4,781 matches
-
director, până la sfârșitul vieții. Debutează cu versuri (Sonet) în „Gazeta Transilvaniei” din 1915. Articole, studii de istorie literară și fragmente din culegerile sale de folclor apar în „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»” (pe care îl scoate între 1926 și 1933), în „Graiul dascălilor”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gând românesc”, „Țara noastră”, „Țara Bârsei”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Renașterea Târnavelor”, „Familia” (unde semnează și un studiu despre Lucian Blaga, al cărui apropiat a fost) ș.a. Prima carte, Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului, i se
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
anume că poezia populară este creație individuală. Prezintă categoriile liricii și recomandă metoda anchetei folclorice prin elevi, îndrumați în prealabil să culeagă cântece populare din mediul lor, să le noteze după cum le zic bătrânii și oamenii neinstruiți. Ovid Densusianu, în „Grai și suflet”, remarcă ideile expuse de T. în introducerea cărții, precum și includerea unei serii de doine „cu o notă mai deosebită” sau a unor „strigături cu mult duh de satirizare”. Pe Târnavă-n jos... Oameni și locuri (1934) este o lucrare
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
Sighișoara, 1929. Repere bibliografice: Cronicar, „Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului”, „Patria”, 1925, 133; Ion Colan, „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»”, „Țara Bârsei”, 1930, 6; Nichifor Crainic, Cronica măruntă, G, 1931, 4; O.D. [Ovid Densusianu], „Pe Murăș și pe Târnave”, „Grai și suflet”, 1931-1932, 392; C. D. Pantazescu, Oameni și locuri românești, ȚA, 1937, 1 453; Bucur Țincu, Însemnări, PLI, 1939, 1-2; Ștefan Baciu, Horia Teculescu, UVR, 1942, 32; Ion Breazu, Horia Teculescu, TR, 1942, 7-8; Eugen Hulea, Horia Teculescu, GT
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
din acest domeniu. Specializat în germana medievală, T. face numeroase traduceri din literatura acestei perioade: antologiile Din scrinul vechi... (1924) și Cavalerii cântăreți (1933), epopeea populară Gudruna (1931), tălmăcire în metru original, apreciată pentru „caracterul ei popular și arhaic”, pentru „graiul neaoș, plin de sevă” (Victor Morariu), Sărmanul Enric de Hartmann von Aue (1932) și, foarte reușit ca stil, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (I-II, 1967), romanul lui H. J. Chr. von Grimmelshausen. Cea mai importantă transpunere este însă Cântecul Nibelungilor (1964
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
se afirmă că un grup de intelectuali români veniți din sudul Dunării și stabiliți la București editează T., „care va fi tribuna strigătelor lor și a românilor pe care-i reprezintă”. Redactorii își impun „o conduită de luptă civilizată - prin grai și scris - fiind convinși că sunt singurele arme bune pentru a se putea lămuri și ajunge la scopul propus: carte și biserică românească”. Publicația intenționează să facă vizibilă, în același timp, „interdependența popoarelor balcanice pe tărâmul cultural și național” și
TIMOC (TIMOCUL). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290175_a_291504]
-
redea „formă în care se aud”. Comentatorii au lăudat, la apariție și mai tarziu, preocuparea lui Ț. pentru surprinderea unor particularități dialectale, ceea ce are nu numai o semnificație folcloristica, ci și una lingvistică. Un glosar amplu dovedește bună cunoaștere a graiului popular din Maramureș și a unor termeni împrumutați din maghiară și germană. Colecția a fost un imbold pentru culegerile ce au urmat, iar unele balade i-au servit lui George Coșbuc că izvor de inspirație pentru Blăstăm de mama și
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
Beneficiază de stagii de specializare în Franța (1937-1938), ulterior fiind elev la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1939-1940). Își susține, sub îndrumarea lui G. Călinescu, doctoratul în 1948, la Universitatea din București, cu o teză despre literatura în grai bănățean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968. Deși numit în 1939 preparator și asistent la Universitatea din Cluj, va funcționa efectiv ca profesor de liceu la București (1945-1949). Membru al Partidului Național Țărănesc din 1933, a desfășurat o intensă
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
veac (Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan), Arad, 1999; Secvențe din purgatoriu, București, 1999; Itinerar în vremi de cumpănă, îngr. Viola Vancea și Mihaela Proca, București, 2000. Antologii: Plugarii condeieri din Banat, București, 1943; Ano, Ano, Logojano. Versuri în grai bănățean, introd. edit., Timișoara, 1974. Repere bibliografice: G. Călinescu, Alți poeți tineri, ALA, 1938, 893; Ion Simionescu, Minuni etnice, TIL, 1943, 2 222; Perpessicius, Opere, X, 262-267; Florian Nicolau, Două cărți ale d-lui Gabriel Țepelea, RFR, 1944,10; Dumitru
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
că metodele orale și de grup au garantat o mai bună păstrare a vorbelor lui Buddha decât ar fi dispusă să recunoască cultura tiparului de astăzi. Cu privire la acest aspect, cronica ceyloneză Mahăvaṁsa consemnează: „Cei mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu oțel mai bun și mai ieftin decât cel românesc, al fabricilor de utilaj electronic, ale căror produse sunt într-adevăr protocronice și pot corespunde cel mult aspirațiilor la modernism ale unor triburi din jungla africană, pe cale de a înlocui graiul tamtamurilor cu tranzistorul! Nu pot convinge un fabricant de silicat suprapurificat sau de armături speciale că este în interesul Germaniei Federale să-și vândă marfa pentru salam de Sibiu, cât de bun să fie salamul, sau contra unor confecții ieșite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
straniul cobai se simte rușinat de experimentul prin care trece și că familia și foștii colegi Încearcă să găsească o soluție pentru a scăpa de acest „ceva” care fusese, până doar cu o zi Înainte, o persoană, adică „cineva” cu grai, Înfățișare și reacții omenești. Gregor Își Înțelege repede situația. El se va sinucide, În cele din urmă, atunci când Își va da seama că nu există alternativă pentru a ușura familia de povara prezenței sale și că doar astfel cei dragi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ascuns În grădina părăginită din str. Nuferilor!”. În anii următori, după ce textul meu Felix Culpa fusese receptat ca ultragiu național În România postcomunistă, „conspiratorul” Îmi scria, Într-un limbaj mai direct decât cel din hulitul meu text: „Etericul și sublimul, graiul strămoșilor și spațiul mioritic... și undeva Legiunea călare pe arhangheli, toate voalate Într-un cumulus de tămâie? În domiciliile mele bucureștene, În brațele tuturor româncelor, la toate sticlele de vin și țuică pe care le-am Împărțit cu prietenii români
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului și toate făpturile, brazii pădurilor și florile câmpului. Prin această liniște se înțelege armonia adică buna conlucrare între întreg și părțile lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reia somnul binefăcător. Dimineața zilei de joi, 16 Mai i-a găsit refăcuți oarecum fizic și chiar hainele le erau mai puse la punct. În această zi, era zi de târg la Vârșeț, zi în care tot orașul răsuna de graiul românesc, căci toate satele din jur erau românești și erau strânse la târg, iar albul portului național strălucea în soare peste tot locul. Comandantul s-a dus prin târg cu speranță să-l găsească pe Neagu din Lățunaș, un om
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mereu altul, tot mai nebănuit. Areal (1983) duce cu gândul la Mateiu I. Caragiale, la lumea levantină: „Ci hai cu mine-n cărțile de joc/să stăm alături doamna mea de ghindă/o pasăre veghindă-priveghindă/istorii ne va spune-n graiul oc” (Șapte unisonete). Poezia lui F. s-ar putea defini prin intertextualitate, prin glisarea între model și figura lui interpretată. Forma devine substanță, proces la care contribuie informația, luciditatea, emoția, dramatismul jocului. Aparent, se propune o lume închegată exclusiv din
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat în atenția scriitorului. F. a pornit și aici de la lectura directă a manuscrisului, ceea ce nu se mai făcuse cu rigoare de la ediția lui Gh. Cardaș (1925), ale cărei greșeli
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
investit. O altă lucrare, care reia o întreprindere din 1970, este impunătoarea antologie Școala Ardeleană (I-II, 1983). Aceasta a cerut din partea editorului parcurgerea unui număr mare de texte, aparținând unor autori din arii geografice diverse, cu multe particularități de grai local și niveluri diferite de cultură. F. face parte dintre editorii care, din cauza unor mari obstacole, nu și-au dus până la capăt proiectele: nu a reușit să tipărească Lexiconul lui I. Budai-Deleanu, nu a mai putut să continue, cu un
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985; Zodia berbecului, Cluj-Napoca, 1987; Însemnări despre carașoveni. Interferențe lingvistice și culturale specifice Europei Centrale, pref. Smaranda Vultur, Reșița, 1999; Reșița filologică, Reșița, 1999; Academicianul Simeon Mangiuca (1831-1890), Reșița, 2002; Memorial istoric și etnolingvistic: grai, obiceiuri și folclor din Boiu, Reșița, 2003. Culegeri: Trandafir cu creanga-n apă, Reșița, 1976. Repere bibliografice: G. I. Tohăneanu, „Glasul pământului”, O, 1982, 15; Ion Lungu, O interesantă analiză și pledoarie stilistică, TR, 1982, 42; Silviu Guga, „Stilistica motivului
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
viața literară din România, reluând din ziarele și revistele bucureștene articole și știri (polemicile Junimii cu B. P. Hasdeu, discuțiile de la ședințele Academiei Române ș.a.). Se tipăresc și versuri satirice, inspirate de aspecte sociale lugojene, anecdote populare, versuri umoristice scrise în graiul bănățean ș.a. Au mai colaborat Anastasia și Letiția Tempea, Leontin Simionescu și M. Besanu. R.Z.
DESTEPTAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]
-
a-și expune explicit intențiile, D. a realizat un program constând în trezirea conștiinței naționale la românii trăitori în Peninsula Balcanică, urmași direcți ai tracilor romanizați. De asemenea, revista a urmărit și continuă să urmărească reintegrarea culturii și literaturii în grai aromân în cultura și literatura română. Sunt prezenți în paginile periodicului scriitori de origine aromână, care trăiesc fie în țară, fie în locurile lor de baștină de la sud de Dunăre, fie în diaspora. De asemenea, se reiau texte (poezie, proză
DESTEPTAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286741_a_288070]
-
T. Pamfile, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, adunate din comuna Țepu (Tecuci), București, 1911; Enea Hodoș, Descântece, Sibiu, 1912; A. M. Nour, Descântece și vrăji din popor, Turnu Măgurele,1912; Ov. Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931; Al. Vasiliu, Descântece din Moldova, București, 1934; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, II, îngr. și introd. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968; Folclor din Moldova, I, București
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
București, 1998. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Considerațiuni critice asupra descântecului de „apucat” sau „încleștat”, „Columna lui Traian”, 1875, 3; Gaster, Lit. pop., 406-429; Mihai Canianu, Din psihologia poporană. Descântece, farmece și vrăji, RIAF, 1894, 115-191; Ov. Densusianu, Limba descântecelor, „Grai și suflet”, 1930, 2, 1931, 1, 1934, 1-2; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931, 7-197; I. A. Candrea, Folklorul medical român comparat, București, 1944, 322-375; Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Ist. lit., I
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
importante culegeri de folclor românesc: Ținutul Vrancei (1930), Folklor din Râmnicul Sărat (I-III, 1933-1948), Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie (I-IV, 1969-1989). Adept al școlii lui Ov. Densusianu (care a pus un deosebit accent pe metoda monografică în studiul graiurilor), cercetătorul realizează una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară. Particularitatea culegerilor sale începe de la modul de anchetare , care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanților
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Focșani, 1936-1937. Repere bibliografice: N. Iorga, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, RI, 1931, 1-3; Dan Simonescu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, CL, 1935, 3-5; D. Murărașu, Ion Diaconu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, „Revista «Tinerimea română»”, 1936, 5; Petru Caraman, „Ethnos”, revistă de grai, studiu și creațiune românească, „Balcania”, 1943; Ion H. Ciubotaru, Ion Diaconu. „Ținutul Vrancei”, ALIL, 1971; I. C. Chițimia, Ion Diaconu - 75, „Revista noastră” (Focșani), 1978, 55-57; Ovidiu Papadima, Un valoros cercetător al creației noastre populare, RMB, 1980, 11 133; Ion Cuceu
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]