4,485 matches
-
cu inscripția Bauru, unde mi-a fost dat să percep viața ca o mare sărbătoare! Ce-ați zice dacă într-o zi v-ați trezi în față cu un negru, în inima Braziliei, recitând în românește "Somnoroase păsărele"? V-ați freca la ochi, v-ați ciupi ca să vedeți că sunteți viu și treaz și nu visați, v-ați spune că așa ceva nu există și în final ar trebui să spuneți precum Galilei "E pur și muove", precum Arhimede "Evrika" sau Hamlet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
amintesc cum Într-o zi mi-am apropiat cu precauție plasa de un Hairstreak neobișnuit care se așezase curajos pe o crenguță. Vedeam clar W-ul alb de pe partea de dedesubt a trunchiului. Aripile erau Închise, iar cele inferioare se frecau una de cealaltă cu o ciudată mișcare circulară - producând probabil un vag țârâit jucăuș, prea acut pentru auzul omului. Îmi doream de mult acea specie și, când am fost Îndeajuns de aproape, am dat lovitura. Ați auzit probabil oftând un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam fragilul os de la șold frecându-se de mine de fiecare dată când se foia pe scaun, jucându-se cu o buclă sau trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu platoșa turtită... Se sprijină de țeava tunului... Respiră adânc... Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai plâns, Maria!... Maria își ferește ochii, se zgribulește înfrigurată: Mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Măriei tale... Mi-aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici pumnal să nu te-atingă... Ștefan râde încetișor, freacă în palme un smoc de busuioc, își cufundă obrajii și-i respiră adânc aroma de sfântă buruiană. Chiar m-ai vrăjit. Trebuie să mă descânt singur, altfel e cu primejdie mare, spune pe un ton serios și stupește de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii își mușcă buzele, își dau coate și se uită spre Măria sa, bucuroși că l-a încuiat. Ștefan, ca să câștige timp, își freacă fruntea făcând chipurile un efort de aducere-aminte: Coțofenii din Deal, zici? Știu eu?... N-am ținut răboj. De era vorba de... de "cel din Vale", știam o socoteală. Da' "cel din Deal"?... Da' parcă poți să știi?... Aiasta, numai Bunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu Cotnar... Simplu! Au un prăfuleț topit într-un gustos borșâșor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zidurile Constantinopolului, lămurește Țamblac. Când se slobozea o dată, bubuia de și Catapeteasma Cerului crăpa! Treizeci de boi abia de-l urnesc... Fantastic! Ce s-o alege de cetățile noastre? le căinează Vlaicu. Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim!" îl atacă Stanciu. Nu pricep, te bucuri?! Cum să nu mă bucur?! izbucnește Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
schițat: De-aș avea mulți "proști" de aiștea, care, cu prețul capului, să-și apere credința, spune și se apleacă tainic spre tânăr. Auzi, mă, Nae-Năică cum îți zice-, de-om scăpa, și tu și eu, și, de-oi mai freca cu șezutul Scaunul acela de la Suceava, să vii, să mă cauți. Am o vorbă cu tine... Năică, înviat din morți, cu ochii lui albaștri luminoși, îi zâmbește îngânând: Vin... vin Măria ta... Vin Să trăiești Doamne! dă Toader să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia naiba! Acu și-a găsit! De ce n-o scoți? Parc-am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate, un jurământ... Da! Da! Un jurământ făcut cu mine însumi, atunci, pe Direptate, când am fost uns! Mi-am jurat atunci, să fiu Domnul unui popor liber, neatârnat sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
camioanele noastre de mare tonaj, ce transportau muniții, peste lacul înghețat. Înaintam prudent, în coloană, la distanță unul de altul. Din când în când, inevitabilul se producea: ba într-un loc, ba într-altul gheața ceda și până să te freci la ochi camionul era înghițit de apă cu șofer cu tot. Atunci coloana își schimba direcția, încerca o altă rută. A făcut-o, evident, și după dispariția mea...” * „ - Domnia ta, judecând după barba până la brâu pe care o porți prematur, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
candidații în ordinea mediei cu care reușiseră. Primii zece erau declarați bursieri, alții, nu mai știu câți erau semibursieri. Eram scris printre primii zece bursieri. A fost un moment de uluire și pentru tata și pentru mine. Tata s-a frecat la ochi și a tot citit pentru că nu-i venea să creadă. A mers la cancelarie, la secretariat și acolo i s-a confirmat rezultatul. Ca elev la seminar îl vizitam în vacanțe pe unchniul Dumitru. În anii 1939-1940, unchiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cu talie de clepsidră/ Femeia mea cu talie de castor între dinții tigrului/ Femeia mea cu gura de cocardă și buchet de stele de ultimă grandoare/ Cu dinți de șoareci albi pe pământ alb/ Cu limbă de ambră și sticlă frecate/ Femeia mea cu limbă de anafură înjunghiată...) (tr.a.) Pe curând, femeia mea pe care o iubesc! Ție, ca întotdeauna și pentru totdeauna, René. Miercuri, 21 august 1974 Gavréa, mon cœur. Am primit cu bine scrisoarea prin care mă anunțai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a luat ex abrupto: "Săvescule, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, șef de misiune, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada la Santiago, suntem interesați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unei clădiri impresionante pe frontonul căreia stătea scris "Hotel Melia Princesa " 5 stele, nu ne-a venit să credem. Am prezentat voucherul la recepție, ni s-a repartizat o cameră la etajul 3 și după deschiderea ușii iar ne-am frecat la ochi: era un spațiu uriaș, mobilat cu gust și dotat cu tot felul de butoane și butonașe în jurul patului generos, iar de pe pereți ne vegheau dintr-un tablou ochii severi, mirați și întrebători ai unor nobili spanioli din alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că de ce n-am știut că am plătit toată viața asigurări medicale, adică și operația asta. Curățenie generaălă. Într-o dimineață au răsărit ca din pământ femeile de serviciu cu găleți pline cu detergenți și cârpe noi, neîmbibate de grăsime. Frecau tot ce putea să fie spălat. Impresionați de atâta grijă, stomacele, rinichii și uterele încă nescoase, le întreabă pline de recunoștință: - Ne faceți frumos? Răspuns sec: - Nu ne țineți de vorbă și stați naibi în paturi. Vine control de la Direcția
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă gândeam nicidecum la această Operă! Nu aș fi putut să-mi imaginez că Domnul m-ar alege taman pe mine ca să-și pună pe picioare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]