5,879 matches
-
După 1989 este redactor-șef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e a unui sentimental temperat prin (auto)ironie, melancolic cu disponibilități pentru sarcasm, mișcându-se în jurul unor referințe personale, livrești, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
colaborare cu Adrian Maniu. Premiera absolută are loc pe scena Teatrului Comoedia din București în martie 1918, în interpretarea actorilor Societății Dramatice Române. Piesa va fi tradusă și publicată și în limba germană. Comedie lirică, preluând și prelucrând un motiv folcloric cunoscut, lucrarea este bine primită de spectatori și de critica specializată, care o consideră o „reabilitare a literaturii dramatice românești”. Este adoptată formula „teatrului în teatru”, primul și ultimul act fiind doar ample secțiuni cu rol de prolog și de
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului biblic este și acum urmat și parodiat simultan. Barabas este un hagiu dintr-un Isarlâk de cartier bucureștean
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
de personaje ale literaturii, Harap-Alb se află în mijlocul unui turn - viu și mișcător - al prieteniei. Considerat pe drept cuvânt unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române culte din toate timpurile, C. nu poate fi totuși smuls din magma folclorică din care s-a ivit. Două mari atitudini pot fi observate în legătură cu problema relației dintre opera lui C. și folclor. Una tinde să-l dezlipească, să-l rupă cu totul pe scriitor de magma originară; cealaltă - să-l confunde și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
-l topească în ea. În raport cu folclorul, „cum procedează de fapt Creangă? Generic vorbind, ca un mare interpret în fața unei partituri celebre” (George Munteanu). Altfel spus (păstrând termenul de comparație propus): ca un mare compozitor creând geniale variațiuni pe o temă (folclorică) dată. Asemenea variațiuni au scris și Beethoven, și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în fața unei partituri celebre” (George Munteanu). Altfel spus (păstrând termenul de comparație propus): ca un mare compozitor creând geniale variațiuni pe o temă (folclorică) dată. Asemenea variațiuni au scris și Beethoven, și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se înscrie în specia literaturii culte. El este miticul Centaur, de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
1964, 12 (numere speciale); Adrian Marino, Creangă și autobiografia, ST, 1965, 1; M. Eminescu, I. Creangă. Studii, Timișoara, 1965; Vianu, Studii, 326-334; Cioculescu, Varietăți, 193-202; Munteanu, Atitudini, 84-89; Manolescu, Lecturi, 7-15; Ardeleanu, Însemnări, 253-269; Ciopraga, Portrete, 50-68; Valeriu Ciobanu, Motivul folcloric universal în „Ivan Turbincă” a lui Ion Creangă, în Folclor literar, îngr. E. Todoran și Gabriel Manolescu, I, Timișoara, 1967, 57-62; Ovidiu Bârlea, Poveștile lui Creangă, București, 1967; Savin Bratu, Ion Creangă, București, 1968; Tomuș, Carnet, 227-236; G.I. Tohăneanu, Stilul
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Pavel Dan, LCF, 1972, 52; Rotaru, O ist., II, 690-692; Const. Ciopraga, Timpul lui Urcan bătrânul, IL, 1973, 18; Nae Antonescu, Jurnalul lui Pavel Dan, VR, 1974, 10; Ovidiu Papadima, Lecția lui Pavel Dan, MS, 1975, 3; Stănuța Crețu, Filon folcloric și neliniști expresioniste. Pavel Dan - proza fantastică, ALIL, t. XXVIII, 1981-1982; Craia, Orizontul, 142-145; Ion Vlad, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj-Napoca, 1986; Valeriu Cristea, Pavel Dan, RL, 1987, 22; Arșavir Acterian, Pavel Dan, RL, 1988, 15; Cornel
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
DESCÂNTEC, specie folclorică exprimată printr-o formulă ce însoțește anumite practici magice destinate, cu precădere, înlăturării răului. D. constă în rostirea unor versuri rituale, în care imaginile fantastice abundă, indicând o mentalitate arhaică. Având origini străvechi (asiro-babilonienii îl practicau, iar grecii l-au
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
unei literaturi naționale, în sensul întemeierii ei pe mitologia și creația populară. A scris numeroase studii și articole (cuprinse, unele, în Cercetări literare, altele, apărute ulterior în „Revista critică literară”), despre datini și credințe populare, însă cercetările sale etnografice și folclorice, foarte documentate, cuprind explicații și interpretări contradictorii. A cules și publicat poezii populare, printre care și o variantă a Mioriței, de o autenticitate contestabilă. D. a cerut insistent poeților o epopee națională care să valorifice mitologia românească și trecutul istoric
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
localități), în urma răspândirii chestionarului, constituie o vastă colecție de folclor, de o deosebită valoare, atât datorită calității artistice și autenticității textelor, dintre care multe neîntâlnite în alte colecții, cât și prin informațiile etnografice care însoțesc și completează faptele de natură folclorică. Caracterul restrictiv al chestionarului, legat de obiectivele istoricului, a făcut ca în materialul adunat să predomine baladele, legendele, colindele și basmele (cu preponderența textelor culese din Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia), față de care producțiile genului liric au o prezență restrânsă
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
plasată, cu accente vădit conjuncturale, și în sat, ca în Vlaicu și feciorii săi (1959). Și totuși, în Răscrucea fără fântână (1972), cu un moto din Jules Laforgue („Dragoste absolută, răscruce fără fântână”), autoarea dovedește un lirism funciar, cu rezonanțe folclorice, traseul dramatic vizând căutarea fericirii dincolo de timp și loc. SCRIERI: Tinerețe, București, 1936; Marea fugă, București, 1938; Destine, București, 1939; Intermezzo, Brașov, 1939; Album de familie, București, 1945; Flori de hârtie, București, 1947; Cumpăna, București, 1949; Premiera, București, 1952; Teatru
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei. Ultimul ciclu, Țara Românească (1944), diferă de cele precedente prin recursul masiv la folclorul național. Însă o parte din poemele în tipar folcloric n-au o semnificație mai profundă și nici nu reușesc să sugereze o spiritualitate caracteristică. Nerealizat ca poem de mari dimensiuni, Cântecul Omului rămâne doar prin câteva insule de poezie autentică. Urmându-i pe maeștrii săi francezi, Théophile Gautier și
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Emilia Martin Nagy și Al. Hoțopan, ultimul redactând singur, din 1993, mai multe volume. Publicația asigură apariția în limba română a unor studii mai ample, referitoare la folclorul și etnografia românilor din Ungaria. Depășind stadiul de simplă colecționare a faptelor folclorice, colaboratorii pun accentul pe analiza obiceiurilor, credințelor și superstițiilor populare românești legate de nuntă și înmormântare (Ana Simion, Emilia Martin), de sărbătorile calendaristice (Elisabeta Magda, Mihaela Bucin), de jocul turcii (Zoltán Ujváry), de creșterea animalelor (István Lugosi) etc. Folclorul literar
DIN TRADIŢIILE POPULARE ALE ROMANILOR DIN UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286785_a_288114]
-
sfera de interes a publicației prin lucrările lui Alexandru Hoțopan, Sámuel Domokos, Ágnes Kovács, László S. Károly, Mihaela Bucin, Ana Hoțopan, Maria Gurzău Czeglédi. Este valorificată în acest sens experiența unor reprezentanți remarcabili ai culturii populare, care dețin un tezaur folcloric însemnat, cum ar fi povestitorii Mihai Purdi și Vasile Gurzău, prezentanți de Al. Hoțopan și S. Domokos, precum și muzicanți de renume, a căror activitate o analizează Al. Hoțopan și Eva Kozma Frătean. Spre deosebire de folclorul literar, muzical și al obiceiurilor , domeniul
DIN TRADIŢIILE POPULARE ALE ROMANILOR DIN UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286785_a_288114]
-
din Râmnicul Sărat (I-III, 1933-1948), Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie (I-IV, 1969-1989). Adept al școlii lui Ov. Densusianu (care a pus un deosebit accent pe metoda monografică în studiul graiurilor), cercetătorul realizează una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară. Particularitatea culegerilor sale începe de la modul de anchetare , care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanților epocii, în sensul că pune accent nu numai pe
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt chestionați în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică”), elaborarea unor norme metodologice (folosește racordajul folcloric încă din anii 1926-1927
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt chestionați în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică”), elaborarea unor norme metodologice (folosește racordajul folcloric încă din anii 1926-1927, fiind încurajat de Ov. Densusianu), completarea culegerilor cu un erudit aparat critic, care denotă intima cunoaștere a bibliografiei, și examenul critic neîndurător aplicat culegerilor improvizate. Când îi anchetează pe cei 12 600 de informatori (cifră nemaiatinsă
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Densusianu, care opinase, în Vieața păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și în celelalte lucrări, autorul angajează aici și aspecte etnografice și
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ținutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depășind tot ceea ce se realizase până atunci. Faptul a fost posibil numai prin cercetarea adâncită, timp de o viață, a Vrancei etnografice, folclorice și dialectale. Studiu complex, a cărui importanță nu constă doar în comunicarea acestui impresionant depozit de texte, ci și în minuția cu care au fost consemnate și editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea științifică a anchetatorului, prin numărul
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, București, 1980. Ediții: Tradiție și actualitate românească, I-III, Focșani, 1936-1937. Repere bibliografice: N. Iorga, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, RI, 1931, 1-3; Dan Simonescu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, CL, 1935, 3-5; D. Murărașu, Ion Diaconu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, „Revista
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
dinspre trecut înspre prezentul cotidian, creionând câteva portrete satirice memorabile ale activistului obtuz sau ale responsabilului de cadre bicisnic. În 1989, D. publică rezultatul unor îndelungi cercetări asupra operei lui Eminescu, sub titlul Poetică eminesciană, un prim volum fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune să definească „miezul și rațiunea de a fi a artei lui Eminescu în spațiul folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima mențiune privind caracterul folcloric al temei
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune să definească „miezul și rațiunea de a fi a artei lui Eminescu în spațiul folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima mențiune privind caracterul folcloric al temei Luceafărului, în lucrarea lui M. Gaster, Literatura populară română. Sunt abordate teme eminesciene fundamentale, precum „natura - supremul dascăl”, „antitezele sunt viața”, „pretexte cromatice”, „poetica dorului”. Un capitol, intitulat Culori și stiluri, abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]