4,129 matches
-
intensitate propagandistică redusă în raport cu divergența de la finalul anilor '40, atribuindui-se apelativul "revizionist". 3.5. Panoramarea principalelor dispute intestine din cadrul PCR-PMR (1945-1953). Premise interne și externe Încă de la înființarea sa în 1921, conducerea PCdR a făcut obiectul unor rivalități aprinse, fiind disputată între mai multe facțiuni competitoare. În perioada ilegalității (1924-1944), în special în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când legătura cu Cominternul fusese întreruptă (1940-1944), organizarea partidului se afla într-o stare deosebit de confuză. Existau, pe de o parte, foarte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a desfășurat simultan pe mai multe paliere, dimensiunea ideologică (foarte greu de diferențiat în regimurile comuniste de cea politică) a conflictului rămâne fundamentală: atât China cât și Uniunea Sovietică au încercat fiecare să își impună propria accepțiune asupra leninismului, disputându-și acerb rolul de centru al lumii comuniste (Tucker: 1969, 212; Copilaș: 2009c, 97-111). Aflată în plin avânt revoluționar, China maoistă recuza destalinizarea asociind-o cu o concesie făcută inamicului "imperialist" în războiul ideologic dus împotriva acestuia. Nu era de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dej. "Partidul [...] era în mâinile lui!", afirmă răspicat fostul ministru de Externe Ștefan Andrei (Andrei în Jianu: 2008, 96). Există, oarecum firesc, numeroase speculații referitoare la identitatea celui pe care Gheorghiu-Dej l-ar fi ales drept succesor. Aici, întâietatea este disputată între Ion Gheorghe Maurer și Gheorghe Apostol, ambii membri de prim rang ai elitei politice. Primul susține că muribundul Dej l-ar fi nominalizat pe el în primă fază pentru a îi lua locul. "Eu i-am răspuns că ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cum a reacționat RSR la acest deznodământ. 8.1. Sindicatul Solidaritatea și criza leninismului polonez în accepțiune romantic leninistă Cu o puternică societate civilă, conștiință civică și o istorie politică turbulentă, trasată și retrasată mereu de imperiile care și-au disputat și i-au împărțit teritoriile, Polonia a fost, în timpul regimului comunist, satelitul est-european al Moscovei cu cea mai efervescentă activitate socială. Am discutat deja într-un capitol precedent revolta muncitorilor polonezi din a doua jumătate a anului 1956, unul dintre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
first "friendship" visit to Romania", Background Report. Romania, no. 247, 2 December, Arhiva 1989. King, Robert; Robinson, William (1972), "Rumanian-Hungarian relations: friendship with reservations?", Background Report, Eastern Europe, no. 5, 10 March, Arhiva 1989. Maier, Anneli (1983), "The Romanian-Soviet ideological dispute", Background Report. Romania, no. 27, 8 February, Arhiva 1989. Maier, Anelli (1984a), "The international dimension of human rights", Situation Report. Romania, no. 6, 4 April, Arhiva 1989. Maier, Anneli (1984b), "Romania in Los Angeles: medals for the maverick", Situation Report
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
coord.), Îngheț în plină vară Praga, august 1968, București, Paideia, pp. 89-93. "The Helsinki Accords" (1991), în Stokes, Gale (ed.), From stalinism to pluralism. A documentary history of Eastern Europe since 1945, New York, Oxford University Press, pp. 160-162. "The Soviet-Yugoslav Dispute" (1967), în McNeal, Robert (ed.), International Relations Among Communists, Englewood Cliffs, Prentice-Hall, Inc., pp. 58-60. "Togliatti's speech on "polycentrism" to the CC of the Italian Communist Party, June 24, 1956" (1967), în McNeal, Robert (ed.), International relations among communists
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de Scaun. Stanciu, Cezar (2009), Frăția socialistă. Politica RPR față de țările lagărului socialist, 1948-1964, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun. Stanciu, Cezar (2010), Traversând infernul. Scurtă istorie a comunismului românesc (1948-1989), Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun. Stanciu, Cezar (2011), Războiul nervilor. Dispute Ceaușescu-Brejnev, 1965-1971, Târgoviște, Cetatea de Scaun. Stanomir, Ioan (2006), "De la Regatul României la Republica Populară România: tranziția către totalitarism și semnificația ei", în Cesereanu, Ruxandra (coord.), Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național, Iași, Editura Polirom
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nesf�r? ițelor greve, r? zvr? tîrî ? i tulbur? ri, doctorului Lupu �i pl? cea s? prezideze negocierile cu grevi? ții. Regele era tot mai �ngrijorat ? i i? a cerut lui Iorga �s?? l opreasc? pe Lupu�. Siguran? a a intrat fire? te �n disput? cu acuză? îi lipsite de fond. Pe la mijlocul lui februarie 1920, Lupu i? a raportat lui Iorga c? regele ordonase instalarea de mitraliere la Palatul Cotroceni, pentru c? se a? tepta la o tentativ? de lovitur? de stat din partea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
legale ? i �n lini? te� au devenit tot mai �ndep? rtate. Fapt este c? , dac? asimilarea evreilor din Vechiul Regat a fost limitat? , �n Transilvania, Bucovina ? i Basarabia (unde tr? iau majoritatea evreilor din Rom�nia Mare), ? inuturi reprezent�nd obiect de disput? pentru Ungaria ? i URSS, asimilarea evreilor a fost un e? ec. Iorga era foarte m�nios pe evreii unguri din Transilvania din cauza refuzului lor de a deveni rom�ni. �i cuno? tea ? i pe evreii din Basarabia ? i era furios pe evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Procesul vie? îi lui Iorga ca politician �nceput cu aproape patruzeci de ani �n urm? , o dat? cu articolul publicat de el �n �L�Ind�pendance Roumaine�, �? i �mplinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politic? a lui Carol (regimul modernizat) �n disput? cu radicalismul social al �Noului na? ionalism�. Angajament irevocabil. De? i Iorga nu?? i luase niciodat? angajamentul de a r? m�ne al? turi de Carol p�n? la sf�r? it, evolu? ia situa? iei ? i binecunoscutele tr? s?turi ale personalit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ug�nd c? Rom�nia se afl? �n m�inile unei clici. Iorga a scos �n eviden?? faptul c? era membru al acestei �clici� ? i i-a cerut lui Seton-Watson s? -i ? tearg? numele de pe lista sponsorilor �Revistei slave�. A fost ? i o disput? �ntre Iorga ? i Funda? ia Carnagie. Funda? ia Carnagie i-a explicat lui Iorga c? Seton-Watson era liber s? -?i exprime punctul de vedere, oricare ar fi acesta. Mul? i politicieni rom�ni i-au trimis telegrame lui Iorga: Grigore Gafencu, dr.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cercuri de audiență. Alexa Visarion are o conștiință a misiunii regizorului care seamănă cu aceea a poeților, de la Hesiod și până la Holderlin, de la Blaga la americanul Bukovschi. Între cele două mari direcții ale teatrului din ultimul secol, care și-au disputat adevărul artei dramatice, între austeritate și carnavalesc, total neîncrezător în ideologii, în vreme ce se lasă fermecat de mitologie și de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
responsabilităților și a presiunii politice. În plus, nu există fonduri pentru pregătirea personalului, astfel Încât administrarea spitalelor să fie eficientă, ceea ce, Împreună cu legislația precară și cu oportunitatea mare pentru practici corupte, conduce la pierderi semnificative. În fapt, problema În discuție depășește disputa management public vs privat. Ceea ce se cere spitalelor este să nu Înregistreze pierderi, nu să Înregistreze profit. Sistemul de sănătate din România nu se află la gradul de descentralizare și eficiență care să permită luarea În discuție a existenței spitalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
societal, locul unui câmp de interes public al politicilor de gen, acela al interacțiunii dintre preferințele/interesele cetățenilor și reprezentarea lor publică, pe de-o parte, puterea politică și/sau autoritatea publică, pe de altă parte, scena pe care se dispută și se (re)negociază agenda publică și, evident, actorii acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
comunist, de la cele de partid la cele ale guvernării sau la managerii Întreprinderilor de stat - adică elita politică, birocratică și economică ex-socialistă, dublată de structurile fostelor servicii secrete -, s-au redistribuit, devenind actorii-cheie ai noului stat, ai partidelor care Își dispută puterea și ai sferei economiei private. În consecință, statul, piața, sistemul politic și economia privată s-au reformulat În anii ’90 Într-o atmosferă antietatistă a schimbării de sistem, care nu a dus la o departajare clară Între stat și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
că subcontinentul a fost divizat. În fapt, aceștia au așteptat, au dorit și au conceput, din prima zi a existenței Pakistanului, ca acesta se va prăbuși și va fi anexat de India. În acest scop au fost puse la cale dispute precum problema apei și a barajului Faraka etc. O a doua problemă imaginată de gânditorii indieni a fost aceea a întreținerii suspiciunii față de Pakistan. În timpul războiului din 1965, un observator englez independent, cu experiență de viață în India, aprecia:"cauze
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tre Mahavira, un înv]ț]tor-ascent non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic]. Aceast] situație a generat crearea a dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] prezinte în mod direct aceast] doctrin], iar cel al lui Akiba constituie implicația moral] clar] a acesteia. Având în vedere c] tradiția iudaic] prefer] în mod clar aspectele practice, faptul c] Rabi Akiba este considerat înving]tor în aceast] disput] nu ne surprinde absolut deloc. De asemenea, aceast] concepție privind respectul fâț] de aproapele, bazat] pe faptul c] toți suntem creați dup] chipul lui Dumnezeu, isi g]sește expresia în cele mai cunoscute înv]ț]turi rabinice, așa-numita „Regul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altceva decât un ansamblu de legi create de c]tre Dumnezeu pentru a guverna relațiile dintre oameni. Iar aceast] lege nu ar trebui s] dezvolte vreo relație cu modelul lumii create. În secolul al XIII-lea, nu a existat nici o disput] major] între susțin]torii celor dou] perspective asupra legii morale universale. Voi reveni asupra acestui fapt în cea de-a doua secțiune. Pentru moment totuși este suficient s] subliniez faptul c] exist] și alte complexit]ți în structura teoriilor prescolastice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Hugo Grotius: autorul a devenit, astfel, p]rintele dreptului natural modern. În opera să major], Dreptul p]cii și al r]zboiului (publicat] în 1625, în mijlocul R]zboiului de 30 de ani), Grotius analizeaz] în detaliu sursele comune de disput] care conduc la conflictul între națiuni. Dorința să a fost de a oferi un cadru moral care ar putea servi la asigurarea p]cii. În Prolegomene, în capitolul introductiv, autorul ofer] o explicație sumar] a principiilor generale care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altora și acela al pedepsirii celor cu handicapuri naturale; el se oprește deci asupra unei descrieri particulare a poziției inițiale. Cei care nu sunt de acord cu Rawls asupra acestor aspecte se vor opri asupra unei interpret]ri diferite. Aceast] disput] nu poate fi rezolvat] prin apelul la acordul contractual. Problemă ar fi și mai confuz] dac] fiecare parte ar invocă în sprijinul propriei teorii a drept]ții momentul contractual, de vreme ce acesta prespune deja existența unei concepții asupra drept]ții. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Adesea, acest fapt este susținut de apeluri la noțiunea de moral] a rolurilor, cu implicația c] rolul politic genereaz] exclusiv sau predominant nevoia pentru „mâini murdare”. P]rerea mea, spus] simplu, este c] în m]sura în care exist] o disput] în ceea ce privește inc]lcarea revendic]rilor moralei (chiar dac] „reale” sau pur și simplu „obișnuite”) în fața unor necesit]ți copleșitoare, atunci aceasta este o problem] care se poate ridica în orice domeniu al vieții. Nu este o problem] doar a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
does intuiționism imply?', Human Agency: Language, Duty, Value, eds. J. Dancy et al. (Stanford University Press, 1988), pp. 189-98. 37 Naturalismul Charles R. Pidgen i. Ce este naturalismul? În FILOSOFIE, nu numai doctrinele, dar și definițiile doctrinelor sunt subiect de disput]. Este și cazul naturalismului etic. Definiția mea este, prin urmare, una personal], dar sper c] și idiosincratic]. Prin naturalism înțeleg mai mult sau mai putin același lucru cu alti filosofi - deși aceast] variație difer] de la caz la caz. Deci, naturalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eticii Dac] morală poate fi redus] la adev]ruri de un alt fel, atunci etică nu este „autonom]”. Adev]rul în moral] este determinat de deliber]rile dintr-un alt ț]ram. Totuși, atunci când naturaliștii și antinaturaliștii se afl] în disput] cu privire la autonomia eticii, nu au în minte neap]rât acest lucru. Prin „autonomia eticii” ei înțeleg o tez] asem]n]toare cu aceea c] „trebuie” nu poate derivă din „este” sau, măi general, c] nici o concluzie moral] nu poate derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]