4,870 matches
-
2000 de mărci familiilor care vor rezista un an fără televizor. "Niciuna din cele o sută optzeci și patru de familii angajate n-a terminat proba. Cuplul campion a eșuat în a suta patruzeci și șasea zi. Impinși de un elan comun, bărbatul și nevasta au rupt sigiliul televizorului pentru a urmări desfășurarea unui serial polițist despre care vorbea tot orașul. Se simțeau iremediabil excluși din societate. Cel mai picant lucru este că, pe durata experienței, relațiile sexuale ale tele-naufragiaților voluntari
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
devotament și vocație franciscană Nici o altă Regulă de viață monahală, până la Sf. Francisc nu a avut ca scop misiunile. Odată cu sfântul de la Porțiuncula, lumea întreagă a dobândit culoare (și candoare) franciscană. Viața Sfântului și a fraților are forță, dinamism și elan, este un itinerariu permanent, care țintește culmi înalte: trăirea Evangheliei în ascultare, sărăcie, misiune și fidelitate față de Biserică. Giotto a pictat în Biserica dedicată Sf. din Assisi, sub scena înălțării lui Cristos la cer, „Predica lui Francisc pentru păsări”. Orice
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
te gândeai la o făptură drăgălașă, desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească". "Îndrăzneala sa a sporit într-atât, încât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor, pe care nu sunt sigure că îi vor mai vedea vreodată în viață. Odată ce bărbații apți de luptă pleacă pe front, societatea franceză este însuflețită și unită de un extraordinar elan de solidaritate. Teatrele, cinematografele, music-hall-urile își închid porțile. "A sluji" devine deviza francezilor. În câteva zile, "Parisul monden dispare, iar locul său este luat de Parisul caritabil"71. "Amețitorul oraș al plăcerii devine orașul auster al datoriei, refugiul tuturor suferințelor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iar dezbaterile au drept subiect șosetele. Femeile se reunesc la spitale, la târgurile caritabile, la sutele de manifestări de la cele ale Crucii Roșii la cele ale micului comitet local a căror preocupare exclusivă devine în scurt timp războiul. La acest elan de solidaritate participă oameni de toate vârstele: mame, bunici, chiar și fetițele primarului, eleve de gimnaziu și liceene. Astfel, Clara Malraux își amintește că toată familia devenise parte integrantă a acestui entuziasm național, a acestui "conglomerat fără fisură". Casa unchiului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1917, Maurice se dovedește din cale-afară de limbut. Vorbește încontinuu. Dar asta pentru că e furios la culme, tremură de mânie și de indignare. Când se află pe stradă, urlă că civilii îi fac silă. Trebuie spus că ardoarea patriotică și elanul caritabil din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la Verdun, la Théâtre de la Renaissance se joacă spectacolul Trei ceasuri de râs
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără bolșevici, fără politicieni, fără proletari, fără democrați, fără burghezi, fără aristocrați, fără armate, fără poliție, fără patrii, ajunge cu toate imbecilitățile astea, fără nimic, fără nimic, fără NIMIC NIMIC NIMIC NIMIC!86" strigă ei într-un glas, într-un elan nihilist. Lumea, spun ei, trebuia reinventată... Și lumea este într-adevăr reinventată. În câțiva ani, totul se schimbă, cu o mare repeziciune. Totul se accelerează. Criza de civilizație care sufocă societatea occidentală este însoțită de o uriașă fierbere intelectuală. Prin
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Trenet exprimă bucuria de a trăi. E mare veselie Bine v-am găsit, rândunici! E mare veselie Pe cer, peste streașina-arămie E mare veselie și soare-n ulițele mici E mare veselie, oriunde-i veselie... Cântecele sale vorbesc despre elanurile și emoțiile inimii, despre bucuriile simple ale naturii, despre fericirea "de-a sta lungit / Pe iarba verde vara" sau cea "de-a strânge-o mână-n mâna sa". Pentru el... O dulce mireasmă de respiri E floare-albastră Un ochi minunat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să închidă ochii pentru a se pierde și mai adânc în el și pentru a-i răspunde mai bine. Întreg trupul ei se lipi de al său fără opreliști, fără distanța mereu calculată a fetelor de la acele colleges de fete". Elanul ei impetuos contrastează cu sfiala ipocrită a fetelor ce flirtează, care chiar și când sărută, se dăruiesc din vârful buzelor doar, pe jumătate. Pentru studentul străin, sărutul lui April este o revelație. O eliberare de asemenea, făgăduința unei adevărate aventuri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de "hărțuire sexuală", după cum își amintește Madeleine Chapsal, efervescența aceasta amoroasă "însemna mult pentru ziar. Era nespus de plăcut să lucrezi la L'Express. Căci era un flirt continuu"185. Spiritele, ca și inimile, se înflăcărează mai repede, mai puternic. Elanurile amoroase se împleteau cu stimulările profesionale. Tonul articolelor devine mai sprinten, mai vioi, mai percutant. Din nefericire, și suferințele din dragoste devin mai pătrunzătoare. Cum se întâmplă întotdeauna, jocul atât de amuzant, atât de rafinat al flirtului se poate dovedi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În simbolurile negate ale creației se citește pustiirea pe care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E de Înțeles, prin urmare, Încercarea poeziei de a aduce cu sine motive ale regenerării, ale vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără vitralii/ Palimpsest./ În conul meu de ceas/ Timpul se vede greu/ Îndur depărtări/ Cu păduri nezidite/ Cu vorbe pierdute pe vânt/ În spirală căderii/ Și germinație/ Povestea mă apasă/ În reverie (...)” (,,Somn”). Drumului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de primarul Iașului Constantin Simirad, acest mesager infernal picat cu ecuațiile rezolvate În peisajul nespurcat al poeziei și romantismului ingenuu. - Maninul Simirad m-a urmărit pas cu pas În ură lui carnasiera În scopul desăvârșirii „Operațiunii VENUS” act similar cu elanul bestial debușat de torționarul Eugen Țurcanu În Camera 4spital, o apoteoza a Fenomenului Pitești. - Nici o calitate dovedită nu a Îndreptățit pe cineva să-l recompenseze pe Simirad cu demnități diplomatice În afară de cota de succes În desăvârșirea impecabila a „Operațiunii VENUS
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o secundă din suferințele Indurate de oponenții regimului comunist. Tardivă recunoaștere a greșelilor, formală asumare a trecutului cu toate nedreptățile comise de justiția comunistă nu vor putea să le redea ceea ce le-au răpit anii petrecuți În temnițele dictaturii: tinerețea, elanurile, speranțele, visele, lumina sufletească... Evident, reparația e mai mult simbolică (dar ce forță incredibilă poate avea un simbol!), dreptatea - vorba lui Victor Hugo - trebuie făcută Întotdeauna la timp, dar, din nefericire, În acel timp puterea nu comitea decât abuzuri, atrocități
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ale luptei pentru existență și de selecția celor mai puternici. Astfel concepută, pedagogia existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogia pedocentrică, susținută mai ales de pedagogii psihanaliști, și pedagogia sociocentrică, impusă mai ales de sociologie. Rezolvarea acestui conflict nu se putea produce, în opinia lui B. Russell, decât printr-o pedagogie a conformismului. Pedocentrismul avea ca sursă filosofică teoria ,,elanului creator” a lui Bergson, dar și teoria ,,instinctelor” a lui Nietzsche. Apărea, astfel, cel puțin o întrebare: oare individul se dezvoltă exclusiv prin forțele sale interne, sau, dimpotrivă, prin participarea la lumea istorică și socială ? Din acest punct de vedere
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de gândire nu se confundă cu metodele activ-participative de predare-învățare, cele din urmă fiind doar un adjuvant educativ. În cadrul școlii active autentice ,,(...) întregul psihic al copilului - afectivitate, intelect, voință - este luat în considerare; în care voința sa de a trăi, elanul vital spiritual, interesul spontan formează baza programelor și metodelor; în care nimic nu este preconceput, în afară de ceea ce reiese din psihologia copilului și din interesele dominante ale fiecărei vârste; în care munca individuală este pe primul plan, fiecare înaintând în ritmul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
impune de la sine oricărui om când acesta se află în prezența unei personalități care vede mai repede și mai bine unde este binele.” Opțiunea pedagogică a lui Ferrière este rezultatul unei concepții filosofico-psihologice, de inspirație bergsoniană, centrată pe intuiționism și ,,elan vital”. Ferrière admite că școala are menirea de a-l pregăti pe elev pentru viață, iar metoda de lucru specifică noului model urmează să parcurgă câțiva pași: 1. elevul trebuie circumscris cadrului natural și social în care trăiește nemijlocit, deoarece
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a modelului didacticist, opțiune care anticipează modelul proiectării curriculare. Dintr-o altă ordine de idei, trebuie amintită concepția filosofică evoluționistă a lui H. Bergson - cel care a inițiat pedagogia creativității și care era convins că educația este rezultatul evoluției unui elan creator, fapt care asimilează creația idealului paideutic - prin care este stimulată adaptarea personalității umane la cerințele existenței naturale și sociale. Într-o viziune sociologizantă E. Dürkheim, sociolog care a contribuit decisiv la ,,existențializarea pedagogiei esenței” printr-o redirecționare a pedagogiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
la curs. După ce a terminat primul ciclu de lucrări practice, Antipa și Încă câțiva colegi au fost aleși de Haeckel să fie formați ca cercetători. Pe la sfârșitul lunii mai 1890, Grigore s-a așternut la lucru cu toată forța și elanul său tineresc. Zilele treceau În goană iar Grigore nu ieșea din laborator sub niciun motiv. În toamnă a dat contur definitiv desenelor și a trecut la Închegarea textului. Când a fost gata, a Înmânat manuscrisul lui Haeckel. Citindu-l cu
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
titanidului asociat de Zoil lui Horațiu (I 8). Piesele de inspirație antică ale lui Alecsandri, centrate pe figura unui mare poet al epocii augustane, se înscriu într-o succesiune firească. Fântâna Blanduziei este drama bătrâneții unui artist care simte încă elanurile sufletești ale tinereții, fiind nevoit să-și accepte vârsta biologică, diferită de cea spirituală. Horațiu încearcă înflăcărarea juvenilă față de tânăra sclavă Getta fiind uluit de propriile porniri, pe care le socotea a fi rezervate etapei timpurii a existenței : Și fața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arată în noua epocă puterile malefice și se identifică cu însuși Satan, dornic mereu să-l răstoarne pe cel de sus. Întrupare a răului, personajul îi propune lui Prometeu să împartă lumea și să o stăpânească împreună : Să ne unim !... Elanul, progresul, tot ce-i bun,/ Îți vor rămâne ție... Cu raze te-ncunun !.../ Ia-ți tu lumina toată, dă-mi umbra, partea mea,/ Și lasă-mă în umbră să fac ce mi-o plăcea ! (V, p. 125). Prometeu refuză târgul căci
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cort cu torțe în mâini : năvălește către noi, ca o menadă rătăcită. Corifeul vrea să oprească dansul tinerei iraționale, gata să ajungă în tabăra dușmană : Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu Agamemnon : Dă-mi torța, căci tu n-o ții drept, în razna ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bătrânețea lui care-i desparte iremediabil (De ce nu ești tu mai tânăr ?... se poate citi în Agamemnon la fiecare hotărâre litera scrisă de viață... nu face decât să recitească vechiul text - III 2). Bătrânii încearcă să-și umple deficitul de elan vital în compania tinerilor. Regina vorbește la fel despre Egist (e prea tânăr, e frumos - II 12) și despre Casandra (Ești foarte tânără : foarte frumoasă - II 11) : calitatea lor esențială e tinerețea. Pentru ceilalți, Casandra a fost la intrarea grădinilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
impulsul spaimei : încearcă să o otrăvească pe Clitemnestra pentru că e prea obișnuită cu slăbiciunile lui (II 4), dar nu se poate hotărî să plece din palat (II 6). Speriat de apariția Casandrei (II 13) - căreia îi propune într-un ultim elan să fugă împreună - el pândește cu teamă o schimbare pe fața lui Agamemnon (IV 4). Clitemnestra îl disprețuiește pentru că nu e dintre oamenii admirabili care cunosc întrebuințarea silniciei (II 12), Agamemnon îl ignoră știindu-l neînfrânat, dar incapabil să dea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
picioarele tale ! Am ținut partea zeilor, dar tu m-ai învățat ce însemnează partea omului ! (III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate, dacă elanul lor prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]