KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

în secunda în care îmi dădeam seama că tocmai mă iertasem. N-a fost vina ta că te-a respins. Și dacă tot ești la capitolul ăsta, iartă-l și pe el. Spre marea mea uimire, am simțit că toată furia legată de Chris și toată durerea pe care mi-o pricinuise se evaporaseră. Totul se schimbase. Acum îl vedeam pe Chris ca pe un biet idiot, care nu era în stare să facă față situației mai bine decât mine. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
gândindu-mă la Luke. Ce s-a mai întâmplat acum, fetițo? m-a întrebat Nola. —La ce te referi? am întrebat-o la rândul meu. —Arăți puțin, nu știu... supărată. Mai aveam puțin și-mi săreau ochii din cap de furie, dar Nola nu părea în stare să lucreze cu emoții mai grave decât supărarea. — Am avut un iubit, m-am trezit povestindu-i, în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi de care nu mă bucuram câtuși de puțin. Un iubit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mai grave decât supărarea. — Am avut un iubit, m-am trezit povestindu-i, în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi de care nu mă bucuram câtuși de puțin. Un iubit adevărat, nu un surogat de amant precum Chris. Spumegând de furie, înecându-mă cu fiere, i-am relatat Nolei toată istoria cu Luke. I-am spus c-a fost un ticălos, că m-a umilit și m-a făcut să sufăr atunci când a venit la Cloisters și a spus toate lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
dovedit că Jeanie a avut dreptate. Timpul a continuat să treacă. Așa cum face întotdeauna. Și, cu toate astea, n-am mai revenit la droguri. Mă simțeam diferit. Mai bine, mai calmă. Singura chestie care nu dădea semne de domolire era furia pe care o simțeam când mă gândeam la Brigit și la Luke. N-aș fi putut spune de ce. Dumnezeu știe că tot ce spuseseră fusese adevărat. Dar, de fiecare dată când îmi aminteam cum veniseră la Cloisters ca să spună tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
gândeam la Brigit și la Luke. N-aș fi putut spune de ce. Dumnezeu știe că tot ce spuseseră fusese adevărat. Dar, de fiecare dată când îmi aminteam cum veniseră la Cloisters ca să spună tot ce spuseseră, eram cuprinsă de o furie de necontrolat. în afară de asta, totul, în viața mea, s-a îmbunătățit. Nu mai eram nevoită să fac treburi pe care le uram. De pildă, să fur sau să împrumut bani fară a avea nici cea mai mică intenție să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
aș fi recunoscut că sunt dependentă de droguri dacă Luke și Brigit nu m-ar fi confruntat cu adevărul într-un fel atât de violent. Le eram recunoscătoare. Mi-am amintit scena finală cu Luke și abia acum îi pricepeam furia. Care se acumulase pe parcursul weekendului. Sâmbătă seara fusesem la o petrecere. în timp ce Luke vorbea cu prietenul Anyei despre muzică, eu am luat-o către bucătărie. Căutând ceva, orice. Eram foarte plictisită. în hol m-am întâlnit cu David, un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
euforia în spatele meșelor căzute pe față. Dar Luke m-a tras spre el, obligându-mă să mă uit în ochii lui și, în secunda în care mi-a văzut fața, și-a dat seama. Pupilele i s-au contractat din cauza furiei și a unui alt sentiment nelămurit. Dezamăgire? —Ai luat droguri, mi-a spus el pe un ton mușcător. N-am luat, am răspuns eu făcând ochii mari. Nu mă minți, a zis el îndepărtându-se. Eram șocată să-l văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Am alergat jos, în stradă, după el. —îmi pare rău, am spus gâfâind când l-am prins din urmă. N-a fost decât o singură linie. N-o să mai fac! Luke s-a întors către mine cu fața contorsionată de furie și durere. —îți ceri tot timpul scuze, a urlat el. Din cauza frigului din noaptea aia de februarie respirația i se transforma în norișori. Dar niciodată nu crezi în ceea ce spui. Chiar îmi pare rău, am protestat eu. în clipa aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de parcă ar fi fost o masă de spiritism, am ținut ochii plecați. într-un sfârșit, am încheiat. Nu mai aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire, mă temusem de furia lui. Dar aș fi preferat-o acelei pasivități impenetrabile. Cel puțin am fi comunicat. Neputând suporta tăcerea aceea stânjenitoare, mi-am cerut scuze pentru niște lucruri pentru care îmi mai exprimasem regretul. —încă o dată îmi cer scuze pentru că am băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

venită din iad: unica, superba și lipsita de orice urmă de milă, Vivian Grant. La un metru și cincizeci și cinci de centimetri, ființa asta e un mic terorist. șoldul nerăbdător îi iese în evidență, fața îi e roșie din cauza furiei, iar în mână are un carnețel. Nu, nu, nu! urlu eu fără cuvinte. E imposibil ca Vivian să dea buzna peste mine în apartamentul nupțial, cu o privire în ochi care nu poate să însemne decât un singur lucru - — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
prind decât „un nenorocit de babuin, știi asta?“. Au urmat alte țipete, după care am auzit o ușă trântită cu atâta putere, că tot zidul s-a cutremurat. Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
în cadrul ușii de la intrarea în sala de conferințe, s-a întors către mine cu zâmbet radios și în totală disonanță cu comportamentul ei anterior. — Claire, o să trec mai târziu pe la tine, pe la birou, mi-a spus ea cu dulceață. Toată furia i se risipise din voce. — Poate putem să luăm prânzul împreună într-una din zilele săptămânii ăsteia. — S-sună bine, m-am bâlbâit eu. M-am întors către Graham și Dawn. În mod straniu, mă simțeam responsabilă pentru faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Vivian despre chestia asta. Lulu a întors capul. În ochi i se citea groaza. — Verifică-ți lista cu adresele de e-mail ale angajaților, i-am spus cotind-o spre biroul meu. Din clipa aia, aveam să-mi păzesc spatele, dar furia aproape că-mi dispăruse. Phil avea dreptate: într-adevăr, mă descurcasem bine. Mimi s-a grăbit să parcurgă încăperea restaurantului micuț, ca să mă cuprindă într-o îmbrățișare. Uită-te la tine! Ești numai piele și os, bella 1 mea! De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
propunerea asta, fără să ceară nici o lețcaie. Ca să zicem așa. Îmi pare rău. N-am făcut prea mult deocamdată, am răspuns eu în schimb, simțind că mi se strânge stomacul. Reușisem să rezist timp de patru luni, fără să abat furia lui Vivian asupra mea - ceea ce Phil spunea că e un record în companie - dar acum eram sigură că ulciorul norocului meu era pe cale să se spargă. — O să am mai multe informații pentru tine mâine, la prima oră. A urmat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
secundă, cu toate că asta aproape că nu-mi mai lăsa nici o secundă în care să mă ocup de propriile mele proiecte - după ce renunțasem la toate week-end-urile, de când începusem... — Câți ani ai tu? Douăzeci și șase? s-a stropșit Vivian la mine. Furia îi clocotea în receptorul pe care îl țineam în mâna încleștată. — Ești un copil. Situația te depășește complet. Nu știu ce-a fost în capul meu când te-am angajat. În orice caz, trebuie să închid. Eu am de lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
minute, biroul, altfel tăcut, a fost invadat de sunetul încercărilor mele de a trage aer în piept. Partea logică a creierului meu se așteptase ca, într-o zi, asemenea tuturor celorlalte persoane cu care Vivian lucrase, să mă trezesc ținta furiei ei. Dar o altă felie din creier, cea care se amăgea singură, nutrise speranța ridicolă că, poate, eu aveam să fiu excepția, protejata de aur, elevul preferat. Mi-am strâns lucrurile, cu sufletul greu și mi-am abandonat dosarele risipite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
dat rapid peste cap, mă simțeam ceva mai bine decât atunci când plecasem de la birou. Nu mai plângeam și-mi simțeam creierul împâclit, din cauza unei stări de calmă epuizare. și totuși, în spatele acestui calm pândea un sentiment întunecat, o rămășiță a furiei lui Vivian, pe care nici măcar un lac întreg de chardonnay n-o putea dizolva. Dacă Vivian se decidea că sunt complet cretină și mă concedia? Nu puteam să-mi recunosc această temere în fața prietenului meu plin de succes, dar oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
am ridicat și ne-am luat la revedere. Eu mă concentram ca să-mi mențin poziția verticală. În vreme ce Randall mă ajuta să mă instalez în scaunul adânc al Porsche-ului, le-am făcut cu mâna părinților lui, străduindu-mă să-mi reprim furia. Nu-mi vine să cred c-ai făcut chestia asta! am fumegat imediat ce Randall a închis portiera. — Ce-am făcut? — Ai încercat să-i lași baltă pe Bea și Harry! M-ai pus în postura să-i spun mamei tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
nu apuc să-mi văd părinții prea des și mi-a părut rău că n-am putut să stăm mai mult cu ei. De săptămâni întregi așteaptă să te cunoască. Mama n-a mai vorbit de altceva. Am simțit că furia mi se stingea. Ce făceam eu? Ce dacă Lucille mă iritase? Chiar trebuia să mă reped așa, asupra lui Randall, din secunda în care închisese portiera? Ce dacă o făcuse lată cu treaba cu cina? Nu era decât un bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pinot grigio. Am încercat să mă agăț de fericirea pe care o simțisem cu doar un minut mai devreme- dar groaza indusă de Vivian mi s-a împotrivit și a câștigat. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Zgomotul și furiatc "Zgomotul Și furia" — Claire?! Capul mi-a sărit de pe birou. Ochii injectați căutau furioși prin lumina fluorescentă. Nu din nou. Nu vrusesem să-mi odihnesc decât un minut capul care-mi bubuia de durere, dar judecând după balta de salivă care se formase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
nici n-avea să existe cineva care să-mi spună mulțumesc. Asta fiindcă, în mod cert, ceva n-avea să meargă cum trebuie cu una dintre cărți, cu măcar una, așa că, peste toate celelalte, aveam să fiu nevoită să îndur furia dezlănțuită a lui Vivian. Ceea ce mă întreba ea, de fapt, era dacă eram în stare să fac față unui martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
paginile, iar acum mă hotărâsem să-mi încep ziua ușor, terminând cu revizia manuscrisului. — Claire, vino la mine în birou, a urlat intercomul groazei, înainte s-apuc să citesc vreun cuvânt. ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Tu nu faci altceva decât freci țiparul, ca o școlăriță amorezată, cu manuscrisul ăla cretin al lui Luke Mayville! Gândul ăsta a părut s-o facă să-i sară țandăra din nou, așa că ochii i-au ieșit din orbite, din cauza furiei regăsite. — știi ceva?! Ar trebui să las baltă cartea aia! Numai ca să-ți dau ție o lecție! Pierzi atâta timp cu o carte pe care dac-o s-o citească vreo cinci oameni! E absurd! Nici măcar eu nu mă deranjez să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
etica ei de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea problemă. Ce se întâmpla dacă o femeie, la fel de capabilă ca Vivian, avea să fie în stare să-și și trateze angajații cu respect și decență? Nimic n-ar mai fi putut sta în calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

viitoare când mai ai chef de o muie, să o iei pe Judy să ți-o facă.“ Wilt se uită la pachet. Nici nu mai trebuia să-l deschidă: știa ce conține. Păpușa aia infernală. într-un acces brusc de furie, Wilt apucă pachetul și-l aruncă direct în bucătărie. Pachetul traversă toată încăperea. Două farfurii și o farfurioară săriră de pe grătarul cu vase spălate și se sparseră de podea. — S-o fut în cur de curvă! exclamă Wilt, incluzându-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]