4,246 matches
-
Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge nu se știe unde și arde În foc viu. Altcineva preconizează sinuciderea: „Ore fatale ce mă opriți De-a bea paharul ce-atît doresc?” Anton Pann prezintă În CÎntece de lume un repertoriu mai colorat de chinuri și jertfe: afazia, smintirea („vorba, mintea ce-am avut, / Cu totul o am pierdut”), uimirea (adică rătăcirea cugetului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
In condiții normale, prin materiile fecale se pierd cantități reduse de apă (100 ml), dar în condiții patologice (vomă, diaree) se pot pierde cantități foarte mari de apă și electroliți, care pot duce foarte repede la dezechilibre periculoase sau chiar fatale. Pierderile respiratorii sunt determinate de eliminarea vaporilor de apă prin aerul expirat. Reprezintă aproximativ 400 ml/zi și nu pot fi reduse sau crescute în mod semnificativ. Pierderile cutanate sunt reprezentate de evaporarea prin convecție la suprafața pielii (perspirație insensibilă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ce vor avea să se combine apoi în alcătuiri noi". Apoi, cum "contactul îl au toți și tocmai cei ce-l trăiesc mai intens îl sublimează mai puțin", înseamnă că arta "începe dincolo de dânsul, de la sublimarea lui", fiind în mod fatal "claustrație și halucinație; combustiune interioară și vis de treaz, deformare și viziune personală în planuri noi". De aceea, psihologia lui Bizu e de la bun început modelată în așa fel încât să anticipeze o estetică sui generis, reflexiv-estetizantă, individualistă, programatic non-realistă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
134. În fapt, ne avertizează Lovinescu, creativitatea nu datorează aproape nimic "voinței", care nu-i decât un factor secundar, subordonat "temperamentului". Ca atare, artistul este un "inhibit sexual" din cauza propriei conformații biologice și psihice, profilul acesta psihosomatic determinând în mod fatal "deviațiile" cu pricina 135, exploatate creator (vezi și autoportretul publicat de Lovinescu în 1942, în volumul semnat de Anonymus Notarius 136). 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase În Mite, criticul-romancier pune pe seama lui Eminescu această concepție fiziologist-organicistă, pentru că, la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mare, de aieste de la București, numai mode și mofturi, ci ia o gospodină de ale noastre, de la Botoșeni, harnică, cinstită, frumușică". Dar "ca să poată cânta frumos, e nevoie ca poeții să sufere", iar suferința nu le-o provoacă decât femeile fatale și inaccesibile, și nicidecum gospodinele "cinstite" și "frumușele". Nu întâmplător, în Bălăuca, Eminescu și-o imaginează mai întâi pe Veronica în postura compromițătoare a unei femei ușoare, însă cu suflet curat, care se sinucide din cauză că nu poate suporta rușinea de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Praz, citându-l pe Sainte-Beuve doi mari precursori ai modernității, Byron și Sade, dintre care ultimul sistematizează toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, figura bărbatului fatal ("Fatal Man"), ulterior vor deveni mult mai pregnante în imaginarul colectiv imaginea femeii fatale și a androginului 184 semn al ambiguizării treptate a idealului sexual, astfel că înclinația așa-zicând "naturală" a animalului uman spre sadism lasă loc tendințelor masochiste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care ultimul sistematizează toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, figura bărbatului fatal ("Fatal Man"), ulterior vor deveni mult mai pregnante în imaginarul colectiv imaginea femeii fatale și a androginului 184 semn al ambiguizării treptate a idealului sexual, astfel că înclinația așa-zicând "naturală" a animalului uman spre sadism lasă loc tendințelor masochiste ceea ce relevă, nu-i nimic dacă mă repet, triumful "artei", al "artificiului" (estetic) împotriva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nenorocire. Ajuns iarăși la Iași, Eminescu trage la Creangă, vechiul prieten, de care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în mod fatal, spre casa femeii iubite, amintirile făcându-l să simtă "o duioșie exaltată" atât "pentru trecutul secular al Iașilor", cât și "pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
representtation of life, containing in advance the formation germs, which can anticipate relationships, the roles of characters, and narrative structures. In other words, before stepping into fiction, the reality is being given in a triangular form (the cuckold, the femme fatale, the Don Juan), previously dramatised by the boulevard theatre. Equally, melodrama does not count as a casual literary code among others, but as life itself, which is permanently guiding the activity of figuring down literature. What we can discover in
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
c'est-à-dire une représentation de la vie contenant des germes formateurs, qui anticipe les rapports, les rôles et les structures narratives. Autrement dit, avant d'entrer dans la fiction, la réalité est donnée sous la forme triangulaire (le cornu, la femme fatale, le Don Juan) dramatisée par le théâtre boulevardier. Aussi, ne s'agit-il point d'un code littéraire parmi les autres, mais de la vie qui guide l'activité de mise en forme de la littérature. Ce qu'on découvre chez E. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
of Apollonian conceptualization". 185 Mario Praz, op. cit., p. 232: "the function of the flame which attracts and burns is exercised, in the first half of the century, by the Fatal Man (the Byronic hero), in the second half by the Fatal Woman; the moth destined to sacrifice is in the first cas the woman, in the second the man. It is not simply a case of convention and literary fashion: literature, even its in most artificial forms, reflects to some extent
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de mixandre, București, 1976 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Gheorghi Markov, Siberia, I-II, postafața trad., București, 1976-1984 (în colaborare cu Fănuș Neagu); Aleksandr Vampilov, Vara trecută la Ciulimsk, București, 1977; Nuvele rusești, I-II, București, 1978; Mihail Bulgakov, Ouăle fatale. Demoniada, București, 1991. Repere bibliografice: Al. Dima, Un studiu de literatură comparată, LCF, 1960, 10; Modest Morariu, „Opera lui Gogol în România”, GL, 1960, 22; Ana Maria Topală, „Ivan Bunin”, RITL, 1971, 4; Ilie Gyrcsic, „Ivan Bunin”, O, 1972, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
varii texte, istoricul român al religiilor susține existența unui eficient complot KGB pentru întreaga Europă de Est. Studiind pe calculator încă din perioada domniei lui Andropov diverse scenarii și modele virtuale ale lumii, KGB-ul ar fi ajuns la concluzia fatală că sistemul comunist nu duce nicăieri. Derulând toate scenariile roșii, conformiste, nu se ajungea în final la nimic bun, scrie Ioan Petru Culianu. Și atunci, cineva, "un creier diabolic și singuratic, a avut într-o zi ideea de a introduce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai scăzut decât acesta! (Ă). Trebuie să vorbim de unele personaje care se repetă În diferite opere de artă, dar cu mici și neînsemnate deosebiri - reprezentând de fapt unul și același personaj. Este, dacă putem spune astfel, tipul de femeie fatală, „femeia vampă” care Începe să-și facă loc loc În tot mai multe opere mai ales dintre cele de mare Întindere. Astfel Dona Vorvoreanu din Drum fără pulbere, În Cumpăna luminilor de Nicolae Jianu - roman recent publicat În Viața românească
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sunt Însă și personaje greșit concepute, iar urmările În ceea ce privește desfășurarea acțiunii nu Întârzie să se arate. Iat-o de pildă pe Anca (Ă). În locul personajului viu, pe care-l cereau Împrejurările concrete din Cumpăna luminilor, Întâlnim șablonul artificial al „femeii fatale” de genul Sandei din Iarbă rea, al Donei din Drum fără pulbere, etc. Anca este o replică fidelă a Donei Vorvoreanu (Ă). Pornit schematic, tot ce e În legătură cu Anca se rezolvă schematic, pe neașteptate. Vancu, cuprins de remușcări, dă În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoltă și, la Bibracte, Vercingetorix este confirmat ca șef al galilor. Cezar preferă să se retragă spre sud pentru a apăra Provincia. Atunci Vercingetorix decide să lanseze cavaleria împotriva armatei romane în marș. Această eroare de apreciere i-a fost fatală: asaltul este respins și galii se retrag în Alesia, oppidum al poporului mandubienilor. Foarte bine situat, oppidum-ul Alesia (Alise-Sainte-Reine), pe muntele Auxois, este o cetate ideală, dacă nu luăm în calcul arta de asediator a lui Cezar, care înconjoară situl
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
drumul între Valladolid și Salamanca; el îi spînzura pe prizonieri în ștreanguri pe care le plasa anume pe drumuri [...]. Acești nenorociți [prizonieri spanioli] puteau spera să scape cu viață dacă comandantul nu ordona să-i scotoceasă. Această împrejurare le fu fatală, căci unul dintre ei, care părea a fi ofițer și care avea o tăietură proaspătă de sabie pe figură, avea asupra lui un portofel conținînd o scrisoare de recunoaștere pe hîrtie albastră și scrisă în limba franceză, pentru poșta din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încă ceva: așa cum liniștea adîncă, dar aparentă, care precede și prevestește furtuna, este uneori mai îngrozitoare decît furtuna însăși - liniștea asta fiind doar învelișul furtunii, pe care-o ascunde, la fel cum pușca aparent inofensivă ascunde pulberea, glonțul și explozia fatală - tot așa, grațiosul repaos al saulei, care șerpuiește în tăcere printre vîslași, înainte de a intra în acțiune, ascunde mai multă teroare veritabilă decît oricare alt aspect al acestei primejdioase îndeletniciri. Dar ce rost ar avea să spunem mai mult? Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că ea ascunde vreo cît de mica sensibilitate. Gîndiți-vă la un lucru: cînd două corăbii pîntecoase din India, încărcate-vîrf, se nimeresc una lîngă alta în docuri, ce fac marinarii? Ei nu atîrnă între ele, în locul unde s-ar putea produce fatala ciocnire, vreo bucată de fier sau de lemn, ori vreun alt material solid asemănător, ci pun acolo un rotocol mare de cîlți și de plută, învelit în cea mai groasă și mai rezistentă piele de bou; aceasta primește, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capului este scoasă din apă în cele din urmă și menținută deasupra ei cu ajutorul uriașelor palancuri, ale căror parîme alcătuiesc o adevărată pădure de cînepa. Acum, vă rog să urmăriți cu luare aminte miraculoasa și - în cazul de față - aproape fatala operațiune prin care marele poloboc de Heidelberg al cașalotului este deșertat de conținutul lui. Capitolul LXXVII CISTERNA ȘI GĂLEȚILE Sprinten ca o pisică, Tashtego se cațără pe catarg și, rămînînd în picioare, aleargă pe verga mare pînă-n locul unde aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deasupra apei, dacă nu tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii, care-i pot fi fatale; mai ales că leviatanul nu poate fi prins cu nici un cîrlig și cu nici un năvod, cînd lunecă la o mie de stînjeni sub razele soarelui. Așadar, nu atît dibăcia ta, vînătorule, cît această necesitate vitală îți asigură ție victoria! La
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîrmă, la miezul nopții. Dar în noaptea aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prova și spre compas. într-o clipă, m-am răsucit, la timp pentru a împiedica baleniera să vireze în vînt și, probabil, să se răstoarne. Ce fericit și ce recunoscător am fost să scap de această halucinație nocturnă și de fatala întoarcere a vasului în vînt! Oameni buni, nu priviți prea multă vreme focul! Nu visați niciodată cu mîna pe cîrmă! Nu întoarceți spatele compasului! Acceptați primul avertisment al echei sensibile! Nu vă încredeți în focul artificial, a cărui roșeață dă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar în ceea ce vedeau cu ochii - apoi se depărtară în tăcere. în ochii strălucitori și plini de dispreț ai lui Ahab se putea citi în clipele acelea întreaga-i trufie fatală. Capitolul CXXIV LOCHUL ȘI SAULA De cînd pornise Pequod în lunga și fatidica-i călătorie, lochul și saula lui fuseseră foarte rar folosite. Unele vase de comerț și numeroase baleniere, mai ales cînd ajung într-o zonă de vînătoare, renunță
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]