4,906 matches
-
notar, și al soției sale, Bartolomea Nelli, scriitoare de poezie religioasă 22. Niccolò a fost al treilea dintre cei patru copii, după două surori, Primavera și Margherita; l-a urmat un frate, Totto. Familia Machiavelli era una dintre cele mai distinse familii patriciene din Florența. Strămoșii făcuseră parte din mică nobilime din orașul Montevarchi, situat în contado florentin, așa cum se numea teritoriul său "ținutul" din jurul Florenței. Acasă, copil fiind, Machiavelli citea Titus Livius și Cicero, precum și alți autori latini 23. Bernardo
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Piero di Cosimo care servise în ocazii precedente drept secretar personal al lui Lorenzo, cel mai recent într-o călătorie la Milano în primăvara anului 14657. În deceniile care au urmat, ser Mariano a continuat să-și clădească o carieră distinsa în serviciul familiei de' Medici și în guvernul florentin, devenind Căpitan al pedestrașilor din Palatul Senioriei după criza din 1466. În această demnitate, a obținut rangul de "cavaler"8. Cu toate acestea ser Mariano nu era un candidat ideal pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost selecționate și publicate separat pentru folosul viitorilor oameni de stat. Pe fundalul unei producții de mii de istorii mai mici și cronici, Renașterea italiană a dat naștere unei serii de istorii narative impresionante și lizibile, scrise pe banda de către distinși autori italieni care continuă să fie printre cei mai buni ghizi ai noștri în perioada modernă timpurie, atât în Italia, cât și în lume. Istoricii moderni mai au încă de făcut progrese cu metoda explicativa, de altfel în întregime satisfăcătoare
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rosetti, Negri și alții, care prin o muncă titanică și cu riscul averei și persoanei lor au creat statul român, să nu aibă. Am ținut sa fac această protestare publică, nu doar că Alexandru Lahovari nu a fost un om distins și că, dacă ar fi trăit în epoca bărbaților ce l-au precedat, n-ar fi lucrat și el alături cu dânșii, dar pentru că, dată fiind partea de activitate a fiecăruia la marea operă de constituire a Regatului, nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tot la un copac am să mor. Și mai, mai că așa s-a întâmplat. Atins de o boală care nu iartă, el a ținut pușca-n mână pănă în ultimele zile ale vieței sale. Apoi venea Dimitrie Rosetti, om distins, care a ocupat în țară pozițiuni înalte, pușcaș de frunte, plin de ardoare înzestrat cu un apetit fără păreche și cu niște compasuri lungi pe care când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și să-mi reîmprospătez impresiunile de atunci pe care nu le pot uita. O zi și o noapte a stat Vodă Cuza în Dorohoi, în care timp avui ocaziune să-l văd de aproape de mai multe ori și să apreciez distinsele sale calități. Pe cât era de rece în recepțiunile oficiale, pe atâta era de afabil și prietinos în audiențile particulare. Avea simțimente democratice și nu prea iubea așa-numita elită socială, care a doua zi după urcarea lui pe scaun începu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai bine zis, aton. Buiucliu, deși becher 163 până la sfârșitul vieții sale, a avut un trai mai ordonat și o fire mai concentrată. Poseda, fără îndoială, o aptitudine înnăscută pentru pictură și negreșit ar fi ieșit unul dintre cei mai distinși pictori din țară, dacă ar fi continuat din tinereță a se ocupa serios cu această artă. Dar el, după un lung, foarte lung period de întrerupere, n-a reînceput a lucra decât în urma impulsului ce i-am dat noi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în adevăr am început și eu a vedea cu ochii liberi un punct care când dispărea, când iar apărea în crețul undelor și care împins de mișcarea fluxului înainta mereu spre țărm. Punctul acela se făcea tot mai mare, mai distins, mai vizibil; a ajuns în curentul cel albastru, l-a trecut; a ajuns al stâlpul la 3-lea, l-a trecut. Vai!... acum puteam să-mi dau seama bine ce era. Era în adevăr un cadavru omenesc pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m’am Întors deunăzi de la Bacău, programând pentru astăzi niște concluzii la concluzii. Ce amestec are Bacăul? Niciunul, decât sesiunea de comunicări pe care a organizat-o Universitatea, cuprinzând evident și protecția mediului. Adică ceea ce discutam nu demult cu o distinsă profesoară ieșeană, constatând dispariția unor cursuri de protecția mediului, pe care noi le considerăm necesare chiar la facultăți care par să n’aibă nici În clin nici În mânecă cu ecologia, cursuri fie și cu caracter general. În fond, viitorii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pervers. Normatorii veneau mai deveme și se ascundeau în copaci, de unde fără a fi văzuți, observau și cronometrau munca disperată a oamenilor. Am discutat cu un deținut care lucra ca un fel de șef de echipă, om cu o figură distinsă și luminată de intelectual. La despărțire, i-am întins mâna, dar el s-a retras cu spaimă în ochi. Am aflat ulterior că nu avea voie să dea mâna cu civili, risca pedepse mari, desigur că prin neștiința mea puteam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a cunoaște „legende profesional-didactice” de la care am preluat în mare măsură registrul unui afișaj didactic profesional, intuitiv, moderat în a face aprecieri, echilibrat și asertiv în relație cu cei din jur, fie elevi, fie adulți. Pe matematică am lucrat cu distinsa doamnă Maria Popescu și emblematicul domn Mihai Țarălungă, ultimul dintre aceștia fiind discipol al marelui matematician Dan Barbilian, nimeni altcineva decât poetul Ion Barbu. La fizică am avut privilegiul de a ne îndruma doamna dirigintă Maria Băteanu, pe care mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu „nenea Toma”. Jike obișnuia să-mi spună : „No mami, ai un tată distins, un adevărat domn. Mi-ar plăcea să cred că fratele tău îi seamănă.” În toamna acestui an, într-o discuție telefonică particulară, Nina Sava, colega noastră de la Piatra Neamț, inspector școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
profesional și de fiecare dată, tablele păreau a fi neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am adunat ambele grupe în speranța soluționării cât mai rapide și eficiente a acestui diferend ce aducea în prim plan atitudinea pasivă a distinsului nostru profesor. Ne doream anularea acestei stări atitudinale îndreptățite în mod firesc de imaturitatea gestului nostru. Am stat, neam gândit îndelung, iar soluția a venit de la Dana Larion. Dana a fost dintotdeauna extrem de operațională, tehnică și analitică, iar argumentele sale
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
prin cărțile lui îl vor urmări pe timpul vieții dar și după moarte. Cărțile mele de până azi, Escadrila Albă. O istorie subiectivă (2008), și Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010), înnobilate, ambele, prin câte o prefață semnată de distinsul istoric Neagu Djuvara, au fost excelent primite de cititori și de critică, comandate de librării și de biblioteci publice, citite cu plăcere și interes, elogios recenzate. Acest lucru îmi produce o imensă satisfacție. Lucrarea de față cuprinde o selecție de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
brevetată în România și deținătoarea unor recorduri impresionante în anii '60-'70; pe generalii aviatori Dan Stoian (de la bombardamentul greu) și Ion Di Cesare (as al aviației de vânătoare); pe doamna Elena Șenchea-Popescu, aviatoare în anii '50 și, de atunci, distinsă scriitoare de aviație. Tuturor acestora, gânduri de respect și recunoștință. Daniel Focșa 1. Dan Stoian Dintre puținii piloți români participanți la cel de-al Doilea Război Mondial care mai sunt acum în viață, Dan Stoian este poate cel mai tânăr
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
la drama care avea să-l îmbrățișez pe Dido încă de atunci, de la finele războiului, și care nu avea să-i mai dea drumul până la moarte. A trebuit să treacă aproape zece ani și, într-o discuție avută cu un distins istoric, mai în vârstă, care îl cunoscuse personal pe pilot, să aflu încă ceva despre rolul acestei femei în viața lui. Între cei doi, încă de atunci, de pe aerodromul de la Pavlograd, se țesuse o poveste de dragoste, care a făcut
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
tovarășului Stalin, nimicind pentru totdeauna bestia fascistă în bârlogul ei. Zdrobiți, prin violență, orgoliul femeilor germane. Luați-le ca pradă legitimă. Ucideți, ucideți, viteji soldați ai Armatei Roșii, în asaltul vostru irezistibil !" Lili nu a avut norocul să fie ucisă. Distinsul istoric nu știa mai departe ce s-a întâmplat cu ea, însă revăzând, după mulți ani, episodul din "Memorialul durerii" dedicat lui Tudor Greceanu, am aflat. Așa că ultima scenă a tristei povești ar fi aceea în care ofițerul, împreună cu Grupul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Poetrino, Editura Astra-Nova, 2001). De-a lungul timpului am dezamăgit, cred, și alți autori, dar... sunt singur! 11 iulie 2012 Continui slalomul printre autografe: Domnului Cornel Simion Galben cât mai multe anotimpuri 1999 (Aurora Barcaru - Anotimpul albastru, Editura Sagittarius, 1998); Distinsului jurnalist, dl. Cornel Galben, cu aleasă considerație și prețuire. 17.08.2001, Vălenii de Munte. (Viorel Cruceanu - Quo vadis, Africa?, Editura Deșteptarea, 1999); Cu dragoste și stimă Închin această carte omului, editorului, scriitorului Cornel Galben, 17 iulie 1999 (Florian Saioc
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Satul din univers, Editura Nona, 2000); Mai galben ca aurul e Cornel (Emil Popa - Să nu ucizi neiubind, Editura Babel, 2001). 20 noiembrie 2012 Ultima săptămână. Din cărțile selectate ieri pentru a fi donate bibliotecii moineștene, iată alte câteva autografe: Distinsului Prof. Cornel Galben Stima și aleasa prețuire a autorilor 20.06.2003 Bacău (Justin Tambozi, Nelu Badea - Mihai Viteazul, Editura Cartea Aromână, 2000); Tovarășului Cornel Galben Un cuvânt despre stele pentru un maestru al cuvântului, cu toate urările de bine
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
multă siguranță și dezinvoltură, s-a încadrat nivelului calitativ ridicat solicitat de dirijor. Pentru final, o foarte bună impresie a făcut și interpretarea Simfoniei nr. 7. în La Major op.82. de Ludwig van Beethoven. Excepțional a tălmăcit mesajul compozitorului distinsul dirijor, ceea ce ne-a făcut să regretăm că sa terminat parcă prea repede concertul. Motivez insistența cu care am descris mai atent evoluția acestor tineri, întrucât poate din cei care citesc articolul au ideea și curajul să-și pună la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de sacerdoți ai muzicii, cum îmi place să-i numesc, de pe toate meridianele, oficiază cu vrednicie pentru miile de spectatori de toate vârstele și categoriile sociale, care se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulențe sociale colaterale privind ba Roșia Montană, ba câinii vagabonzi sau
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Remus Manoleanu, care a avut loc la Sala Universității Naționale de Muzică București. Consemnez cu plăcere acest concert la care a fost interpretat cu succes un reușit ciclu de lieduri de Viorel Munteanu, pe versuri de Lucian Blaga, în care distinsa soprană Bianca Manoleanu, decan al Facultății de Interpretare Muzicală, și-a dat măsura valorii profesionale. Deși în primă audiție, succesul liedurilor a fost garantat de o interpretare de excepție, fiind expresia tălmăcirii unei întregi filozofii sentimentale. Succesul lui Viorel Munteanu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ce o purta față de mama sa rămasă singură după moartea soțului, ștefan Ilașcu, la data de 27 iulie 1998. Constantin Chirilă a fost o permanență în familia patriotului din Taxobeni: aducea de la Iași colete cu alimente, îmbrăcăminte și bani de la distinsul prof. Ioan Alexa, de la fiul acestuia, prof. univ. Dimitrie Alexa și de la fiică, Elvira Opran din California, SUA. A trecut de zeci de ori vama de la Prut, ca să audă chiar el, când s-a aflat că se duce la Taxobeni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]