4,787 matches
-
unele formate în scopuri criminale pe față, altele proprietatea membrilor grupului conducător, iar altele lipsite de fonduri lichide veritabile, create doar pentru a se prăbuși în momente favorabile. Astfel de bănci, dintre care multe nu comportă nicio asemănare cu instituțiile familiare occidentalilor, fiind operații mici și trecătoare conduse nu de bancheri, ci de oameni de afaceri corupți și membri ai crimei organizate deseori prin numere de referință ale oficiului poștal, formează în mod evident alianțe cu entități similare de peste hotare. Astfel
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
listă [...] deoarece zonele de comerț liber și paradisurile fiscale se proliferează și noi piețe capitaliste în mare măsură anarhice capătă acces la economia internațională, activitatea economică globală a ajuns din ce în ce să semene cu acel tip de capitalism familiar țărilor industrializate la sfârșitul secolului [trecut]. (Flynn 2000: 61) Acest capitol și ultimul au așezat corupția politică, privită mai ales microscopic prin intermediul studiilor de caz, într-o lume în schimbare a relațiilor internaționale și globalizării. Ca atare, a trebuit să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
constituie o serie de obstacole greu de trecut pentru istoricul care studiază Balcanii. În cartea aceasta s-a încercat adoptarea, în transcrierea numelor de persoane și a denumirilor geografice, a formelor cel mai frecvent utilizate, care vor fi fiind deosebit de familiare cititorului. S-a apelat la sistemele standard de transliterare pentru limbile greacă și bulgară; cuvintele și numele sîrbești apar în ortografie latină. Nu a fost posibilă realizarea unei consecvențe totale. Pe lîngă aceasta, numele conducătorilor și ale oamenilor de stat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
doi peri și când mai de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum Îmi spunea - prin toate bordelurile Ploieștiului, unde acest „apostol al neamului“, clientul lor familiar, era salu tat cu ovații de țațele și fetele „stabilimentelor“, cum li se spunea, de pe ves tita Cale a Oilor. Aici mi-am câștigat eu primul meu titlu de șampion pe urma atributelor mele atletice, cam disproporționate pentru un becisnic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mereu și mai Întâi de toate, tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii Reviste Române, Întinerită și ea - această revistă până mai ieri a uni versitarilor, a pedagogilor, a sociologilor și economiștilor - prin acest contact nou și familiar, potrivit, de altfel, crezului inițial al directorului, amintit mie acum câteva zile, și anume: Noua Revistă Română va fi deschisă orișicui, fără deosebire de cu loarea părului și de numărul dinților din gură, fără, așadar, nici o discriminare, orișicui are de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poate ca la noi avantajele fizice nu facilitează În așa mare măsura cariera și prestigiul personal al individului. Am cunoscut oameni În țara asta care au răzbit fiindcă aveau o anumită talie, burtă, chelie impunătoare, nerv viril, rânjet sau râs familiar și contagios: hî! hî! hî!, sau părul albit Înainte de vreme, ceea ce le dădea o autoritate necesară Într-o lume câr mu ită de gherontocrație. Nici Într-un caz șchiopii, ciungii, chiorii, bâlbâiții și timizii! Așa că mai că-mi vine a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până târziu de tot, cu mine, Îmbătrânită, veștedă și știrbă, dar cu același cap cavalin purtat ciudat de semeț și sfidător peste această lume a noastră de suferințe și umilințe. Taică-său
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții mele prea familiare cu basmele, până acum vântul nu ne-a luat casa și au fost destule încercări. În acest orășel tătăl meu este profesor de matematică. Intelectual adică. Nu prea mă încântă situația asta, dar nu o recunosc față de tata, n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întâmple ceva, atunci se întâmplă. Bănuiți cred ce s-a întâmplat: am mai luat o dată la picior cei trei kilometri ai străzii. O știam de-acum, aveam câteva repere − instituții, firme, magazine, clădiri istorice; într-un fel, îmi devenise familiară, ca o pedeapsă ce presupune și un merit. Există pedepse pe care ți le asumi cu mândrie. Nu-i chiar de colea să bați de mai multe ori o stradă fără să înțelegi nici de ce ai făcut-o și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de zi cu zi a acestor oameni, care au fost copii, adolescenți și tineri Înainte de a-și căpăta competențele prin care să ne conducă. Nu vreau, prin aceasta, să le pun În umbră firea excepțională, recurgînd la aspecte comune sau familiare ale vieții lor, dar cunoașterea acestor prime etape formative ne indică punctul de pornire al traiectoriilor lor ulterioare. Acest lucru este cu deosebire adevărat În cazul lui Che, a cărui relatare a primei călătorii pe care a Întreprins-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nadă se făcuseră nevăzute peste noapte, ceea ce l-a indispus și mai rău. Cum În apropiere se găsea o casă, ne-am decis să aflăm cît mai e pînă la Leticia. CÎnd proprietarul casei ne-a spus, Într-o portugheză familiară, că Leticia era la șapte ore În amonte și că acum ne aflam În Brazilia, Alberto și cu mine ne-am certat Îngrozitor cu privire la cine adormise În post. Însă asta nu ne-a dus nicăieri. I-am dat proprietarului peștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi“ț. Totuși, două dintre aceste cuvinte est-germane îmi păreau familiare, amintindu-mi de vizitele făcute la nenea tâmplarul. Unul era sicriul, care în germana RDG se numea „Erdmöbel“ ștextual: „mobilă-de-pământ“, așa cum ai zice: mobilă de bucătărieț. Celălaltera denumirea unei secții a poliției secrete Stasi care se ocupa de aniversările și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai întâi o raită prin toată casa, verificând dacă nu intervenise vreo schimbare cât lipsisem. Aceste controale, prin care căutam să trag o linie clară de despărțire, ar fi trebuit să mă ajute ca locuința să-mi rămână în continuare familiară, dar, dimpotrivă, îmi devenea tot mai străină. Firește, era imposibil să nu remarc că scaunul din cameră se afla acum în bucătărie. Dar când schimbările erau din cele mărunte, nu mai știam sigur dacă ele surveniseră azi sau dacă nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ai cum s-o vezi în beznă. Iar noaptea, stânga devine dreapta - inversarea imaginii în oglindă. Din acest cotidian s-a născut Privirea Străină. Treptat, pe tăcute, necruțător - în stradă, între cei patru pereți și în lucrurile ce-ți sunt familiare. Umbre însemnate cutreieră locul, ocupă poziții. Iar tu - pe urmele lor, în timp ce conștiința pâlpâie în tine neîncetat și te arde pe dinăuntru. Cam așa stă treaba cu vorba asta stupidă: „pus sub umărire“. Acesta-i motivul pentru care nu pot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Străină e veche, am adus-o aici cu mine, gata formată, din locuri și lucruri îndeaproape cunoscute. Privirea astanu are nimic de-a face cu imigrarea mea în Germania. Pentru mine, „străin“ nu e opusul lui „cunoscut“, ci opusul lui „familiar“. Lucrurile necunoscute nu-i obligatoriu să-ți fie străine, dar cele cunoscute îți pot deveni. În tot ce-am învățat despre viață, gândindu-mă la ea și evaluând-o, lucrurile sunt inseparabile de umbrele lor. Realitățile nu-s totul - din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ce înseamnă asta în comparație cu amintirea acelei moarte rămase vii în numele copilului pe care l-ai născut? A vedea în Privirea Străină consecința unui mediu străin e un lucru cu totul absurd - exact contrariul e adevărat: Privirea se naște din lucrurile familiare, de la sine înțelese, al căror firesc ți-a fost răpit. Nimănui nu-i place să renunțe la cele de la sine înțelese: depindem cu toții de o seamă de lucruri din jur care rămân docile și nu se-ndepărtează de natura lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doar în timpul programului de lucru. Odată activitatea terminată, devenea o persoană indezirabilă, neavenită, o persona non grata. Nu era botezat, nu avea un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mocănița" de pe Valea Vaserului, Vișeu. Mi-au dat lacrimile, bogate și mari, din cauza emoției și dorului de casă. Ceva ce nu pot prinde în cuvinte, oricât mi-aș dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care își permite să cheltuie (aproape) zilnic suma rotundă de 25 de euro pentru o masă obișnuită de prânz, pentru că cea à la carte este cu mult mai scumpă. Regăsesc, rușinat de plăcerea pe care o pot resimți, o Genevă familiară, mic-burgheză și tare bine așezată, cea cu care am interacționat atât de multă vreme. O societate a cărei morală calvinist-protestantă m-a schimbat în profunzime, prin "influență", ca să folosesc o metaforă stângace împrumutată din fizica primilor ani de școală. Chiar dacă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-am închegat o familie fericită și marea famile: familiile colegilor. În 1978, crezând că fac o afacere, m-am transferat conferențiar dr.ing. la Institutul de Învătământ Superiu din Sibiu dar curând mi-am dat seama că am pierdut admosfera familiară: majoritatea noilor colegi erau “universitari” în criteriul adevaruluiutilitate (făceau numai ceea ce le era util). Totuși, am reușit să fac echipa cu un mic grup de 4 colegi (toți universitari bucureșteni, în frunte cu prof.Ion Sava); cu care am executat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
sunt comice; nu-ți dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noastre. Fericită coincidență! Tribuna României e o fereastră deschisă asupra patriei mele străbune, asupra trecutului meu, asupra tinereții care a rămas acolo, prinsă ca o floare între filele unei cărți. De la întâia la ultima pagină, totul îmi este drag și familiar: Tribuna e un climat, o atmosferă, o boare de simpatie și dor.“ (Tribuna României, 1 ianuarie 1977) GALAN V. Em. V. Em. Galan și frontul servitudinii (nota V. I.) „Alcătuim un adevărat front, scriitori de azi din România, în care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Cînd îmi spunea acestea, tanti Tanța se lua de degetul mare și și-l scutura la alfa, iar pe cei trei mari beta îi prindea în mănunchi - arătătorul, mijlociul și inelarul - și îi ținea mai mult timp strînși.) Era foarte familiară cu cîțiva critici literari, din moment ce îi numea, cu afecțiune, Croh sau Niky (aveam să aflu mai tîrziu, la facultate, că filoloagele au o mare afecțiune pentru personalitățile cu nume de alint și de aceea le auzi mai tot timpul vorbind
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mianta clasei, Popescu Simona, care stătea în banca a doua pe rîndul din mijloc (eu stăteam în ultima bancă pe rîndul de la geam), și tipa din fața mea (penultima bancă de la geam), Neacșu Cristina, a cărei ceafă îmi era cea mai familiară dintre toate cefele pe care le văzusem pînă atunci. Spun că le iubeam pe amîndouă în mod egal, dar se pare că nu era așa, fiindcă la un moment dat, într-o dimineață cînd eram singur acasă, înnebunit de pasiune
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îi răspunse: Nu pot, nea Bănică! Multă vreme cuvântul nea nu l-am înțeles pentru că învățătorul nu ne-a explicat că este o prescurtare a apelativului nene (și acesta destul de puțin utilizat în comunitatea în care trăiam). Pentru noi erau familiare formulele de adresare: bădie, moșule, unchiule, domnule. Tot datorită explicațiilor și exercițiilor aplicative insuficiente, precum și ușurinței cu care educatorii trec peste unele cunoștințe aparent ușoare, matematica devine pentru mulți dintre elevi o disciplină aridă, grea, inaccesibilă. Cred că matematica nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]