6,102 matches
-
fiul recunoscut al regelui Ludovic al XIV-lea, în 1692. Sora sa cea mică, Mărie Anne de Bourbon, s-a căsătorit cu faimosul general Louis Joseph de Bourbon, "duce de Vendôme. A fost "Chevalier du Saint-Esprit" în 1686, colonel de infanterie, "maréchal de câmp" în 1690, și general locotenent în 1692. După decesul tatălui său, a moștenit toate titlurile și domeniile Condé. În 1685, Louis s-a căsătorit cu Louise-Françoise de Bourbon, cunoscută la curte că "Mademoiselle de Nantes", care era
Louis, Prinț Condé (1668–1710) () [Corola-website/Science/320158_a_321487]
-
forma unor gărzi, pentru a proteja regimul separatist instaurat după în anul 1990 la Tiraspol, de tentativele autorităților centrale de la Chișinău de a reunifica țara. Forțele armate sunt compuse din 4.500-7.500 de soldați, împărțite în patru brigăzi de infanterie motorizată în orașele Tiraspol, Bender/Tighina, Rîbnița și Dubăsari (suplimentar pot fi mobilizați încă 15.000).
Forțele armate din Transnistria () [Corola-website/Science/320187_a_321516]
-
relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei 5 de Cavalerie în luna august a anului 1944. Toate vehiculele au fost pierdute pe frontul din Moldova în vara anului 1944 sau confiscate de
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Transportorul blindat pentru trupe (abreviat uneori TB sau TBT) este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat primul transportor blindat pentru trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte laterală a vehiculului. În timpul reînarmării
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2 și M3 folosite de armata americană și aliații ei, au reprezentat precursoarele transportoarelor blindate din prezent. Cu toate acestea
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
transportați în interior au făcut ca pierderile să fie mari. În plus, deși erau mult mai mobile decât camioanele, semișenilatele aveau o mobilitate redusă în comparație cu tancurile. Fiind relativ scumpe și complexe , semișenilatele nu au fost suficiente pentru mecanizarea completă a infanteriei. Primele transportoare blindate șenilate universale au apărut când trupele canadiene au transformat tancurile depășite și surplusul de tunuri autopropulsate în transportoare blindate grele. Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru transportul soldaților: BTR-40, BTR-152, BTR-60, BTR-70, BTR-80 și BTR-90. Acestea beneficiau de tracțiune integrală pentru o mobilitate sporită. Mașina de luptă a infanteriei este un concept derivat din cel al transportorului blindat pentru trupe. Majoritatea transportoarelor blindate pentru trupe folosesc în prezent un motor diesel similar celor folosite în cazul camioanelor mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
și puncte de intrare și ieșire accesibile. Viteza de deplasare pe apă este de obicei între 3-6 km/h. Blindajul transportoarelor blindate de trupe este din oțel obișnuit sau aluminiu, fiind suficient pentru protecția împotriva armelor mici de foc ale infanteriei și împotriva schijelor artileriei. Aproape toate tipurile de arme antitanc pot străpunge blindajul unui transportor blindat. Unele vehicule sunt dotate cu sisteme de protecție C.B.R.N. (chimic, biologic, radiologic și nuclear). Armamentul din dotare constă, de regulă, într-o mitralieră grea
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Război Mondial au dus la întreruperea activității muzeului. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de "Muzeul Militar Central", întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de foc, Colecția de
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
Colecția de arme albe și de arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Legea 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, prevede, între altele: Muzeul Militar Național are filiale locale
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Legea 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, prevede, între altele: Muzeul Militar Național are filiale locale în alte orașe ale României la Oradea (inaugurat în 1971), Constanța (inaugurat în 1985
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
aceasta trebuia să aibă loc cu două luni înainte, la 25 octombrie, de Ziua Armatei Române. Patrimoniul acestei filiale este alcătuit obiecte de istorie militară; arme, uniforme, medalii, fotografii precum și din documentele și obiecte donate de veterani ai Diviziei 11 Infanterie (fosta Divizie 11 Mecanizată din Oradea) și de familiile acestora, precum și din exponate aduse de la Muzeul Militar Central (actualul Muzeu Militar Național din București). Lucrările la filiala Constanța a Muzeului Militar Central au început în 1980 și au fost terminate
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
Banat. De tânăr a ales cariera militară. După absolvirea școlii de cadeți și a Academiei Militare din Viena, a fost numit ofițer de stat major, funcție îndeplinită în mai multe garnizoane. În 1913 a fost mutat la Divizia 34 de Infanterie, staționată la Timișoara, cu care, din 1914, a participat la campaniile din Serbia și Galiția. Apoi, a fost mutat la Cartierul general din Viena. În 1916, când avea gradul de locotenent-colonel, a fost numit la comanda Regimentului 65 Infanterie maghiar
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
de Infanterie, staționată la Timișoara, cu care, din 1914, a participat la campaniile din Serbia și Galiția. Apoi, a fost mutat la Cartierul general din Viena. În 1916, când avea gradul de locotenent-colonel, a fost numit la comanda Regimentului 65 Infanterie maghiar, cu care a luptat pe frontul de răsărit, fiind înaintat la gradul de colonel. La sfârșitul războiului, a înăbușit revoltele republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în rezervă de guvernul Károlyi. Deoarece se simțea legat
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
pentru modificări bazate pe experiența dobândită în timpul Bătăliei de la Kursk. Între octombrie și noiembrie 1943, 48 din cele 50 de vehicule care au supravețuit luptelor au fost modificate, adăugându-le o mitralieră MG 34 (pentru a îmbunătăți capacitățile defensive contra infanteriei), o cupolă pentru comandant (modificată din cupola standard montată pe StuG III pentru o mai bună perspectivă asupra câmpului de luptă) și pastă antimagnetică Zimmerit. În plus, câteva modificări minore la blindaj au crescut greutatea de la 65 la 70 tone
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
65 la 70 tone. Aceste vehicule îmbunătățite au fost neoficial denumite Elefant, acesta devenind numele oficial la ordinul lui Hitler pe 1 mai, 1944. Vehiculele blindate de luptă erau distribuite la nivel de companie, fiind câteodată împărțite în plutoane, cu infanterie sau tancuri care să protejeze flancurile vulnerabile. În atac, acest vânător de tancuri greu era vârful de lance, iar în defensivă era de obicei folosit ca o rezervă mobilă, pentru a opri avansul formațiunilor de tancuri inamice. Ferdinand a fost
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
optzeci și nouă de vehicule. Deși eficient în luptele împotriva tancurilor sovietice, vehiculul blindat se comporta destul de prost în alte privințe. În varianta sa originală, vânătorii de tancuri Ferdinand nu aveau o mitralieră drept armament secundar, fiind vulnerabil la atacurile infanteriei. Deși acest lucru reprezenta un dezavantaj important, majoritatea pierderilor au fost cauzate de mine antitanc și defecțiuni tehnice. În aproximativ patru zile toți vânătorii de tancuri Ferdinand erau scoși din uz datorită problemelor tehnice și avariilor la șenile și suspensie
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
să depășească, din punct de vedere strategic, minusurile pe care le avea în fața tancurilor grele germane. Faptul că se producea relativ ușor a permis fabricarea unui număr mare de Sherman. Aceasta a permis multor divizii, chiar și unor divizii de infanterie, să aibă propriile subunități de Sherman. Unele divizii de infanterie aveau astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]