5,886 matches
-
-l ascundea, socotindu-l un fel de registru al casei - în dreptul zilei în care discutase aprins cu el și cu Erminia despre calitatea oamenilor. Hergot scrisese doar: "37 de grade la umbră!" "Mare dobitoc!" nu se putu el împiedica să exclame. Îmbrăcat în costumul său de lucrător, Ioanide plecă cu Tudorel la munte, la terenul lui Conțescu. Luase cu sine și două corturi mici paralelipipedice, cu tot tacâmul lor, ca să doarmă afară la aer. Fu puțin cam surprins de a vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
remușcărilor la problema comercială. - Dăm sfoară, ne interesăm. - Băiatul meu zice că a oferit cineva trei sute de mii delei. Numai pe mine mă costă o groază de parale. E și statuia. De, n-am încotro, aș vinde, însă omenește, ce Dumnezeu! Exclamând "ce Dumnezeu!", Regele Lear făcu mișcarea tipică a omului indignat împotriva speculei. - Dă-mi autorizație să mă ocup și, ca o prietenă veche,am să caut să te ajut. Expresia "ca o prietenă veche" era cu totul hieroglifică la madam Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multăvreme de acasă. Dar dacă a lipsit numai două-trei ore, înseamnă că s-a dus de bunăvoie la ședința de bătaie, a primit loviturile și s-a întors acasă emoționat, însă crescut în opinia colegilor săi de conspirație. - Ce oroare! exclamă înspăimîntată doamna Ioanide. - Ne întoarcem la evul mediu, zise sarcastic Ioanide, șiîncă și mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe Tudorel cu vreo aluzie la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vergil, Vater des Abendlandes 3.Lecturile și interpretările le făcea soției sale Aurora, și chiar și mamei sale, care amândouă îl ascultau cu cel mai mare interes. De pildă, când Aurora intra cu tava, Suflețel era găsit în spasmurile deliciilor, exclamând înduioșat: - Minunat! Minunat! (Aspectul de caricatură era complet 1 Literatura latină (germ.). 2 Literatura greacă (germ.). 3 Virgiliu, părintele Occidentului (germ.). G. Călinescu normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vederea comerțului de librărie. Gulimănescu voia să spună anume că locuința e a socrilor, separând dota soției sale de averea sa proprie. În realitate, contractul îl subscrisese el. Cum acest amănunt făcu oarecare vâlvă, Gulimănescu părea indignat. - Ce mentalitate stupidă! exclama el. Nu pot fi făcut responsabil de actele rudelor. Și apoi e vorba de o societate străină, în afara oricărei suspiciuni. Refuzul închirierii ar fi constituit o jignire. Doar nu suntem în stare de război cu nimeni. - Ai perfectă dreptate! zicea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în toate chipurile, maltratînd-o, fără să pară un străin. În românește, ca și prințesa Hangerliu, Max vorbea muntenește, zicând "dă ce", "rumîn" și înjura ca surugiii, chiar în saloane: "Tanti, exclama el despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea să-i facă un serviciu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi suportat o astfel de carieră și mi-a indicat una mai pozitivă, ingineria. După aceea, fiind îndemnat, am început să mă specializez și în arhitectura propriu-zisă și să construiesc. Am colaborat de pildă la Ministerul Lucrărilor Publice ("O oroare!" exclama Ioanide), la Palatul Cercului Militar ("Grozăvie!" se scandaliza Ioanide). Evident, nu pot să afirm că nu mă simt în largul meu în arhitectură, aspirația mea intimă a fost totuși pentru o ocupație intelectuală mai subtilă, cum ar fi literatura, filozofia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
catalogul Sultanei, Demirgian vestea clientul că nu poate decide singur și chema pe Sultana. Evident, cumpărătorii nu erau de obicei G. Călinescu mari intelectuali, oameni fără bani, ci burghezi bogați, ahtiați de lux țipător. Sultana avea o manieră de a exclama și de a elogia complet dezarmantă. Astfel clientul se atașase de un soi de garderob de nuc foarte înalt și cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă, exclamă: - De unde aveți asta? Extrem de interesantă! Cap de bătrînîn manieră Renaștere. Să chemați pe Expertul, piesa asta trebuie să fie autentică. Ai jura că e de Alfredo sau de școlarii lui Alfredo, marele pictor de Renaștere, contemporan cu Leonardo da Vinci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
construiește gratis, observă malițios,dar și onest Hagienuș, știi că Ioanide are meteahna de a nu reclama banii. . - Nu se poate! respinse cu energie Gulimănescu aceastăenormitate. Ce interes are să construiască asemenea lucruri gratis? . G. Călinescu . - De! se mulțumi Hagienuș să exclame, mult mai vast înpsihologie și admițând motivările subtile. Hangerlioaica se ivi cu Hangerliu într-o mașină, cu secretarul lângă șofer. Nu se dădu jos, ci numai ordonă să i se deschidă portiera. De la distanță, privi binaua. - E interesantă, zise, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că Pomponescu nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau agregat. Gulimănescu, el însuși profesor, se arăta foarte prevenitor față de un particular oarecare, oricine, după filozofia lui, putîndu-i fi util. Dacă însă afla că e membru al învățămîntului universitar, întreba îndată: . - Ești profesor? G. Călinescu . - Conferențiar! zicea acesta. - Aaaa! exclama Gulimănescu cu o decepție așa dejignitoare, încît se vedea îndată că punea un conferențiar sub umanitatea obișnuită. Și într-adevăr, într-o adunare amestecată întindea mâna oricui mai întîi, însă conferențiarilor la urmă. Pe aceștia îi știa în dependență fatală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știe de unde, era așteptat de automobilul lui. Avea fizionomia cea mai radiantă cu putință. . - Să trăiți! zise el fostului ministru, fără nici o titulatură,spre a evita degradarea. . - Ce-i cu Ioanide, întrebă Pomponescu, nu obține nimicîn noua formație? . - Bietul Ioanide! exclamă Gaittany, dar de unde, e complet în afara evenimentelor, nici nu vrea s-audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape totdeauna având a răspunde la întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany, care curând după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel și Smărăndache. Tocmai atunci trecu în drum spre casă, spre a lua masa, Gonzalv. - Hei, ce vești aduci? Gonzalv făcu un complex de mișcări însemnînd: "Parcă nu se ghicește ce știri pot să aduc?" . - Ne apropiem de deznodământ. . - Vai-vai-vai! exclamă cu durere mondenă Gaittany. . - Ce mai are? - I s-a făcut acum un examen medical. A căpătat o congestie la umărul drept, poate consecutivă gripei, poate și din ședere. E nu se poate mai rău. . - Să dai vinul! zise Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă: . - Ai aflat de accidentul lui Conțescu? . - Nu, zise acesta aproape impasibil. . - A avut un nou atac și, căzând, și-a scrântit un picior. - Ce nefericire! exclamă Gaittany, neputând să nu râdă în același timp. Toți cei de față, în afară de Gonzalv, râseră fără retenție. Această veselie ieșea din faptul că raportau accidentele și G. Călinescu remisiunile lui Conțescu la cazul Gonzalv, luând ca temă un Conțescu malițios
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu, nu Conțescu! continuă a striga convulsiv Suflețel, spre uimirea tuturor. A murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încercat să găsească o soluție pentru această temă a destinului și a liberei alegeri. Răspunsurile sunt și au fost variate, dar mai mult decăt atăt, abstracte, deoarece privim cu ochii minții către un subiect extrem de delicat, înaintea căruia nu putem exclama cu ușurință: “Evrika! Am găsit soluția perfectă asupra problemei!” Avem în atenția noastră, deci, un subiect delicat, care merită și trebuie tratat cu mare grijă, și pe care îl vom analiza din perspectivă atăt filosofică, căt și teologică. Liberul arbitru
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
Criticii rațiunii pure" pe care o făcuse: "De-a născoci noi hipoteze doi filosofi s-au dus Ca să găsească ce cătau în al lor gol de sus (....................................................................) Pământu-ntreg li se părea un glas pestriț departe Și fericit, unul din ei exclamă: foarte, foarte Mă simt acum deificat, deasupra noastră nime. Cellalt se uită supărat la goala adâncime Eu zău că nu zise apoi, nu văd pe nimeni nici sub noi". Aceste versuri exprimă cele două riscuri ale filosofiei: pierderea în gol
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
astă-seară povestea pe care am intitulat-o "Uite Koch! Uite Koch!". Aveam 26 de ani când am trecut prin operația în urma căreia am rămas fără un rinichi. Țin minte că la cistoscopia pe care mi-a făcut-o, Burghele a exclamat la un moment dat: "Uite Koch! Uite Koch!" Era în glasul lui bucurie, și am avut o clipă senzația că îl vede pe Koch în persoană, coborând tacticos, cu mâinile la spate, de-a lungul uretrei mele. Am primit vestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi înspăimîntat, m-am gândit ce lamentabil pot sfârși unii la capătul unei vieți de gândire. N-ai voie să cazi, când te cheamă Heidegger sau Cioran, în văicăreală, în lamentouri și spaime de țăran sicilian. Cum poți să exclami, ca Cioran, "à quoi bon avoir quitté Coasta Boacii"? Sau cum poți să te sperii când vezi oameni pe Lună? Îmi imaginez că așa s-a întîmplat și când a fost descoperit focul. Cine știe ce bătrân prăpăstios s-o fi trezit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preliminariile revărsării unui vulcan, când totul fierbe în vederea izbucnirii finale, a isprăvii care va țâșni cândva, îngropînd lumea sub fierbințeala ei. Spectacolul acestui clocot în mers, al acestei promisiuni îl fascina pe Noica atunci când ne privea și îl făcea să exclame, cu o vorbă pe care atunci nu o înțelegeam deloc, "ce frumoși sînteți, dragii mei!". Alunec fără să vreau, privindu-i pe Bogdan și pe Cătălin, în psihologia înduioșat-melancolică a lui Noica cel de atunci, sânt simultan Noica și ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Friedgard, "cu o directețe care fusese până atunci evitată", că "era exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi plângând și sărutîndu-și mâinile. Ceea ce o va face pe Friedgard să exclame la sfârșitul unei scrisori: "De-ar exista doar mîini!" Ultima zvâcnire epistolară a pasiunii lui Cioran are loc pe 28 noiembrie: "Tocmai ieșisem. După câteva minute a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recolta de ulei de măsline și de vin din anul acela). După apariția Declarației de iubire, oameni inteligenți, precum conu' Alecu Paleologu, s-au mirat că am scris un eseu despre sărut. "Ia uite! Ce are Gabi cu sărutul!" a exclamat perplex. (Chiar așa! Ce am?) Mi-aduc aminte cum pe vremuri, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, aflîndu-mă cu Pleșu la o masă, a venit la noi, beat-cui, Ion Băieșu și ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăștia ca noi "care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
condițiile naturale de excepție în privința fertilității și resurselor ce fac faima Moldovei de Jos, Miron Costin ridică un adevărat imn de slavă apelor curgătoare de pe aici, asemuindu-le marilor și renumitelor fluvii ale lumii. După ce enumeră bogățiile de pe apa Prutului, exclamă: „și pe tine, Bârlade, râu roditor, nu pot să nu te amintesc; e greu de uitat cum curgi cu bogăție îmbielșugată, ducând cu unda ta miere și lapte, desfătări ca în rai”. Miere și lapte, o asociere gastronomică mai potrivită
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]