6,757 matches
-
o discuție pe care a avut-o cu Wittgenstein în 1947: „Avea sentimentul că atâta timp cât trebuie să predea nu va putea să-și încheie cartea.“111 În plus, Wittgenstein era tot mai nesatisfăcut de activitatea lui de profesor, chiar dacă importanți filozofi din generația următoare - Georg von Wright, urmașul său la catedra de la Cambridge, Norman Malcolm sau Stephen Toulmin -, care i-au frecventat în această perioadă lecțiile, au fost izbiți de vigoarea și prospețimea gândirii sale. Von Wright - care după prima lecție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
erau respinși de ea tot atât de puternic pe cât erau de atrași alții. Cei care erau atrași erau legați printr-un sentiment care avea în el ceva ce putea fi numit eventual iubire. Li se întâmpla asta pescarilor și fermierilor, ca și filozofilor.“125 Cea mai importantă observație pe care o face însă Tranøy mi se pare a fi aceea că nu putea înțelege bine modul de a gândi al filozofului cel care nu-l cunoștea pe omul Wittgenstein, ca ființă morală. Referindu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numit eventual iubire. Li se întâmpla asta pescarilor și fermierilor, ca și filozofilor.“125 Cea mai importantă observație pe care o face însă Tranøy mi se pare a fi aceea că nu putea înțelege bine modul de a gândi al filozofului cel care nu-l cunoștea pe omul Wittgenstein, ca ființă morală. Referindu-se la relația dintre integritatea intelectuală și integritatea caracterului său, acest profesor norvegian de filozofie scrie: „Iar esența acestei cerințe mi se pare a fi aceea că este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
126 Lui Wittgenstein sugestia că la vârsta și starea lui de sănătate angajarea cu pasiune în lumea ideilor va trebui să fie temperată pentru a-și putea prelungi viața îi apărea nu numai inacceptabilă, ci de-a dreptul respingătoare. Cunoscutul filozof finlandez Jaakko Hintikka l a cunoscut pe Wittgenstein în 1949 pe când locuia, ca student la Cambridge, în casa lui von Wright. Mai multe săptămâni au luat masa de prânz împreună. Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof de la Cambridge pe care îl vizita regulat în ultimii ani ai profesoratului său. Ceea ce Wittgenstein aprecia la Moore era cu deosebire cinstea intelectuală, interesul său pentru adevăr. Peter Geach, fost student al lui Wittgenstein, relata că acesta a fost surprins
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lumea gândurilor sale. Se povestește că, la orele serii, Kant obișnuia să mediteze privind, prin una din ferestrele locuinței sale, spre turla unei biserici din apropiere. Creșterea unui copac în grădina vecinului amenința să o ascundă vederii sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al vieții sale, conflictul cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3 Ca student la Cambridge, Wittgenstein a asistat la cursuri ale filozofului George Moore. El a încetat în curând să le frecventeze, reproșându-i profesorului că prezenta și discuta ideile altora, în loc de a înfățișa gânduri proprii. Mai târziu, autorul Tractatus-ului a fost tolerat, la aceeași universitate, ca un profesor cu totul neconvențional
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
profesor ca Wittgenstein.) În lecțiile sale, el supunea discuției studenților reflecții strict personale asupra unor teme dintre cele mai diferite, fără sistem și fără continuitate. 4 Este o temă pe care Noica o va prezenta în formulările sale inconfundabile. Dintre filozofii de seamă - credea el - numai Hegel a trecut proba profesoratului. „Ceea ce voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
4, p. 6. Cine urmărește mărturiile despre Wittgenstein în ultimii săi ani este condus spre concluzia că viața lui s-a redus tot mai mult la interesul pentru ceea ce gândea și scria. Într-o conversație cu O. K. Bowsma, un filozof american care era prieten cu Malcolm, Wittgenstein acuza incapacitatea lui de a se adapta la schimbările care au avut loc în lumea vestică în ultimele decenii. Remarcând cât de diferită era acea lume în care au trăit părinții lui la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
astfel presupusa sferă a misticului va fi abolită“, scria Russell.4 O asemenea apreciere, chiar dacă lasă neatinsă o mare parte a conținutului cărții, o afectează totuși pe aceea căreia Wittgenstein îi atribuia cea mai mare însemnătate. Mai târziu, un alt filozof, cu o netă orientare antimetafizică - Rudolf Carnap - a căutat o explicație psihologică, să recunoaștem facilă, pentru ceea ce a resimțit drept inconsecvențe ale autorului Tractatus-ului5. Experiența probabil tipică a unui cititor, care are atât pregătirea filozofică generală, cât și pe cea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
profund inconsistentă. Dar aceasta poate indica doar că nu am reușit s-o înțeleg.“7 Există multe explicații ale dificultăților pe care le-au întâmpinat și le întâmpină cei mai avizați cititori ai acestei scrieri cu totul aparte, fie ei filozofi de primă mărime, fie comentatori devotați. Sursa principală a acestor dificultăți o constituie probabil faptul că Wittgenstein a scris acest text urmărind doar propria sa lămurire. Spre deosebire de acele cărți de filozofie scrise fie pentru o audiență largă, fie pentru o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
paragraf, ba chiar și a fiecărei propoziții, cu cât mai multe altele din alte părți ale textului. Această observație este cu atât mai importantă cu cât exprimări cu tentă aforistică sporesc tentația de a citi fiecare formulare independent de celelalte. Filozoful John Searle aprecia că stilul în care a fost scris Tractatus-ul prezintă anumite asemănări cu proza unor autori ca Lichtenberg, Schopenhauer sau Nietzsche. (Primii doi sunt în mod sigur autori pe care Wittgenstein i-a citit cu multă plăcere.) Este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poeți...“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente îl poate constitui răspunsul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
s Vienna (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al Vienei dinaintea Primului Război Mondial. O temă asupra căreia s-au intersectat reflecțiile unora dintre cei mai reprezentativi filozofi, cercetători ai naturii, eseiști, scriitori și artiști ai timpului și ai locului a fost cea a întinderii și limitelor comunicării prin limbaj. În contextul acestor preocupări, scrierea de tinerețe a lui Wittgenstein va putea fi caracterizată drept un examen critic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a fost să obțină o clarificare a condițiilor și a limitelor descrierii sau reprezentării realității prin limbaj. Printr-o asemenea clarificare, credea el, se câștigă o privire clară asupra unui câmp de probleme care i-au preocupat tot timpul pe filozofi. Este clarificarea pe baza căreia va fi prezentat acel verdict, presupus definitiv, pe care s-a încumetat să-l formuleze. Ce este, prin urmare, propoziția? Termenul propoziție este introdus în Tractatus prin cel de imagine (Bild). Acesta din urmă poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție a intereselor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ea a realizat această delimitare pe baza unor considerații principiale despre ceea ce este limbajul, lumea și experiența noastră. Se poate susține însă că Wittgenstein nu a urmat această cale. Sumar și schematic, alternativa poate fi înfățișată în felul următor. Spre deosebire de filozofii care au încercat să determine întinderea și limitele cunoașterii omenești, de Kant sau de empiriști, începând deja cu Locke și Hume, nu a urmărit să stabilească dacă o expresie sau alta a limbajului este sau nu o propoziție „din afară
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este indicat clar în 4.11: „Totalitatea propozițiilor adevărate este întreaga știință a naturii (sau totalitatea științelor naturii).“ În acest fel, știința naturii este net delimitată. Este clar că enunțurile care ocupă un loc central în scrierile celor recunoscuți drept filozofi nu pot să fie adevărate în sensul care a fost indicat prin caracterizarea propozițiilor ca „imagini“. „Filozofia nu este una din științele naturii“ (4.111). Dacă granița domeniului științelor naturii este trasată în acest fel, rezultă că între științele naturii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat-o, cu câteva decenii în urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe totuși sarcina filozofiei ca fiind aceea de a da o relatare a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nimic. Eul este „subiectul metafizic“, adică „limita lumii - nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Moritz Schlick, care a devenit, în 1922, titularul catedrei de filozofie a științelor inductive a Universității.74 Îndeosebi Schlick și Carnap au contribuit la statornicirea punctului de vedere că reforma filozofiei pe care a preconizat-o acest grup de filozofi și oameni de știință, ca și grupuri apropiate lui, ar fi fost inspirată în mod hotărâtor de apariția Tractatus-ului. Sugestia că Tractatus-ul ar fi fost Biblia Cercului de la Viena nu este lipsită de orice temei. Ceea ce a atras în mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
academică, profesională de limbă engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu al semnificației cognitive a enunțurilor, a unui anumit criteriu de demarcație
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semnificație anumitor semne în propozițiile sale. Această metodă ar fi pentru el nesatisfăcătoare - el nu ar avea sentimentul că l-am învățat filozofie -, dar ea ar fi singura în mod riguros corectă.“ În acest sens, și numai în acest sens, filozoful poate să facă ceva important, credea tânărul Wittgenstein. El însuși nu a fost dispus să mai participe la această activitate. După încheierea Tractatus-ului, a abandonat preocupările filozofice. Timp de mai mult de zece ani, nu a mai pus pe hârtie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein, li se par primilor mai semnificative, mai importante decât acele schimbări de direcție a gândirii și acele revizuiri ale unor poziții din Tractatus care se conturează tot mai clar în însemnările de după 1930. Cu totul altfel văd lucrurile unii filozofi care i-au fost apropiați lui Wittgenstein și nu puțini dintre interpreții și comentatorii care s-au dedicat, mai târziu, studiului filozofiei sale. Ei susțin că în dezvoltarea gândirii lui Wittgenstein a survenit o discontinuitate, o ruptură, care nu are
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]