56,083 matches
-
numele, unde la ultimele ediții președinte al juriului a fost chiar Marius Țeicu. Acum 40 de ani, în 1973, Țeicu era pianist-corepetitor la clasa de canto muzică ușoară de la Școala populară de artă din București, multe din marile vedete ale genului datorându-i mult lui și profesoarei Florica Orăscu; între acestea, Mirabela Dauer și Dida Drăgan. Din același an datează o altă imagine istorică, în care Marius Țeicu are alături trei dintre soliștii cu care a colaborat fructuos: Anda Călugăreanu, Aurelian
Marius ?eicu ? file de istorie by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83439_a_84764]
-
se prezintă. Fără a o răsturna într-o parte sau într-alta a muchiei - și așa subțiri - pe care evoluează. Nici proză în sens tare, nici publicistică făcută după manual, volumul conține o serie nesfârșită de piese cu monogramă. De genul acelora ale lui Caragiale ori Arghezi și mai puțin asemănătoare cu produsele sobre ale unui, să zicem, Pompiliu Constantinescu. Când Cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin, intră în vizorul lui Răzvan Petrescu, ceea ce rezultă nu se mai poate numi memorialistică
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
în stare de ebrietate. Ei bine, directorul școlii..." ș.a.m.d. Exemplele, evident, sînt reproduse cu aproximație, frecvența lor neverosimilă nelăsîndu-ți nici timp să respiri. Unul totuși mi s-a întipărit perfect în memorie, ca un fel de record al genului. O orchestră simfonică din SUA a concertat în Coreea de Nord, intonînd la început imnurile celor două țări. Comentatoarea evenimentului ne-a anunțat la momentul potrivit: "Ei bine, imnul național al Statelor Unite!" Și dacă, în exemplele anterioare, o vagă nuanță adversativă motiva
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
grecească și fausticul - romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
pentru a nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean romantismul schillerian, spontan și fluid în manifestările artistice ale juventuții, Cercul Literar de la Sibiu a tins, într-un mod destul de pragmatic și de riguros, niciodată realizat datorită vicisitudinilor
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
-mă și depunându-i pe mână sărutul convențional,... "o, dar aveți cele mai frumos tăiate și mai roșii unghii din Europa!"... Totul, așa dar, de aici pornise!... 25 martie 1958, G., măritată cu un important scriitor român de pe timpuri, este genul de femeie pe care autorul, înconjurat numai de "femmes de lettre" fine, citite, atent cu eroinele sale, o luase de nevastă, - cam vulgărică, nu se potrivea. După ce el murise, G. își dăduse drumul. Auzind că semănam cu felul cum vorbeau
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
de Aderca: "Bine știu - și-aștept cu spaimă - / Că din primul pas în lume,/ Lumea ai s'o schimbi." La fel cum a schimbat lumea literelor o colecție subțire, ordonată, cu tablă de materii la sfîrșit, pe autori și pe genuri, polemizînd discret, în tablete de jumătate de coloană, întotdeauna sub zodia deplinei civilități, și ducîndu-și programul cu o încredere nesmintită, prin atîtea bătălii, în utilitatea, dacă nu dreptatea, cauzei ei. Prin nu mai mult de 150 de pagini - o efemeridă
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
asupra poeziei pe care a făcut-o, începând cu Pasărea tăiată, Ileana Mălăncioiu. Constatarea reținută a câtorva puncte de inflexiune nucleară, discutarea câte unui poem conținând, între versurile sale, germenii unei adevărate fisiuni sau relevarea unei arhitecturi autonome față de legitățile genului ar constitui o primă etapă. A forfecării admirative. A cenzurii pe dos. A doua etapă restituie integralul, prin șlefuire și prin adaos, renunță la orice ar putea însemna reticență și instituie diagnosticul tranșant aplicat unor unități ample. Elogiul cade direct
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
a fost, printre alții, Ada Brumaru, sunt convins că înregistrarea aceasta ar schimba din temelii imaginea pe care mulți și-au format-o atunci despre Körössy. La fel ca Eugen Ciceu și Richard Oschanitzky - Iancy Körössy avea deschiderea spre toate genurile, și tehnica instrumentală dublă: potrivită deplin cântului jazzistic și cântului academic. Al doilea moment de captatio benevolentiae a fost improvizația<footnote Körössy prefera formula „variațiuni spontane” footnote> pe melodia pop americană, la fel de cunoscută, Raindrops, de Burt Bacharach, trecută, ca într-
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
durat perioada americană a vieții sale, Iancy Körössy a avut prilejul să cânte cu jazzmen intrați în istorie: Ray Brown, Connie Kay, Lee Konitz, Milt Jackson, Zoot Sims, Percy Heath, Phil Woods. Jazzmen pe care mai toți muzicienii români de gen i-au ascultat pe discuri ori i-au văzut pe ecrane. Înregistrările existente dau imaginea unui sideman și improvizator cu un interplay, cu un simț al echilibrului potrivite conținutului muzical și spiritului fiecărui combo, dar mai puțin reprezentativ pentru știutele
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Iancy Körössy mi-a declarat că studiul său a fost preponderent de autodidact, susținând, în contradicție cu prietenul său, Dan Mizrahi, că norocul lui a fost că nu a urmat cursurile unui Conservator. Muzicieni cu studii de specialitate, practicanți ai genurilor clasice europene și ai jazz-ului, cum este compozitorul Sabin Păutza, mare admirator al lui Körössy, nu cred în exclusivitatea educației, a studiului său individual autodidact, argumentând că invenția spontană înglobând concepții componistice preclasice, clasice, romantice, postromantice și moderne, calitățile
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
autorii virtuali ai textului pe care-l parcurg." l Autor virtual al textului pe care-l traduce e și profesorul italian Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări de virtuoz". Toate volumele traduse de el sînt însoțite de un amplu aparat critic. Dar, ține să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
seriozitatea și candoarea omului dornic să se liniștească: Va fi un fals dicționar, nu-i așa, Tudore?!" Cred că un asemenea dicționar ne-ar putea ajuta să ne orientăm în haosul acelor ani despre care dă seamă Jurnalul. Ceva în genul "Falsului tratat pentru uzul autorilor dramatici", din care mi-a rămas, peste decenii, imaginea incisivelor rînduri consacrate de Camil lui Scarlat Froda, prezență familiară și în caietele lui Sebastian. Se vor regăsi în falsul dicționar, printre altele: o notă, după
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
părerea despre un eseu filosofic pe care îl scrisese. Noica nu l-a primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine placidă, de om aflat la capătul puterii de rezistență. Un alt fragment din "Autobiografia" amintită sună astfel: "Am scris, în septembrie
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
complexată a celui care ducea cu totul lipsă de el. În plus, avea toate calitățile cerute de o astfel de funcție: spirit întreprid și bătăios, era la curent cu toate, intuia imediat dacă cineva avea talent literar și știa ce gen de rubrică i se potrivește cel mai bine fiecărui colaborator. Îmi pomenise la un moment dat că, în adolescență, stătuse o vreme lîngă Cleopa, dar primisem amănuntul cu indiferența celui care, neavînd deschidere către lumea duhovniciei, priveam creștinismul ca pe
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Mircea Mihăieș Nu există cititor de revistă culturală care să nu fi auzit de Françoise Sagan. E genul de scriitor despre care nu știi exact când l-ai citit și dacă ți-a plăcut sau nu, dar ți-a rămas cu siguranță în memorie. Îți amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
regele, n-aș fi crezut, atunci să le mai mărim tantiemele, ceva,... - Nu, nu, ajung, îl potolește pe rege curteanul, să nu-i învățăm, lăsați-i așa, modestia hrănește cel mai bine talentul, a și scris cineva o piesă în genul ăsta... - Care? face regele, Avarul? - Acela, majestate, da, deși e vorba de viciul avariției, de cei ce nu cunosc valoarea banului, și-l strâng,... îl strâng... fără folos. - M-da! conchide regele și întoarce spatele. * Cine știe ce drăcovenii mai pot ieși
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?" Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasă făcute de Nicolae Balotă unor scriitori români. În ultimii
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
fără scop după o îndelungă claustrare într-un spațiu mult prea restrâns. Încercare de definire Suntem puși în dificultate dacă încercăm să definim scrierile lui Nicolae Balotă: eseuri, studii, articole, monografii, memorii... De fapt este vorba de unul și același gen de discurs, cu mare capacitate integratoare, practicat de autor indiferent de "subiectul" tratat. Citind versurile lui Tudor Arghezi sau privind Poarta sărutului a lui Brâncuși, aducându-și aminte de tinerețea petrecută la Cluj sau plimbându-se prin Cimitirul Montparnasse din
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
miniștri au dat, în opinia mea, strălucire fotoliului de la externe. Primul e Andrei Pleșu, al doilea, Răzvan Mihai Ungureanu. Nu întâmplător, actualul director de la SIE este o descoperire a marelui intelectual de la New Europe College. Răzvan Ungureanu a continuat un gen de politică bazat pe farmecul personal, informație și-o inteligență mereu alertă, în care "dilematismul" se îmbină armonios cu o cultură asimilată în profunzimi și un savoir-faire nu doar eficace, dar și de-o surprinzătoare originalitate. Mă îngrozesc retrospectiv la
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
romanul lui Márquez are ceva cu totul special, o capcană în care un regizor neinspirat poate cădea cu ușurință: romanul evoluează pe un pattern mult îndrăgit și el, sud-american, cel al telenovelei. Prozatorul se plimbă abil pe meandrele siropoase ale genului, ai sentimentul că dă satisfacție potențialului de pasiune și ușurătate care fac kitschul melodios al telenovelei și îți scapă printre degete. Ușurință de a manevra registrele și nu ușurătate, în romanul său Márquez compune una dintre cele mai frumoase povești
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
cultivarea limbii repetă de atâta vreme că "ora doisprezece" și "doisprezece teme" sînt construcții incorecte, fără ca frecvența erorilor să scadă (dimpotrivă!), ne face să credem că tendința puternică, poate chiar de nestăvilit, este de a folosi numeralele invariabil, distincția de gen dispărînd cel puțin la formele compuse (la cele simple nu pare să existe, deocamdată, riscul de a auzi "ora doi" și "doi fete"). Desigur, așa cum am mai arătat altă dată, situațiile exemplificate sînt diferite: doar în "doisprezece teme" e vorba
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
formulă tradițională, în care se păstrează, apozițional, forma numeralului din "douăsprezece ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă însă și prin existența multor tendințe de sens contrar: apărute fie din dorința vorbitorilor de a urma norma și acolo unde nu e cazul (fenomene de hipercorectitudine), fie prin acțiunea unor modele și asocieri diferite
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
treburi, mărfuri, vremuri, mătăsuri etc.) indică aceeași afinitate între feminin și neutru. În plus, se știe că s-au produs în evoluția limbii, în adaptarea ca neutre sau ca feminine a unor neologisme, destule oscilații, confuzii, reinterpretări și specializări ale genurilor: favor și favoare, onor și onoare, grup și grupă, program și programă etc. Există substantive defective de singular la care pluralul e, de fapt, indecidabil - la fel de plauzibil ca feminin și ca neutru. Substantivul aplauze este înregistrat în DEX ca feminin
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
în opera de artă, care nu mai este unificată sau organică, devenind acum un virtual ansamblu de subsisteme disjuncte". La Tiberiu Olah, dimpotrivă, opusul muzical, chiar și atunci când are la bază un material brut și accidental ori impulsuri de varii genuri și pregnanțe, vădește o exemplară constanță și stabilitate. Nu e nici fluxul continuu, nestăvilit din sintactica niculesciană, dar nici clivajele ori incompatibilitățile din alcătuirile formale ale lui Aurel Stroe. Compozitorul refuză diagnosticarea curentă a muzicii actuale ca patologică. Legat osmotic
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]