4,287 matches
-
Sfintei Cruci ce exista și astăzi fiind monument istoric. În anul 1910 se înscrie, la Liceul german din Rădăuți, la prima secția română, înființată ca urmare a luptei susținute a românilor pentru cultura în limba maternă, Bucovina fiind pe atunci Ducat, încorporat Imperiului Austro-Ungar. Elevul Tiganescu Vasile nu termină clasa întâi, deoarece în semestrul ÎI se îmbolnăvește de tuse convulsiva și este obligat să se retragă de la scoala. Nu abandonează școală ci călăuzit de dorința de a învăța se înscrie din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
curând o finanțare NSF pentru tinerii cercetători. Se pare că vânătoarea de planete e încă sponsorizabilă, anul ăsta. Pomeni de o sumă frumușică. California ar trebui s-o adopte, la ce pradă le aduce. Jess, Jess a lui. Fiica mea, ducații mei. Sylvie se porni să-i povestească aventura acelei zile lungi, încercările ei de a prinde o familie de ratoni care ținea ședințe regulate de lectură în podul reședinței Weber. Voia să-i prindă vii și să-i plimbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-mi vedeam de bărbat și de băiat. Bărbatul meu era bătrân. A murit și el. Copiii cresc împreună cu ai Sofulei. Eu mă ocup de negoț. Mă uit cum descarcă și încarcă grânele și lemnul, trec socotelile în catastife, schimb ducații în parale, galbenii în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că doamna Stanca luase cu ea renumita i pungă cu care-i învățase aritmetică pe toți copiii din neam. Așa că în caleașcă, avându-l alături pe prâslea, Stanca băga mâna adânc până la fundul pungii și scotea un galben, adică un ducat, un ughi unguresc sau un florin, îl așeza în poală, apoi scuturând punga scotea un pumn de taleri olandezi sau imperiali, piaștri turcești, zloți polonezi, creițari, potronici și aspri turcești, monede noi frumoase de argint și bani vechi cu chipuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se miră Metodiu, matale știi italiana? — Precum vezi, răspunse tătarul. Tatăl meu, Hantătar, văzându-mă cu tragere la carte, m-a dat la școli. Am terminat anul trecut la Padova, secția clasice. O să mă-ntrebi poate ce caut pe-aici. Ducatele italiene trec printr-o grozavă criză economică, o ciumă, și cu toate că aveam pe diplomă „magna cum laudae”, nu m-am putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Peste zece de mii de oameni au umplut Piața Mare din Sibiu, la spectacolele de Revelion ce au marcat și încheierea programului Capitalei Culturale Europene, transmite corespondentul NewsIn. La ora 22.00, primarul Sibiului, Klaus Johannis, și ministrul culturii al Ducatului Luxemburghez, François Biltgen, au vorbit în scurte discursuri despre semnificația anului cultural. Klaus Johannis a mulțumit organizatorilor și colaboratorilor programului. „Vă felicit și vă mulțumesc pentru ajutorul pe care lțați adus fiecare în parte pentru reușita acestui proiect uriaș în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
comunicare și de divertisment) sau al tehnologiei care a permis extinderea câmpului mărfii îcârma încorporată a navelor, caravela, tiparul, contabilitatea, vasele de transport, mașina cu aburi, motorul cu explozie, motorul electric, microprocesorul), fie, în sfârșit, cu numele monedei dominante îgros, ducat, gulden, genovino, florin, liră sterlină, dolar). Și, cum se va vedea, poate chiar cu numele unui artist sau al unui filosof reprezentativ pentru „inimă”. Esențialul istoriei economice, tehnice, culturale, politice și militare din ultimele șapte secole se explică prin strategiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
albastru), încins cu tricolor și purtând ochelari de vedere fumurii. Se află pe strada Domnească (fosta Iancu Flondor), urcat pe un piedestal și vorbește cu însuflețire celor prezenți. Voce din off: "Ne-am îndurat a ridica Bucovina la rang de ducat și i-am dăruit neatârnare administrativă, după ce nu reuși încercarea făcută în 1860 de a o împreuna cu Galiția" (Franz Iosef I, Împăratul Austriei). În legătură cu data înființării ducatului Bucovinei, sunt vehiculate mai multe date. Dar să ne întoarcem pe strada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Voce din off: "Ne-am îndurat a ridica Bucovina la rang de ducat și i-am dăruit neatârnare administrativă, după ce nu reuși încercarea făcută în 1860 de a o împreuna cu Galiția" (Franz Iosef I, Împăratul Austriei). În legătură cu data înființării ducatului Bucovinei, sunt vehiculate mai multe date. Dar să ne întoarcem pe strada Domnească din Cernăuți ("Mica Vienă"). Vedem același om scund, tescuit de cotidian, bolnav de românism ("boală" istorică de care au suferit Eminescu și alți iluștri înaintași), vorbind mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Totul, dar totul depindea acum de agenții francezi. De cât de repede îi vor transmite aceștia informația lui Napoleon. Manuc se aștepta la ce putea fi mai rău, respectiv la o coaliție turco-franco-austriacă la care ar fi putut adera și Ducatul Varșoviei, ba chiar și Suedia. Napoleon nu avea decât de câștigat lovind Rusia conform planului stabilit de mai multă vreme. De fapt, acum avea cea mai bună ocazie să-l pună imediat în aplicare. Rusia nu va putea rezista. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a lor. De asemenea, ducele a cerut pentru noi ajutorul cardinalului Borghese, un om cu mare trecere la Roma. Astfel, vrând-nevrând, unchiul ne-a pregătit o luntre cu pânze care să ne ducă de la Barcelona în Italia și două mii de ducați - cheltuieli de călătorie, însă, a pus condiția ca, în cazul în care Sfântul Scaun nu va da curs rugăminților japonezilor, să mă las păgubaș și să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España sau din Filipine. Am pornit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mergem direct la Sevilia. Nici în acest oraș nu ne-a întâmpinat nimeni altcineva în afară de familia mea. Rămași fără privilegii, japonezii nu mai erau decât niște sărmani rătăcitori. Ordinul meu și familia mea ne-au dat trei mii trei sute de ducați pentru a ne acoperi cheltuielile de întoarcere, căci nouă nu ne ajungeau banii. În schimb, mi-au cerut să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España sau din Manila. Pe scurt, am fost înfrânt pe toate planurile. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit câte 5 ha pământ arabil. Șulea Gheorghe, de prin părțile Sucevii, fiind din ducatul Bucovina, din timpul armatei, a plecat în S.U.A. și făcându-și o sumă frumoasă de bani, vine în țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit câte 5 ha pământ arabil. Șulea Gheorghe, de prin părțile Sucevii, fiind din ducatul Bucovina, din timpul armatei, a plecat în S.U.A. și făcându-și o sumă frumoasă de bani, vine în țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
inclusă în provincia Galiția. În timpul Revoluției de la 1848, românii bucovineni au întocmit un memoriu de 12 puncte, prin care cereau, între altele, desprinderea Bucovinei de Galiția. Urmarea a fost că prin Constituția austriacă din anul 1849 Bucovina a fost declarată ducat, condus de un guvernator. După anul 1775 împărații Austriei au dus o politică de germanizare treptată a Bucovinei. Pe acest teritoriu au fost colonizați mulți germani, evrei, ucraineni, polonezi etc, astfel că structura demografică a populației s-a modificat mereu
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care președintele în exercițiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care am auzit vreodată. Și atunci? Atunci, așa cum se cuvine pe un continent care a dat logica greacă, catedrala gotică și suprarealismul, se reține cu toată seriozitatea ipoteza unei erori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Galiția. O dovadă a păstrării conștiinței regionale a populației Bucovinei în timpul apartenenței ținutului la Galiția este faptul că „bucovinenii n-au abandonat niciodată lupta pentru suveranitatea țării lor”. Abia în anul 1849, în urma Revoluției de la 1848, Bucovina a fost proclamată ducat autonom. De atunci, cetățenii țării și-au obținut individualitatea care a înlesnit dezvoltarea conștiinței regionale. Dârzenia românilor bucovineni a fost impulsionată și de faptul că prin unirea celor două principate în 1859 s-au pus bazele Statului Național Român, iar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mondial (1914 - 1918), Bucovina a intrat în luptă cu doi ani înaintea României. Sub steagul habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de mii de bucovineni. Bucovina se unește cu România la 28 noiembrie 1918, iar Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin tratatul de la Saint Germaine, din 1919. În momentul unirii, o delegație de 15 bucovineni, sub conducerea lui Iancu Flondor, a plecat la Iași ca să predea regelui mesajul unirii. Iată câteva fraze istorice, de o frumusețe remarcabilă, din
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
patronatului, Nectarie subliniază în operele sale faptul că în Biserica noastră, după anexarea Bucovinei, exista un fel de patronat care nu era nici curat romano - catolic, dar nici românesc. Părintele Nectarie Cotlarciuc spunea că până în acele zile, biserica din fostul „ducat” austriac are o înfățișare atât de stranie, atât de puțin româneacă și ortodoxă, covârșind patronatul străin. Filosofia a fost un alt domeniu apropiat preocupărilor mitropolitului Nectarie. Astfel, a scris un studiu despre imaterialitatea sufletului - Das Problem der immateriellen, geistigen Seelensubstanz
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
zile nu-i mare chin să călătorești la pas prin tot Luxemburg-ul. Adică prin toată țara. Chiar mi-am pus în gând ca nu cumva, furat de peisaj, să trec din neatenție granița. De altfel, grăitor pentru dimensiunile Marelui Ducat de Luxemburg e și faptul că la vreo cinci minute după ce m-am urcat în TGV, roaming-ul mi-a urat „bun venit în Franța!“. Mă rog, locul are farmec, venitul pe cap de locuitor e invers proporțional cu mărimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
majoritatea nici nu Încercaseră, căci deplasarea armatei lui Soliman din Albania spre Moldova blocase toate drumurile din sudul continentului și pusese sub semnul pericolului și căile din zona centrală. Poșta și negoțurile continuaseră doar prin nord, pe drumurile care legau ducatele germane de cele poloneze, ucrainene și rusești. După mijlocul lui ianuarie, pe drumurile Moldovei nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aceste lucruri și trecuseră prin probele extenuante de antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Carl Friedrich Gauss s-a născut la Braunschweig, oraș din nordul Germaniei, între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]