he! La revedere, prințe, căci îmi dau seama că vă rețin și inoportunez, ca să zic așa, sentimentele cele mai interesante... — Dar, pentru Dumnezeu, ține-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul. Visul cel mai fantastic se transformase deodată în realitatea cea mai pregnantă și mai precis conturată. În clipa aceea, una dintre cele două femei o disprețuia atât de mult pe cealaltă și atât de mult ținea să-și arate disprețul (poate că nu venise decât cu acest scop, cum avea să se exprime Rogojin a doua zi), încât, oricât de fantastică era cealaltă, cu mințile ei zdruncinate și cu sufletul ei bolnav, se părea că nici o idee preconcepută n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu venise decât cu acest scop, cum avea să se exprime Rogojin a doua zi), încât, oricât de fantastică era cealaltă, cu mințile ei zdruncinate și cu sufletul ei bolnav, se părea că nici o idee preconcepută n-ar fi rezistat disprețului înveninat, pur feminin al rivalei. Prințul era sigur că Nastasia Filippovna nu va aduce vorba despre scrisori; după privirile ei scânteietoare își dăduse seama ce preț au acum scrisorile pentru ea; dar și-ar fi dat o jumătate din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și trăiește din munca ei. De unde atâta dispreț pentru o cameristă? — Nu munca o disprețuiesc, ci pe dumneavoastră când vorbiți de muncă. — Dacă ați fi vrut să fiți cinstită, v-ați fi făcut spălătoreasă. Amândouă se ridicaseră și, palide, se uitau una la alta. — Aglaia, oprește-te! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
către noii stăpâni. În zadar se sili d. Brătianu a mănține maioritatea sub ordinele noilor miniștri. Toți câți au văzut acel tablou și aduc aminte cu dezgust de cele ce s-au petrecut. Cum reprezintațiunea națională era un obiect de dispreț din cauza acelei maiorități, cum miniștri d-alde d. Cogălniceanu și d-alde V. Boerescu căutau să se dea unul pe altul din minister afară, prin diferite intrigi care de care mai meschine, prin adulațiuni care de care mai base la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]