6,230 matches
-
Avito Carrascal și marele don Fulgencio ar fi de aceeași părere ... Să nu mi-l pomenești pe acest... — Bine, ajunge, lăsați calificativele. Dar ia să vedem ce părere aveți despre sinuciderea mea? — Ei bine, cum tu nu exiști decât în fantezia mea, repet, și cum nu trebuie și nici nu poți face decât ce doresc eu, iar cum eu unul n-am absolut niciun chef să te sinucizi, părerea mea este că nu te vei sinucide. Am spus! — Formula cu absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
absolut niciun chef, domnule de Unamuno, e foarte spaniolească, dar foarte dizgrațioasă. Și în plus, fie și admițându-vă teoria extravagantă cum că nu exist cu adevărat, pe când dumneavoastră da, că nu sunt altceva decât o ființă fictivă, produs al fanteziei dumneavoastră romanești sau rimanești, chiar și în cazul acesta nu trebuie să fiu supus chefului dumneavoastră absolut, cum îl numiți, sau capriciului dumneavoastră. Până și așa-zisele ființe fictive își au logica lor internă... — Da, știu cântecul ăsta. — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea sau greutatea propriului corp. „O fi adevărat că în realitate nu exist? - își zicea el -. O fi având dreptate omul ăsta când spune că nu sunt decât un produs al fanteziei lui, o pură ființă fictivă?“ Extrem de tristă, extrem de dureroasă îi fusese viața în ultimul timp, dar mult mai trist, mult mai dureros îi era gândul că totul nu fusese decât un vis, și nu visul lui, ci visul meu. Nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
presupunem că, într-adevăr, omul acela m-a imaginat, m-a visat, m-a produs în imaginația lui; dar nu trăiesc oare și-n imaginațiile celorlalți, în cele ale celor ce-mi citesc povestirea vieții? Și dacă trăiesc astfel în fanteziile multora, real nu e oare ceea ce aparține multora, nu doar unuia singur? Și de ce oare, ieșind din paginile cărții în care ar fi depozitată relatarea vieții mele fictive, sau mai curând din mințile acelora care o citesc - din ale voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele, și sentimentul tragic ce i s-a trezit din acea împrejurare și toată tragedia care a decurs din ea. Și când plângea el, îmi venea și mie să plâng, iar eu, ca să nu fiu văzut plângând, râdeam de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o ființă fictivă, o plăsmuire monstruoasă a fanteziei tale umoristice, ți-aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-ai lăsat absorbit o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De ce predilecția asta? De ce, mai mult decât alte opere ale mele, a avut succes la popoare de alte limbi tocmai aceasta, pe care traducătorul german Otto Buck a numit-o „roman fantastic“, iar nord-americanul Warner Fite „roman tragicomic“? Tocmai datorită fanteziei și tragicomediei. Nu m-am înșelat, întrucât de la bun început am presupus - și am spus - că ea, pe care am botezat-o riman, avea să fie opera mea cea mai universalizată. Nu Sentimentul tragic al vieții - șase traduceri -, pentru că pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
afirm că opere ca aceasta a mea pot contribui să-l facă mai mult și mai bine cunoscut. Nu altele. Datorită caracterului său național? Romanul meu Pace în război a fost tradus în germană și în cehă. Fapt e că fantezia și tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cervantes, nu vreau să scap prilejul de a spune că atunci când ne spune că istoria Cavalerului a scos-o dintr-o carte arabă a lui Cide Hamete Benengeli, vrea să ne spună că n-a fost o simplă născocire a fanteziei sale. Apariția lui Cide Hamete Benengeli ascunde o învățătură profundă pe care nădăjduiesc s-o dezvolt cândva. Pentru că acum sunt nevoit să trec, dus de hazardul comentariului, la altceva. La locul unde Cassou comentează ceea ce am spus și-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și când, ca să mă-ntorc aici, am trecut podul Alma - podul sufletului! -, m-am simțit îndemnat să mă arunc în Sena, în oglindă. A trebuit să mă agăț de parapet. Și mi-am amintit alte ispite similare, vechi acum, și fantezia aceea cu sinucigașul din născare pe care mi l-am imaginat că trăise aproape optzeci de ani cu dorința permanentă de se sinucide și luându-și viața în gând zi de zi. Asta e viață? Nu; n-o să mai citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este și continuă să fie un foarte înalt și foarte profund, un suprem poet și un politician și un credincios. Politica, religia și poezia au fost în el și pentru el un singur lucru, o intimă trinitate. Cetățenia, credința și fantezia lui l-au făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie intelectualii aceia? Poezie fără focul fanteziei și flacăra pasiunii? N-au decât să se hrănească atunci cu pâine făcută din acel aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie intelectualii aceia? Poezie fără focul fanteziei și flacăra pasiunii? N-au decât să se hrănească atunci cu pâine făcută din acel aur treierat. Și adaugă apoi că Góngora și-a propus nu atât să repete o poveste frumoasă, cât să inventeze un frumos idiom. Există însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia îi slujea un cult public? Oare când consacra în sfânta liturghie nu se comporta tot ca un culteran? Eu unul rămân cu fantezia și pasiunea lui Dante.] Există nefericiți care mă sfătuiesc să abandonez politica. Ceea ce, cu o mină de dispreț simulat, care nu-i altceva decât frică, frică de eunuci sau de impotenți sau de morți, numesc ei politică, și mă asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
brațe, așezat fiind pe unul din jilțurile acoperite cu huse, în fața unui francez, un domn Legorgeux - pe care l-am recunoscut imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil - nu vreau să spun doar fantezie, deși fantezie și conștiință sunt poate unul și același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiind pe unul din jilțurile acoperite cu huse, în fața unui francez, un domn Legorgeux - pe care l-am recunoscut imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil - nu vreau să spun doar fantezie, deși fantezie și conștiință sunt poate unul și același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prin ce se diferențiau? La prima vedere, nici unul nu-și irosea comorile vieții. Chiar dacă erau supuși și ei legii de fier a lui Baruch Nomberg, despre a trăi fără sens și a muri fără dorință. Dar cel puțin nu aveau fantezii privind preluarea puterii și restabilirea păcii În țară. Fima deschise geamul hoțește, cu multă atenție, ca să nu sperie mica reptilă meditativă. Și cu toate că În ochii prietenilor săi, ba chiar și Într-ai lui, Fima trecea drept un neîndemânatic, reuși totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Înșiși, tineri, dar și să ocupe, ca adulți, o lume virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-o galerie a Luvrului Într-o lojă de la Scala, după cum doreau. După mai multe pagini de asemenea fantezii, ducesa era ucisă În lumea reală, salvând plină de noblețe un copil dintr-un accident de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gânduri) că Îi venea mai ușor să se Închipuie făcând acest lucru cu un tânăr chipeș decât cu o fată frumoasă, dar aceasta nu făcea decât să Îi Întărească Împotrivirea față de orice ispită posibilă de a pune În fapt asemenea fantezii tulburătoare. Dacă existau bărbați, atrași de alți bărbați, cărora le era cu neputință să despartă dragostea de senzualitate, nu aveau decât să o practice pe cea de-a doua În intimitate, fără a cere permisiunea și aprobarea societății, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Domecq“ Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Cuvânt introductiv Cele douăsprezece zodii ale lumii Nopțile lui Goliadkin Zeul taurilor Previziunile lui Sangiácomo Victima lui Tadeo Limardo Lunga căutare a lui Tai An H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) Martorul Semnul Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967) PROLOG Omagiu lui César Paladión O seară cu Ramón Bonavena În căutarea Absolutului Naturalism la zi Catalogul și analiza diverselor cărți ale lui Loomis O artă abstractă Breslistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o schimb? Da matale nu m-ați Înțeles, don Isidro, așa cevașilea nu se poa. — Nu? Deci prima, ultima și penultima. Îngrozit, Molinari i-a dat ascultare. Apoi a privit jur-Împrejur. — Ei bine, acum că ți-ai scos din minte fanteziile, du-te la jurnal. Și nu-ți mai face sânge rău. Mut, mântuit, zăpăcit, Molinari a ieșit din penitenciar. Afară Îl aștepta celălalt. II După o săptămână, Molinari a acceptat că nu mai putea amâna a doua vizită la Penitenciar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meu, că omul trebuie să se descurce singur. — Și eu la fel, domnule Parodi, a spus molcom Fang She. Mulți oameni Își dau acum viața În lume asta Întru apărarea acestui crez. Pujato, 21 octombrie 1942. H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) MARTORUL Isaiia, VI, 5 — Că bine le mai zici, nea Lumbeira. Egzistă spirite pă bune căpoase, care preferă mai bine o rație dă băsmiri, care chiar și Nunțiu cască când le aude a mia oară, În loc de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]