6,119 matches
-
verbale (de tip nominal, pronominal sau interjecțional) ale comunicării putîndu-le fi asociate și elemente de ordin nonverbal și paraverbal (gesturi indicative, mimică, direcție a privirii, ton etc.), cu rol în facilitarea (auto)identificării destinatarului mesajului (eventual, din mai mulți potențiali interlocutori existenți într-o anumită situație de comunicare). Adresarea este prezentată, în literatura de specialitate, nuanțat - ca operație de,,desemnare", dar și de,,solicitare" a destinatarului mesajului de a-și asuma acest rol, asociată acțiunii de,,interpelare", instituind relația (reală sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de adresare (în detrimentul altora) într-o anumită situație de comunicare sînt de ordin: (a) individual - trăsături specifice, distinctive (sex, vîrstă, statut social, tip de educație, mentalitate etc.) ale interlocutorilor; (b) relațional - elemente ce caracterizează relația existentă (prealabilă momentului în care se realizează comunicarea) între locutor și interlocutor: gradul de cunoaștere, o anumită legătură de tip familial, profesional, amical, de grup etc.; (c) contextual comunicativ - relația care se stabilește sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumită situație de comunicare sînt de ordin: (a) individual - trăsături specifice, distinctive (sex, vîrstă, statut social, tip de educație, mentalitate etc.) ale interlocutorilor; (b) relațional - elemente ce caracterizează relația existentă (prealabilă momentului în care se realizează comunicarea) între locutor și interlocutor: gradul de cunoaștere, o anumită legătură de tip familial, profesional, amical, de grup etc.; (c) contextual comunicativ - relația care se stabilește sau care se dorește a fi stabilită între participanții la actul comunicativ pe parcursul derulării acestuia; (d) contextual situațional, corelativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
plan particular: prieten(ă), amic(ă), coleg(ă), vecin(ă); 4) nume de profesii, funcții, titluri de diferite tipuri (nobiliare, științifice etc.): profesor, director, președinte, ministru, duce, prinț, doctor; 5) nume care precizează cadrul etnic sau regional căruia îi aparține interlocutorul: român, francez, moldovean, oltean; 6) nume folosite metaforic: nume avînd trăsătura [- uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
6) nume folosite metaforic: nume avînd trăsătura [- uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de intenția comunicativă a locutorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de intenția comunicativă a locutorului, acestea pot căpăta valențe opuse celor curente: urîtule, prostule - ca exprimare a afecțiunii; frumosule, deșteptule - ca formă de ironie etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de intenția comunicativă a locutorului, acestea pot căpăta valențe opuse celor curente: urîtule, prostule - ca exprimare a afecțiunii; frumosule, deșteptule - ca formă de ironie etc.; 8) numerale cardinale, ordinale, colective - folosite cu valoare substantivală: (cei) doi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tandrețea sau injuria, flatarea, tachinarea, sarcasmul etc.) - de unde posibila funcție de manipulare, respectiv ludică a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului), de instaurare a unui anumit tip de relație și a unui anumit registru comunicativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului), de instaurare a unui anumit tip de relație și a unui anumit registru comunicativ într-o anumită situație de comunicare (funcția socială) etc. V. act, analiza conversației, deictic, politețe. KERBRAT-ORECCHIONI 1979; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. AH AGRAMATICALITATE. Conceptul marchează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportare, față de care se plasează în afară ca ceva distinct. Plecînd de aici, lingvistul Eugen Coșeriu consideră alteritatea ca fiind una dintre laturile esenței limbii, ilustrate de faptul că, prin manifestarea limbii în vorbire, locutorul (vorbitorul) se atribuie pe sine interlocutorului (altuia, celuilalt), fără însă a se transpune în el prin autoobiectivare, ca în cazul intropatiei, dar recunoaște la acesta aceleași posibilități de a înțelege și de a folosi limba. Aceasta presupune că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
celuilalt), fără însă a se transpune în el prin autoobiectivare, ca în cazul intropatiei, dar recunoaște la acesta aceleași posibilități de a înțelege și de a folosi limba. Aceasta presupune că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei prin transmiterea de informații se întemeiază pe o legătură între cei doi sub forma unei convenții (implicite) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Ca atare, locutorul are în conștiința sa proiecția interlocutorului, pe care îl
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei prin transmiterea de informații se întemeiază pe o legătură între cei doi sub forma unei convenții (implicite) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Ca atare, locutorul are în conștiința sa proiecția interlocutorului, pe care îl consideră ca fiind ceva deosebit și distinct de sine, dar căruia i se adresează într-o manieră care îi face posibilă înțelegerea. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, problema alterității are două aspecte: măsura în care realizatorul discursului (locutorul) s-a adaptat posibilităților de înțelegere ale receptorului (interlocutorului) și măsura în care discursul întrunește condițiile de expresie și de structurare cerute de domeniul la care se aplică și de scopul pentru care a fost realizat. Întrucît asemenea aspecte sînt vizate în analiza lingvistică obișnuită, se poate constata că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționată de existența în memoria discursivă a unui referent accesibil. Abordarea memorială stabilește un raport invers proporțional între pregnanța referentului și conținutul lexical al expresiei utilizate pentru a-l desemna
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau referențial, sau conceptual) și un sens instrucțional (sau procedural). Sensul descriptiv al unei expresii lingvistice descrie trăsăturile necesare și suficiente pe care un referent trebuie să le posede pentru a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică interlocutorului care este procedura pe care trebuie s-o urmeze pentru a interpreta corect expresia lingvistică din punct de vedere referențial. Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu argumentativ la nivel discursiv, ce favorizează, menține și sporește contactul între locutor și interlocutor, vizînd obținerea unor comportamente din partea receptorului (de exemplu, o atenție sporită). Din punct de vedere semantic, termenii antrenați în realizarea antitezei sînt abstracți (substantive: lumină/întuneric sau adjective/adverbe: frumos/urît), deoarece termenii concreți nu cunosc un "opus" lexical. Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conotații sociale. La nivel pragmatic, argoul se caracterizează prin acte de vorbire specifice, mai ales din sfera conflictuală: insulte, imprecații, amenințări. Atitudinea dialogală este, în general, necooperativă, de suspiciune generalizată. Dialogul necooperativ se manifestră prin replici care exprimă neîncrederea față de interlocutor și față de ceea ce susține acesta, prin refuzul de a răspunde la întrebare, prin exprimarea dezacordului, prin mulțimea de expresii care realizează actul de alungare (dă-i viteză, plimbă ursu', dă cu praf de mers, tai-o, simplifică peisajul). Actul cererii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și G. Vignaux. Într-un astfel de cadru, se distinge argumentarea concepută ca exprimare a unui punct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de grup și de diferențiere de alții, în vreme ce exprimarea impersonală (se crede, de obicei, că ...) indică detașarea de conținutul exprimat. Unele tipuri de discursuri, precum cele care țin de limbajul politic, uzează de autodesemnare pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mă voi gîndi, iar nu că voi face", prin care se produce o delimitare a semnificației unui cuvînt (a gîndi), dar nu din perspectiva enunțului, ci al conținutului considerat în sine. Altădată, statutul autonimic poate apărea dintr-o reflecție a interlocutorului: "Ai spus săptămîna viitoare, dar cînd, luni sau vineri?". Din asemenea constatări, se poate deduce că, deși autonimia nu reflectă o structurare de tip discursiv propriu-zis, ea nu se poate sustrage a n a l i z e i d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui. În cazul discursului dialogic, de exemplu, se poate produce elipsa unor enunțuri emise de interlocutori: Nu voi veni la conferință! - Nici eu! Ca atare, în vreme ce în mod obișnuit acest procedeu se utilizează în spațiul aceleiași fraze (aceluiași enunț), în cazul discursului se produce dincolo de acest spațiu, brahilogia constituind o figure de compoziție a discursului. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rolurile interacționale (sociale) pot fi definite ca un ansamblu, pornind de la tipologia interacțiunilor, ipoteza principală a analizei interacțiunilor presupune că rolurile sînt obiectul unei realizări comune constante pe parcursul întîlnirii, în funcție de acțiunile săvîrșite și de imaginile proiectate în fiecare moment de interlocutori. La E. Goffmann, noțiunea "cadru participativ" are o sferă mai restrînsă, vizînd posibile roluri interlocutive într-o reuniune socială. În această perspectivă, destinatarul este conceput ca fiind complex și dinamizat, în măsura în care distribuția interlocutivă este mereu modificată. V. context, destinatar, dialog
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gustativ etc. În activitatea de transmitere și / sau de receptare de informații pot fi întîlnite și situații de exploatare simultană a mai multor canale (în comunicarea audio-vizuală, posturo-mimo-gestuală etc.), fapt care conduce la stabilirea unui raport privilegiat între locutor și interlocutor, prin adaptarea codului folosit la totalitatea exigențelor canalului disponibil. În 1949, cercetătorii americani Claude Shannon și Warren Weaver au elaborat o teorie matematică vizînd transmiterea de informații în sistemele de telecomunicații, avînd la bază un model relativ simplist alcătuit dintre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]