6,098 matches
-
putea fi izolată complet de mare sau de restul țării. Pompei este constrâns să dea lupta și o câștigă în iulie 48 î.e.n. datorită grabei cu care Cezar voia să-l bată. Pompei are acum șanse să treacă in Italia - flota lui Cezar fusese complet distrusă -, dar Cezar, simțind pericolul, pornește împotriva lui Scipio, locotenentul lui Pompei, care se află în Macedonia. Pompei îl urmărește pe Cezar, face joncțiunea cu Scipio și la Pharsalus se hotărăște să primească lupta decisivă cu
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
Seleucid luptă împotriva Egiptului Ptolemeic. Antiohie înfrânge oștile egiptene în bătălia de la Panium în 201 î.Hr., ocupând Siria-Coele în 198 î.Hr. Seleucizii atacă posesiunile lui Ptolemeu al V-lea din Asia Mică (Cilicia, Licia, Caria), de asemenea Antiohie trimite o flotă pentru a ocupa orașele de coastă egiptene și pentru a-i sprijini pe macedoneni. Rodosul, o putere maritimă regională, îl amenință pe împăratul seleucid că dacă va trece de Chelidonae din Cilicia, va intra în conflict cu acesta. Antiohie ignoră
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
a sprijini Imperiul Seleucid. Romanii răspund în forță atacului seleucid prin victoria în bătălia de la Termopile. Această înfrângere zdrobitoare l-a obligat pe Antiohie să se retragă din Grecia. Romanii sub comanda lui Scipio Asiaticus l-au urmarit peste Marea Egee. Flota romano-rodoziană a învins flota seleucidă comandată de Hannibal în bătălia de la Eurymedon și în bătălia de la Myonessus. După câteva lupte în Asia Mică, seleucizii au luptat împotriva armatelor Romei și Pergamului la Magnesia. Oastea romană-pergameză a câștigat bătălia, și Antioh
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
Romanii răspund în forță atacului seleucid prin victoria în bătălia de la Termopile. Această înfrângere zdrobitoare l-a obligat pe Antiohie să se retragă din Grecia. Romanii sub comanda lui Scipio Asiaticus l-au urmarit peste Marea Egee. Flota romano-rodoziană a învins flota seleucidă comandată de Hannibal în bătălia de la Eurymedon și în bătălia de la Myonessus. După câteva lupte în Asia Mică, seleucizii au luptat împotriva armatelor Romei și Pergamului la Magnesia. Oastea romană-pergameză a câștigat bătălia, și Antioh a fost forțat să
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
onoarea înaintea vieții. Cuvântul japonez "" se traduce de obicei prin "vânt divin" ("kami" este cuvântul pentru "Dumnezeu", "spirit" sau "divinitate" iar "kaze" pentru "vânt"). Cuvântul "kamikaze" își are originea în numele atribuit puternicelor taifunuri din 1274 și 1281 care au dispersat flota mongolă din timpul invaziei mongole din Japonia. În japoneză, termenul formal utilizat pentru unitățile cu misiuni sinucigașe din perioada 1944-45 a fost "tokubetsu kōgeki tai" (特別攻撃隊) care literar înseamnă "unitate specială de atac", abreviat "tokkōtai" (特攻隊). Mai precis, unitățile aeriene
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
său ar fi grav avariat l-ar prăbuși într-o "țintă care să merite". Bătălia portavioanelor din anul 1942, în special cea de la Midway, au produs pierderi irecuperabile Marinei Imperiale Japoneze (IJNAS), astfel încât nu a mai putut aduna vreodată o flotă la fel de puternică și cu un de număr suficient de avioane cu echipaje la fel de bine antrenate și experimentate. Planificatorii japonezi au previzionat un război rapid și, în consecință, erau slab pregătiți cu soluții viabile privind înlocuirea navelor, piloților și marinarilor; la
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
executat. Odată cu bătălia din Marea Filipinelor din 1944, japonezii opuneau avioane depășite și aviatori neexperimentați împotriva piloților americani din tot mai bine pregătiți și a patrulelor de luptă aeriene coordonate prin radar. Japonia începuse războiul dispunănd de cea mai puternică flotă din lume și cele mai bune avioane de vânătoare iar pierderea portavioanelor și a peste 400 de avioane și piloți au pus efectiv capăt supremației sale aeronavale, acțiune denumită de Aliați "Great Marianas Turkey Shoot". Pe 19 iuni 1944, avioanele
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
aliată în acea zi. Conform surselor, la 14 octombrie 1944, portavionul USS Reno a fost lovit deliberat de un avion japonez dar nu există dovezi că atacatorul ar fi plănuit coliziunea. Viceamiralul Masafumi Arima, comandantul Flotilei Aeriene 26 (parte a Flotei a 11-a), este uneori creditat ca fiind inventatorul tacticii "kamikaze". Arima a condus personal un atac de aproximativ 100 de avioane Yokosuka D4Y "Suisei" ("Judy") împotriva uriașului portavion de clasă Essex USS Franklin în apropierea Golfului Leyte la 15
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Aliaților au asediat Insula Suluan, declanșând bătălia din Golful Leyte. Flota 1 Aviație a Marinei Imperiale Japoneze, cu baza la Manila, a fost desemnată să asiste navele în încercarea de a distruge forțele aliate din Golful Leyte. La acea vreme, Flota 1 Aviație dispunea de doar 40 de avioane: 34 de avioane de vânătare ambarcate A6M Zero, trei Nakajima B6N "Tenzan" ("Jill") - bombardiere torpiloare, un Mitsubishi G4M ("Betty") și două bombardiere cu baza la sol Yokosuka P1Y "Ginga" ("Frances") precum și un
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de vânătare ambarcate A6M Zero, trei Nakajima B6N "Tenzan" ("Jill") - bombardiere torpiloare, un Mitsubishi G4M ("Betty") și două bombardiere cu baza la sol Yokosuka P1Y "Ginga" ("Frances") precum și un avion adițional de recunoaștere. Sarcina forțelor aeriene japoneze părea imposibilă. Comandantul Flotei 1 Aeriene, viceamiralul Takijirō Ōnishi a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
listată de unele surse ca fiind prima acțiune și primul vas scufundat de un atac "kamikaze" dar atacul s-a desfășurat înainte de 25 octombrie (data primelor misiuni) iar avionul utilizat era un Mitsubishi G4M, model care nu făcea parte din flota Escadrilei Speciale. Succesele inițiale - precum scufundarea lui St. Lo - au fost urmate imediat de o expansiune a programului și în următoarele câteva luni peste 2000 de avioane au efectuat asemenea atacuri. Când Japonia a devenit subiectul unor intense bombardamente strategice
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
aeronavală "kamikaze" în Formosa. Unitatea"Niitaka" utiliza avioane "Zero" și "Judy", și avea baza la aerodromul Takao. Pe 29 ianuarie 1945, șapte Kawasaki Ki-48 "Lily" din grupul special "Shichisi Mitate" a decolat din Palembang, Sumatra, cu misiunea de a lovi Flota Britanică din Pacific. Viceamiralul Kimpei Teraoka și căpitanul Riishi Sugiyama din Grupul Aerian 601 au organizat o a doua escadră specială, "Mitate" la Iwo Jima la 16 februarie, pe măsură ce forțele Statelor Unite se apropiau. La 11 martie, portavionul american USS Randolph
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
patrule de luptă aeriene (CA), plasate la distanțe mai mari de portavioane decât se obișnuia anterior, o linie de pichetare formată din distrugătoare și distrugătoare de escortă plasată și ea la cel puțin 80 de km de corpul principal al flotei pentru a conferi o intercepție radar timpurie și a îmbunătăți coordonarea cu piloții de pe portavioane. Acest plan prevedea patrularea aeriană în regim continuu deasupra și în jurul flotelor Aliate dar programul Marinei Militare a Statelor Unite de pregătire a piloților de pe avioanele
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
plasată și ea la cel puțin 80 de km de corpul principal al flotei pentru a conferi o intercepție radar timpurie și a îmbunătăți coordonarea cu piloții de pe portavioane. Acest plan prevedea patrularea aeriană în regim continuu deasupra și în jurul flotelor Aliate dar programul Marinei Militare a Statelor Unite de pregătire a piloților de pe avioanele de vânătoare fusese redus astfel ca flotele nu dispuneau de suficiente echipaje pentru a contracara mai eficient amenințările "kamikaze". Un element final al strategiei îl constituia "măturarea
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
timpurie și a îmbunătăți coordonarea cu piloții de pe portavioane. Acest plan prevedea patrularea aeriană în regim continuu deasupra și în jurul flotelor Aliate dar programul Marinei Militare a Statelor Unite de pregătire a piloților de pe avioanele de vânătoare fusese redus astfel ca flotele nu dispuneau de suficiente echipaje pentru a contracara mai eficient amenințările "kamikaze". Un element final al strategiei îl constituia "măturarea" intensivă a aerodromurilor japoneze din proximitate folosindu-se bombe cu explozie întârziată asupra pistelor pentru a face reparațiile mai dificile
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
echipaje pentru a contracara mai eficient amenințările "kamikaze". Un element final al strategiei îl constituia "măturarea" intensivă a aerodromurilor japoneze din proximitate folosindu-se bombe cu explozie întârziată asupra pistelor pentru a face reparațiile mai dificile. Către finalul anului 1944, Flota Britanică din Pacific (BPF) s-a folosit de performanțele deosebite în ceea ce privește altitudinile mari ale avioanelor sale Supermarine Seafire în misiuni de patrulare aeriană. Seafire a fost puternic implicat în contracararea atacurilor "kamikaze" în timpul debarcării de la Iwo Jima și ulterior acesteia
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Okinawa. La 6 aprilie 1945, valuri de avioane au produs sute de atacuri în Operațiunea "Kikusui" ("crizanteme plutitoare"). La Okinawa, atacurile "kamikaze" s-au concentrat inițial asupra distrugătoarelor Aliate aflate în misiuni de patrulare iar apoi asupra portavioanelor din mijlocul flotelor. Atacurile sinucigașe ale avioanelor sau ambarcațiunilor la Okinawa au scufundat sau au scos de pe teatrul de operațiuni cel puțin 30 de nave de război ale Statelor Unite și cel puțin trei nave comerciale americane alături de altele ale trupelor Aliate. În atacuri
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
pierdute au fost distrugătoare sau nave mici, în special cel aflate în misiuni de patrulare. Portavioanele americane care aveau pundea de zbor din lemn, au avut de suferit mai mult din cauza atacurilor "kamikaze" decât cele cu armură din oțel ale Flotei Britanice din Pacific. De asemenea, pierderile umane ale acestora au fost mai ridicate, de exemplu cele ale portavionului USS Bunker Hill care a pierdut 346 de membri ai echipajului. Rezistența ridicată a navelor blindate s-a dovedit concludent la 4
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
au fost folosite în atacuri "kamikaze" planificate, precum Mitsubishi Ki-67 "Hiryū" ("Peggy"), un bombardier mediu cu baza la Formosa care a participat la atacurile asupra forțelor Aliaților care sufocau Okinawa. Amiralul Matome Ugaki, al doilea în ierarhia de comandă a Flotei Combinate, a ordonat ultimul atac oficial "kamikaze" trimițând avioane "Judy" din Grupul Aerian 701 împotriva flotei Aliate de la Okinawa la 15 august 1945. Pe măsură ce sfârșitul războiului se apropia, forțele Aliate nu au mai suferit pierderi semnificative în ciuda faptului că vasele
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
baza la Formosa care a participat la atacurile asupra forțelor Aliaților care sufocau Okinawa. Amiralul Matome Ugaki, al doilea în ierarhia de comandă a Flotei Combinate, a ordonat ultimul atac oficial "kamikaze" trimițând avioane "Judy" din Grupul Aerian 701 împotriva flotei Aliate de la Okinawa la 15 august 1945. Pe măsură ce sfârșitul războiului se apropia, forțele Aliate nu au mai suferit pierderi semnificative în ciuda faptului că vasele sale se aflau la distanțe apreciabile de baze și se confruntau cu o intensificare a atacurilor
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Formidable", au suferit avarii structurale care au dus la casarea lor drept măsură mai economicoasă decât reparațiile. Britanicii au afirmat însă că deciziile au fost luate ca urmare a situației economice a Marii Britanii și a politicii de reducere a dimensiunilor flotei sale. Prin contrast, chiar și cele mai serios avariate portavioane americane (precum USS "Bunker Hill") au fost reparate cu succes deși nu au mai intrat în serviciu ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerate surplus. Numărul exact al
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de a conduce un grup de voluntari în misiuni sinucigașe cu aproape patru luni înainte ca amiralul Takijiro Ohnishi, comandantul forțelor aeronavale din Filipine, să prezinte ideea conducerii și superiorilor săi. În timp ce viceamiralul Shigeru Fukudome, comandantul celei de-a doua flote aeriene, inspecta Grupul Aerian 341, căpitanul Okamura a profitat de șansă pentru a expune ideile sale privind tacticile de coliziune. "În situația noastră actuală, cred cu tărie ca singura cale de a întoarce cursul războiului în favoarea noastră este să recurgem
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
90.000 de oameni, susținută de 474 de tunuri, aflată sub comanda baronului general Nogi Maresuke. Bombardarea orașului Port Arthur a început la 7 august 1904 cu două tunuri terestre de și a continuat cu intermitențe până la 19 august 1904. Flota japoneză a participat și ea la bombardarea liniei țărmului, în timp ce în nord-est armata se pregătea să atace cele două dealuri semiizolate mai îndepărtate de perimetrul defensiv: dealul Takushan (Dealul Orfan Mare, () și Hsuaokushan (Dealul Orfan Mic). Aceste dealuri nu erau
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
reflectoare puternice pentru a-i expune pe atacatori focului încrucișat de artilerie și mitraliere. Neînduplecat, Nogi a redeschis bombardamentul de artilerie a doua zi, la 8 august 1904, dar asaltul său a fost iarăși oprit, de această dată de focul flotei rusești condusă de crucișătorul "Novik". Nogi a comandat oamenilor săi să continue indiferent de pierderi. În ciuda unor confuzii în rândul liniilor rusești, soldate cu abandonarea postului de către unele unități, mulți soldați ruși s-au luptat cu îndârjire, iar japonezii au
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
5 kg, cu rază de acțiune suficient de mare pentru a se asigura că nu se va mai repeta tirul naval rusesc. Pierderea celor două dealuri l-a făcut pe țarul Nicolae al II-lea să se gândească la siguranța flotei rusești a Pacificului asediată la Port Arthur, și a trimis imediat ordin amiralului Wilgelm Vitgeft, comandantul flotei după moartea amiralului Stepan Makarov, să se deplaseze la Vladivostok. Vitgeft a urcat pe vas la 08:30 în ziua de 10 august
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]