9,274 matches
-
literaturii vechi, Cluj-Napoca, 1994. Ediții: Dimitrie Cantemir, Melanholia neasemuitului Inorog. Povestiri exemplare din „Istoria ieroglifică”, pref. edit., Cluj, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, Sanguine, pref. edit., Cluj, 1973; B. P. Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, postfață edit., București, 1978; Ioan Timuș, Ogio-san (Domnișoare), pref. edit., Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Orizonturile vieții în literatură, RL, 1975, 19; Gheorghe Perian, Doina Curticăpeanu, „Orizonturile vieții în literatura veche românească”, ECH, 1975, 6; Mircea Constantin, O carte de excepție, F, 1975, 6; Serafim Duicu, „Orizonturile
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
cunoașterea modului în care se călătorește cu Atlassib, cât și discuții cu numeroase persoane, de la agenți la persoane din top management, cum ar fi doamna Christina Ciobanu sau domnul Daniel Micu. Mulțumiri deosebite pentru stilul lor comunicativ asistentelor domnului Carabulea, domnișoarelor Alina Muraru și Nicoleta Fleșeriu, opuse tipului „cerber multinațional”. La Covalact greul relației de lucru l-a dus de domnul Ciprian Nițu, fost student la „Transilvania” din Brașov, dar nu trebuie trecute cu vederea lecțiile de „lăptărie” pe care mi
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
douăzeci de ani, am scris-o [...]. Debutasem cu pagini de proză, scriam câte zece pagini pe noapte, începusem două romane ș.a.m.d. Critica era pentru mine un exercițiu secund...” În așteptarea romancierului, scrie însă versuri (La Belle Époque, 1992, Domnișoara cu nefericirea la tâmple, 2002). SCRIERI: Fantezii critice, Iași, 1983; Portret al criticului în tinerețe, București, 1984; La Belle Époque, Iași, 1992; Exerciții de îndoială, Iași, 1999; Domnișoara cu nefericirea la tâmple, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dobrescu, Foiletoane, III, 198
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
exercițiu secund...” În așteptarea romancierului, scrie însă versuri (La Belle Époque, 1992, Domnișoara cu nefericirea la tâmple, 2002). SCRIERI: Fantezii critice, Iași, 1983; Portret al criticului în tinerețe, București, 1984; La Belle Époque, Iași, 1992; Exerciții de îndoială, Iași, 1999; Domnișoara cu nefericirea la tâmple, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dobrescu, Foiletoane, III, 198; Laurențiu Ulici, „3...”, RL, 1983, 41; Mihai Dinu Gheorghiu, Singur printre critici, VR, 1984, 1; Dan C. Mihăilescu, Fantezii critice, T, 1984, 2; Gh. Grigurcu, Fantezii critice, F
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara Sécession (1908) cuprinde „disertații”. Apărute parțial ori integral în periodice, sub varii generice, Impresii de călătorie prin Europa, Poveștile telegrafistului X.Y., Din memoriile unui neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu, „Vise și lacrimi”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIV, 1901-1902; Chendi, Scrieri, II, 97-101, III, 142-144; [Ovid Densusianu
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
copilăriei, ci și prilejul unei revărsări de materialitate, văzută cu o prospețime și o acuitate a notației senzoriale care fac din relieful și vibrația picturală a detaliilor „metafora” unei bucurii a concretului, așa cum se oferă ea unei inocențe a simțurilor. Domnișoara Hus, ca o altă Pena Corcodușa, din alt „veac”, este, pe linii încercate până la un punct și în Cântec de rușine și Răsturnica, o ipostază a omenescului căreia tocmai deformarea expresivă în sensul grotescului și al hiperbolei îi subliniază un
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu arțag, exprimând inconștient amărăciunea existenței, în ipostaza ei umilă și mediocră. Schematismul sufletesc lasă să se vadă nu individul, ci categoria: fata bătrână (Tușa Ruxăndrița, Domnișoara Bița), femeia bărbătoasă și agresivă (Cucoana Vastica), masculi masivi, grei de cap, cu ticuri milităroase (Focul lui Don Vagmistru). Decorul mahalalelor are și el o stereotipie care nu e apăsătoare, ci doar pitorească. Numeroasele volume pe care B. le-a
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
căsătorească. În același timp, avea un comportament masculin și purta haine bărbătești. La curte se auzeau tot mai des glasuri care vorbeau despre o posibilă idila misterioasă cu un conte italian. Însă adevăratul punct de interes pentru regina îl reprezenta domnișoara ei de onoare, Ebba Sparre",companioana să în pat"<footnote Andrea L.T. Peterson, "Christina of Sweden." Lesbian Histories and Cultures: An Encyclopedia, Garland, New York: 2000, p. 170 footnote>. Gestul Cristinei, de a împărți patul cu una din doamnele ce făceau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
doamnele ce făceau parte din suita regală nu era ceva neobișnuit pentru societatea scandinava. Datorită climei reci, era un obicei des practicat că persoane de același sex să doarmă împreună, pentru a se încălzi. Însă atracția fizică a reginei pentru domnișoara Ebba este demonstrată de corespondență dintre cele două în care își declarau dragostea una alteia. Până în anul 1652, regina Cristina s-a dedicat problemelor statului, dar odată cu sosirea carismaticului trimis special al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
XVII-lea nu avea dreptul alegerii, ci trebuia să aleagă una din cele două"oportunități oferite: mănăstirea sau calitatea de mamă. Din punct de vedere apocrif, regina Cristina a Suediei este bisexuala, dat fiind povestea de dragoste dintre ea și domnișoara să de onoare, completată mai apoi cu povestea de dragoste pe care a trăit-o alături de cardinalul Dezio Azzolino. Regele Carol al XI-lea a fost unanim considerat de cronicarii oficiali o persoană timidă, morocănoasa, cu care nu se putea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
place Louis XIII alongside his Eminence." footnote> (trad. n.) Pentru a exemplifică puterea de decizie a regelui, vom prezenta o scrisoare adresată cardinalului Richelieu. În anul 1626 curtea franceză era agitată de perspectivele căsătoriei fratelui regelui, Gaston d‘Orléans, cu domnișoara de Montpensier. Această căsătorie fusese stabilită de regele Henric al IV-lea încă de la nașterea fiului său. Richelieu și Ludovic al XIII lea erau de acord cu căsătoria. Din nefericire, dușmanii cardinalului îl convinseseră pe duce că planurile sale privind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
propriului său examen de conștiință. În fine, traducerile reprezintă o altă latură a activității lui C. Nu doar Stanțele lui Jean Moréas, transpuse în românește în 1945 și comentate elogios de Perpessicius printre alții, sau mai vechea traducere în versuri, Domnișoara Felicia sau Fericirea de Guido Gozzano (1933), ci îndeosebi ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea în limba franceză a capodoperei La Divina Commedia (1964). Ea constituie, probabil
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
1986; Care Daniel?, București, 1995; Amintiri fără memorie, București, 1995; Poeme, pref. Nicolae Florescu, București, 1999; Eminescu sub fiorul timpului, pref. Nicolae Florescu, postfață Andrei Ionescu, București, 2000; Paiața tristă, tr. și pref. Simona Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Guido Gozzano, Domnișoara Felicia sau Fericirea, București, 1933; Jean Moréas, Stanțe, București, 1945; Dante, La Divine Comédie, introd. trad., Lausanne, 1964. Repere bibliografice: I.E. Torouțiu, Superbă inocență!..., „Litere”, 1934, 13; Vasile Damaschin, Caleidoscop intelectual, SE, 1940, 876; Aurel Tita, „Vie de Jacques Amyot
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
diriginta înainte de revoluție, a scos-o la tablă - dar nu ca s-o asculte... Când Charlotte s-a aflat în fața ei, doamna s-a uitat la picioarele fetiței și, cu un zâmbet disprețuitor, a întrebat-o: - Cu ce ești încălțată, domnișoară Lemonnier? Cele treizeci de eleve s-au ridicat de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care îi strălucea în privire fără ca cineva să-și dea seama. Charlotte îi deslușea scânteierea până și-n luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trei cochete îmi erau inaccesibile cu totul altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neci o idee de panglică sau materie; nu-i așa, ce-ar mai fi bieții poeți daca le-ar lipsi fluturii, aur, catifea, mătase și celelalte și celelalte. (ea deschide carta și arată lui Histrio) HISTR[IO] (necăjit) Vă rog domnișoară... ROSAM[UNDA] Vă rog nu-mi mai spuneți nimica, știu eu că vreți să-ncepeți a-mi face complimente, e de prisos. Eu ți-arăt cu mare plăcere, sunt mândră de asta, și lui Primo-quinto i le-arăt pe toată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi regina cea frumoasă, de la cap pîn' la picioare numai ermelin, apoi diadema cu pietre adevărate!... Ce zici d-ta, n-o să-mi șază bine? îndealtfel îmi pot pune numai un cerc de aur prin păr. HISTR[IO] (necăjit) Domnișoară, pot să știu... [ROSAMUNDA] Daca am mai multe d-alde astea?... Da' slab mai gândești... Ia cată numai aci frumoasa mireasă a unui brigand, Amalia, aci Luisa în Intriga și Amorul. Ei! Apoi nu! Ophelia de-abia s-o vezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce frumoasă, ce-m-pestrițată e Recha, aci desigur c-or să mă primească cu asalt, numai turbanul nu-mi prea vine la socoteală, ce crezi d-ta, n-ar putea el oare să fie și mai pestriț? HISTR[IO] (afară de sine) Domnișoară! O marșande-modă ați căutat dv.? ROSAM[UNDA] A! D-ta întrebi daca n-am nemica de modă? O, da! De la cameriere și grisette până la dame și princese am haine, șorțuri, coafure, mănusi, podoabe, mantii și altele, tot în duzine, duzine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un roman obiectiv fără intruziuni ale personajului narator. Pentru Spielhagen, ca și pentru James, idealul îl constituia reprezentarea scenică romanul trebuia să-și prezinte povestea precum drama, fără intermedierea printr-un narator. Contemporanul lui Spielhagen, Otto Ludwig (autor al romanului Domnișoara de Scudéry [g. Das Fräulein von Scudéry]), a creat conceptul de reprezentare scenică pentru acest ideal. Stanzel se situează deci aici într-o tradiție germană, după care, în rama triadei goetheene, romanul (epica) trebuie delimitat de dramă și de lirică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
disertații o parte însemnată din materialele necesare pentru aceasta, contribuind în acest mod cu unele idei foarte fructuoase la dezvoltarea teoriei. Li se cuvin, de asemenea, mulțumiri pentru numeroasele sugestii colaboratorilor mei de la Institutul de Anglistică al Universității din Graz. Domnișoara Ingrid Buchegger a avut o contribuție foarte importantă, prin ajutorul neobosit și competent privind lămurirea nenumăratelor întrebări de ordin bibliografic, corectura manuscriselor și a probelor tipografice, la pregătirea lucrării pentru publicare. Doamna Gerlinde Herfs a bătut la mașină textul manuscris
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să nu dezamăgească o persoană care a făcut atît de multe eforturi pentru el. Desigur că doamna Newsome îl iubește; însă pentru multe femei acest lucru nu ar fi fost de ajutor urmările ar fi fost prea nefirești. Ea însăși, domnișoara Gostrey, chiar ar dori să cunoască persoana capabilă de așa ceva: trebuie să fie minunată. Ar fi, în orice caz, providența lui această doamnă eroică. Bogată, deșteaptă, puternică, va avea grijă de el în tot felul de moduri fermecătoare, îi va
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajului-narator. Aici, de asemenea, un mediu auctorial și unul personal par să-și împărtășească ceva din conținutul conștiinței lor. Bulhof discută un exemplu al acestui proces din Muntele vrăjit: "Hans Castorp află mai întîi cîteva detalii despre Clawdia Chauchat de la domnișoara Engelhardt, unul dintre ele fiind despre soțul ei, că este un oficial în "Daghestan, știi, în est, de cealaltă parte a Caucazului". Naratorul își însușește aceste cuvinte în comentariul său, fără a verifica exactitatea lor geografică. El relatează că Clawdia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]