5,695 matches
-
semipelagianism ori chiar că ar fi ,,părintele și reprezentantul cel mai de seamă al acestei învățături”, nu este fundamentată decât pe interpretarea eronată a afirmației sale, că în om există o scânteie de bunăvoință care vine în întâmpinarea ajutorului harului dumnezeiesc. Afirmara acelei scântei de bunăvoință Cassian o fundamentează pe autoritatea marilor Părinți ca: Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare și a Sfântului Ioan Gură de Aur. Cassian e din ce în ce mai mult privit ca ,,magistrul prin excelență al căilor ascetice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu meditații asupra Scripturii, Părinților, Conferințelor duhovnicești și Așezămintelor mănăstirești ale Sfântului Cassian. 7. Sfânta Scriptură și rugăciunea în viziunea cassiană. Întreaga teologie monahală a lui Cassian își trage seva din interacțiunea dintre Sfânta Scriptură, rugăciune și experiență. Pentru interpretarea Dumnezeieștii Scripturi, important e să se treacă dincolo de textul scris și de istorie către tainele duhovnicești din interiorul lor. În rugăciune, orientarea este ,,de la cuvinte la lipsa de cuvinte, de la complex la simplitatea externă, de la preocupările materiale la transcederea extatică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbiri duhovnicești 9,17). Odată cu progresul în rugăciunea Domnului, Cassian învață că Hristos devine mai mult obiectul contemplației decât învățătorul rugăciunii, iar intimitatea cuvintelor din ,,Tatăl nostru” anticipează ,,rugăciunea mai înaltă” care depășește stadiul liberal și constă în întregime din iubire dumnezeiască (Convorbiri duhovnicești 9,18). La începutul Convorbirii IX Gherman a cerut o metodă pentru rugăciunea neîncetată și Cassian face cunoscută metoda monologitică a rugăciunii pe care a învățat-o în deșertul Egiptului. De asemeni, Gherman a văzut necesar un ajutor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sau de de foc e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian în Convorbirea duhovnicească X, cântarea de psalmi din inimă sau metoda rugăciunii neîncetate pe care o învață, pot crea o predispoziție la monah pentru primirea unui har dumnezeiesc sau a rugăciunii extatice, dar nu o pot garanta. Rugăciunea de foc este însoțită în scrierile lui Cassian de lacrimi. Lacrimile pot avea două motive importante: întristarea pentru păcat și cel de-al doilea este legat de experiențele extatice și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înfrânării și castității. El insistă asupra urmăririi virtuților prin disciplină ascetică și cunoașterea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Viața virtuoasă creștină se opune, în scrierile lui Cassian, eticii filosofice necreștine, iar înfrânarea sexuală a filosofilor nu trebuie confundată niciodată cu darul dumnezeiesc al castității. Aceasta din urmă face posibilă contemplația și adevărata cunoaștere. Celibatul pentru tagma filosofilor era o realizare umană doar de suprafață fără semnificația teologică durabilă asigurată numai de harul divin. Teologia lui Cassian privitoare la har și posibilitățile umane
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
personalități, ucenicii săi și ai Fericitului Augustin - pro și contra - uneori chiar de-ai săi contra sa, dar el nu. A fost vorba, precum s-a constatat din analiza celei de a XIII-a Convorbire duhovnicească, despre raportul dintre harul dumnezeiesc și libertatea omenească, dacă anume, omul trebuie să participe la mântuirea sa - ceea ce constituia de fapt problema centrală pentru eremiți în general, care sacrificau totul pentru mântuirea lor - fără ca prin aceasta să-și atribuie merite. Sfântul Prosper a luat atitudine
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Printre ei se amintesc: Alquin, Petru Damian, Dominic, Toma d'Aquino, Ignațiu de Loyola, Tereza de Avila, Francisc de Sales. Acuzația că Sfântul Cassian e vinovat de semipelagianism, datorită formulei că o scânteie de bine din partea omului aduce ajutorul harului dumnezeiesc, a dus pentru apuseni la discutarea învățăturii sale, fără ca aceasta să poată umbri autoritatea sa duhovnicească în Biserică. Astfel, din cauza acuzațiilor lui Prosper, imediat după moartea Sfântului Cassian, un admirator al lui i-a revizuit opera și a publicat-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
această atmosferă de adversitate relativă, întreținută de predestinaționiști, episcopul Cesariu de Arles, a cerut unei adunări de episcopi întrunită pentru sfințirea unei Biserici, în anul 529, să condamne învățătura casiană că prima mișcare a voinței poate fi făcută fără harul dumnezeiesc; dar în același timp a condamnat predestinația și a citat modelele lui Zacheu, tâlharul pocăit și Corneliu sutașul, rămânând ambiguu prin împărțirea părerilor celor prezenți. Un augustinian ca Fulgețiu de Ruspe a fost așa de impresionat de lectura Așezămintelor mănăstirești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă frumusețe decât cea dumnezeiască și, evitând exagerările predestinaționismului, a pus în relief asprele nevoințe ale eremitului arătând, apoi, că viața în mănăstiri este cu mult mai ușoară, asigurând mântuirea și pacea comună. Așa a dat monahismului apusean un fundament înțelept, mai potrivit cu aspirațiile lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Egiptului și cu o pătrundere psihologică excepțională, trăind în lumea marilor sfinți creștini ai epocii sale, Sfântul Cassian a putut oferi creștinătății o hartă a urcușului fericit al sufletului spre zările luminoase ale împărăției cerești în rugăciune neîntreruptă și lumină dumnezeiască. În afara mănăstirilor, el a fost din ce în ce mai mult privit ca maestrul prin excelență al căilor ascetice și mistice. Lucrările sale au exercitat o puternică influență asupra dezvoltării spiritualității catolice cât și a celei ortodoxe. Ele nu încetează să fie folosite până în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
centrată pe Hristos și prin ea vine, unirea cu Dumnezeu. Cassian pune accentul pe vederea cu ochii sufletului, ca urmare a trăirii disciplinei ascetice monahale, și atrage atenția asupra faptului că cel curat cu inima poate ajunge să vadă lucrurile dumnezeiești, duhovnicești, nevăzute, viitoare și ascunse. Fericirea cerească și vederea lui Dumnezeu este o temă ce transpare din toate scrierile monahale ale lui Cassian. El numește sfârșitul monahului - fericire, iar contemplația o pregătește și o anticipă. În scrierile sale, Cassian folosește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întregii sale vieți și că poziția sa provine din Tradiția și practica Bisericii. Pe această bază ajunge Cassian la concluziile sale. Învățătura Scripturii, păstrată în Tradiția Bisericii și verificată prin experiențe observabile și personale, îi conferă relația adevărată între harul dumnezeiesc și libertatea omului. Acesta este mesajul pe care el îl transmite mai departe asceților din Apus. Cu smerenie și sobrietate și un puternic simț al umorului, Cassian a dat un impuls deosebit mișcării monahale în Apus, oferind primul ghid al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cerești: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Cele două opere în care sunt descrise lucrările și întreaga solidaritate angelo-umană se numesc Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească. Înainte de acestea, strălucitul teolog dobrogean a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cum spune Apostolul, nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6)”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 14, cap. 3, în Filocalia..., vol. IX, p. 619) „Odihna, și tot darul cel bun și toată harisma dumnezeiască vine omului prin credință”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 29, în Filocalia..., vol. XI, p. 52) „.... să ne fie atât de puternică credința noastră, ca și cum am și vedea înaintea noastră împlinite făgăduințele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre Ana și Samuel, cuvântul I, în vol. Omilii și cuvântări despre educația copiilor..., cuvântul II, p. 29) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și din prima catehizare — și atunci când am primit baia botezului și după cum am învățat din dumnezeieștile Scripturi și cum credem și învățăm și pe alții în însăși activitatea preoțească și episcopală, tot așa crezând și acum, declarăm credința noastră”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și de apus. Așa este natura luminii; fină și diafană; n-are nevoie de o durată de timp ca să străbată aerul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93) „Cuvântul dumnezeiesc le-a făcut pe toate nespus de plăcute și nespus de prețioase. Când spunem glas, cuvânt sau poruncă a lui Dumnezeu, nu înțelegem prin cuvântul dumnezeiesc sunetul scos de organele vocale, nici aerul lovit de limbă, ci socotim că ia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Hexaemeron, omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93) „Cuvântul dumnezeiesc le-a făcut pe toate nespus de plăcute și nespus de prețioase. Când spunem glas, cuvânt sau poruncă a lui Dumnezeu, nu înțelegem prin cuvântul dumnezeiesc sunetul scos de organele vocale, nici aerul lovit de limbă, ci socotim că ia formă de poruncă sensul dat de voința lui Dumnezeu, pentru a fi înțeles ușor de cei cărora se adresează”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
20), adică prin Cuvântul Său, împreună veșnic cu Sine, a făcut Dumnezeu creatura inteligibilă și sensibilă sau spirituală și corporală”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, Cartea a XII-a, XX, (29), în PSB, vol. 64, p. 275) „Iată că strălucește firea dumnezeiască chiar din felul în care a fost creată lumea. Dumnezeu a făcut lumea într-un chip cu totul contrar de cum obișnuiește să lucreze omul; a întins mai întâi cerul și apoi a zidit pământul; mai întâi acoperișul și apoi temelia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIV, III, în PSB, vol. 21, p. 159) „Căci cel ce zice că Domnul este Iisus, zice numaidecât în Sfântul Duh
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XIV, III, în PSB, vol. 21, p. 159) ,, Urmărește aceasta: Este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate, și un
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 23, p. 30) „... Cuvântul hristos, adică uns, este plăcut, folositor și lipsit de batjocură”. (Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, XII, în PSB, vol. 2, p. 384) „Iar spunând Hristos, nu dăm acest nume eternității dumnezeiești, ci trupului purtător de dumnezeire, Celui ce S-a arătat pe pământ și a petrecut cu oamenii, Celui odrăslit din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
S-a făcut asemenea nouă; dar ca Fiu ne-a făcut El asemenea Lui, însă nu prin naștere, ci prin har. (n. s. 825, p. 446) 27 „Căci dacă poruncind dracilor, aceștia se supun, aceasta nu este faptă omenească, ci dumnezeiască. Sau cine, văzându-L pe El tămăduind bolile, cărora le este supus neamul oamenilor, Îl mai socotește pe El om și nu Dumnezeu? Căci curăța leproși, făcea șchiopii să umble, deschidea urechile surzilor, dădea vedere orbilor și alunga pur și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însumi, o mulțime nesfârșită de dovezi”. (Omilii și cuvântări, omilia a XV-a, II, în PSB, vol. 17, p. 511) „... Să mărturisim pe Fiul ca chipul lui Dumnezeu și Tatăl, neformat din unele însușiri trecătoare, nici numai împodobit cu demnități dumnezeiești, ci având ființial însușirile Celui ce L-a născut și fiind prin fire exact ceea ce se înțelege și Cel ce L-a născut, adică Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Atotțiitorul, Creatorul, slăvit, bun, închinat și tot ce e unit cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe Hristos Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a V-a, cap. X, 2-3, în PSB, vol. 57, p. 828-829) 26 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Numai dacă Hristos e chipul Tatălui în sensul că de aceeași ființă dumnezeiască, cel ce nu-L cinstește pe El nu cinstește nici pe Tatăl. Căci acela disprețuiește însăși ființa lui Dumnezeu, proprie și Tatălui. Dacă nu cinstesc pe fiul unui om, nu-l cinstesc nici pe tatăl lui. (n. s. 485, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci ființa Tatălui nu a fost împărțită, așa încât de la Tatăl să treacă să ajungă și la Fiul, și nici nu se naște printr-un fel de scurgere sau prin producere, așa cum se întâmplă cu pomii care rodesc, ci chipul nașterii dumnezeiești nu se poate explica și nici înțelege de cugetarea omenească. E un semn de cugetare nedemnă și senzuală să asemeni lucrurile veșnice cu cele stricăcioase și trecătoare și să crezi că Dumnezeu Se naște așa cum se nasc ființele trupești, câtă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]