6,001 matches
-
scoală, pînă în seară, pe care o grăbește cît poate (...) firul vieței lui uniforme se desfășoară, prinzînd în intervale regulate aceste stranii puncte. Seara s-a încheiat. Se culcă și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924). Apropierile existente, pe linie expresionistă, între grupările de la Gîndirea și Contimporanul au fost investigate atent și cvasicomplet în studiul lui Ov.S. Crohmălniceanu. Ceea ce separă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci sînt din toți acei cari îi creiază sau recreiază. Mai bine zis, ei sînt din ei înșiși, și noi, cînd îi contemplăm și creiem, noi sîntem din ei”. Ideea romanului „esențial” ca poem: „romancier, adică: poet; capabil de a gusta un roman, adică: un poem” fusese îmbrățișată cu entuziasm de Ion Vinea. În numărul 61 al revistei, dr. Kurt Jarek comentează influenta lucrare Pan Europa a vienezului N. Coudenhove-Kalergi: „Europa a pierdut în ultimul sfert de secol indiscutabila ei hegemonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într’un text în care suferința, durerea, plăcerea, bucuria, nevoia, natura, spasmul, nebunia, visul, mașina, sgomotul etc. vor trăi în egală măsură prin ceea ce cinematograful are mai important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
10, octombrie 1973, și conține observații relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de a vedea ce se întâmplă în final - acel soi de plăcere pe care o mai gustaseră cu mult timp în urmă, când micul luptător japonez Rikidōzan i-a înfrânt pe uriașii frați Sharp. Nimeni nu a mișcat un deget pentru străin. În cele din urmă, Gaston și-a ridicat mâinile și l-a privit lung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare în muta, seculara căutare de totdeauna, și până la cele din urmă hotare. El caută apa din care
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dar nici nu se putea plânge. O slujnică nici tânără, nici bătrână, menită de tatăl meu să-l ajute pe Augusto, ne-a servit cu vin dulce răcorit în fântână, cu pâinișoare cu miere și susan. Tovarășii mei nu mai gustaseră felurile alea siriene și le-au găsit foarte bune. La un moment dat, Ariald, care se tot uita în jur curios nevoie-mare, și-a dres vocea și, încurcat, s-a adresat tatălui meu: - Evangrio, părinte al lui Stiliano, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat unul adulmecând precaut și a gustat doar cu limba. A făcut un semn că merge, după care l-a întins spre unul dintre tovarășii săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care băuse a lăudat bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care băuse a lăudat bunătatea vinului, în timp ce căpetenia îi spiona fiece schimbare a feței. De ce nu ne-a pus și pe noi să gustăm rămâne una din tainele cerului. După o vreme, ce mi s-a părut nesfârșită, a băut în sfârșit și șeful. Au băut toți, ce mai, trecându-și din mână-n mână burdufurile până ce le-au golit. După care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâini și de instrumente, se descurcau, dar în fața unei boli care nu se lăsa cu sângerări și cu secreții de puroi nu știau decât să bată câmpii. Regele m-a asigurat că nu era vorba despre otravă. Mâncărurile lui erau gustate înainte de servitori, și nici unul din ei nu se simțise vreodată rău. M-am dus la marele referendar, cel care primea de la rege poruncile pentru cancelarie, și i-am spus că voiam să-mi văd fiul. Ansoald și-a stăpânit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am uitat la gingii; am deosebit imediat marginea de culoarea ardeziei. - Ai fost otrăvit cu plumb. Sentința l-a făcut să holbeze ochii, după care s-a uitat la noi neîncrezător. - Nu înghit nimic care să nu fi fost gustat înainte, așa că nu e posibil! Furia ce-l cuprindea pe dinăuntru a reușit să-i aprindă obrajii scobiți și galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu din Brescia. El susține că, dacă se pun mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu din Brescia. El susține că, dacă se pun mici doze de sare de plumb în vinul îndulcit cu miere pe care ești obișnuit să-l bei, celui care gustă un pahar nu i se-ntâmplă nimic, în timp ce tu bei cam o mică amforă. Același lucru și în cazul alimentelor. Revenindu-și parcă printr-o minune, i-a reluat locul pe tron fără să se clatine și, cu glas neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vinul, am observat că se oprea o clipă în întunericul spațiului din fața sălii, și parcă mi s-a părut că manipula ceva pe sub glugă. L-am urmărit și l-am văzut punând carafa pe masă. Ospătarul a umplut cupa pentru gustat și un sclav a băut spunând că vinul era bun. Ajutorul de paharnic s-a postat în spatele regelui, la stânga sa. Ceea ce m-a făcut să intervin a fost insistența și iritarea cu care privea cupa încă goală a lui Arioald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajunsese la jumătatea vârstei, dacă făcea socoteala după speranța de viață a unei italience născute În anii ’70. Următorii treizeci de ani aveau să fie cei mai buni. Nu va mai comite aceleași greșeli. Următorii treizeci de ani Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din punct de vedere cultural, se Înțelege -, În care orice talent și orice avânt autentic creator este reprimat, sufocat și redus la o apăsătoare uniformitate. Dar Italia rămânea totuși țara lui, paradisul anilor ’80 - pe care nu știuse să-l guste -, tărâmul adolescenței sale, boom-ul economic al anilor ’90 - cărora nu știuse să le culeagă roadele - cel al tinereții sale, și apoi era Berlusconi - pe care, la fel ca mulți alți italieni, nu și-o dorise, dar o Îndurase -, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma și-ar fi dorit atât de mult să guste Înghețata de la Tre Scalini. Emma, Emma, Emma - fiecare colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce n-am făcut, toate ocaziile pe care le-am pierdut. Se așezară la Tre Scalini și comandară trei Înghețate imense În cupe strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în privința aceasta și nici nu hotărăște el, ci comisia... Grădina era plină de lume, în special scriitori, așezați pe grupuri și intrați în discuții care erau numai ale lor. Andrei își luase și el o bere și-ncepuse s-o guste, zâmbind spre toate mesele. Trecea pe-aici din când în când, ca să nu-l uite lumea și ca să arate că e băiat de gașcă. Flori terminase de doi ani actoria, dar cum nu prinsese nici un rol, scria versuri. În primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc Pe-o bancă mă opresc puțin Ca să gust soarele din plin. Dar în colț, surprinzător, E-o bancă cu un dor Și e tare mititel Și milă mi-am făcut de el. Pe banca din colț eu stam Și-n balta de jos vedeam Două broaște săltărețe Care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ntâmplă pe-astă lume. Floare de copilărie Copilăria-i ca o floare de mai. O rogi din suflet: „Mai stai!” Dar ea se grăbește ca fructe să facă. Ai vrea să rămână, S-o mai ții în palmă Să-i guști cu nesaț Dulceața-i de floare. Dar ea se grăbește, Nu-ți respectă dorința Și nu se ferește Să fugă cu anii Pe care-i răpește Jocul copiilor Alergam cu păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unice în lume. Chiar și la televizor a văzut Iris o emisiune în care un turist străin vorbea de spre frumusețile orașului. Fetele pornesc spre Câmpia de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și astfel nimeni nu a mai putut opri Timpul în loc,iar de aceea “cel dintâi vis al anului” a dispărut parcă. Pentru a putea însă să gustăm din farmecul acelui anotimp trebuie să-l prindem pe veșnicul “călător” în clepsidra inocenței și astfel vom putea savura eternitatea unei clip Din acea zi am înțeles că naivitatea noastră se luptă cu timpul, aflând totodată că “cel dintâi vis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]