5,980 matches
-
acel loc. Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acea acumulare de obiecte familiare În Întuneric se străduia să alcătuiască imaginea clară și permanentă pe care o expunere repetată a lăsat-o În cele din urmă În mintea mea. Întunericul sepia al unei după-amieze arctice de miez de iarnă invada Încăperile , Îngroșându-se până ce devenea de un negru opresiv. O fațetă de bronz, o suprafață de sticlă sau un mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot confortul. În mai multe puncte ale Înaintării noastre plicticos de lente, trenul, inclusiv vagoanele de dormit, a fost invadat de soldați mai mult sau mai puțin bolșevizați care se Întorceau acasă de pe front (li se spunea „dezertori“ sau „eroi roșii“, În funcție de vederile politice ale persoanei respective). Fratele meu și cu mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de ceea ce trebuia să mă tem, de ceea ce se temeau ceilalți, mai degrabă dintr-un fel de inconștiență decât din cine știe ce curaj; și, mai probabil, pentru că spaimele obștești găseau locul ocupat de puzderia unor spaime mărunte și personale, care mă invadau în permanență și care mă acaparau în întregime; mi-era frică să mă dau pe gheață în prezența altora, de fapt de prezența altora mai ales, de simplul contact cu o persoană necunoscută, adultă sau nevârstnică, mi-era frică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă a unei redresări. Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu par de nimic motivate, se infiltrează, se depun, te invadează după un calendar și după un orar numai de ele știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Palais-ul formează linia dreaptă de aur a ultimei mele călătorii la Paris. * Pretutindeni și oricând vor exista, în situații care impun o atitudine, atitudini de stânga. În singura duminică întreagă petrecută de noi la Paris, într-o zonă a orașului invadată de „lumea a treia” (lumea noastră, îi spun Doinei) un prestidigitator negru este somat de câțiva polițiști (printre aceștia și unul de culoare - „ca să nu se interpreteze”) să-și înceteze demonstrațiile. Scena se petrece în mijlocul unui cerc gros de privitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aproape gol, care mă duce până la Cățelu (de unde iau mașina 166), noi, cei câțiva care mergem la cimitir, ne recunoaștem după buchetele de flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor în Imperiul Bizantin, a trecut Constantin cel Mare Dunărea, în „colțul” respectiv, obținând victorii); goții au fost alungați de huni care, prin 374, trecând prin nordul Mării Negre ca pe lângă un zid albastru (calea firească naturală a tuturor năvălitorilor) au invadat teritoriul Basarabiei și apoi al Daciei întregi; în secolele V-VI Basarabia a redevenit provincie romană, dar, în 545, Justinian a cedat-o lui Asparuh, care s-a consolidat aici o vreme. Așa-numita cronică a lui Nestor (secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curând de Dunăre pe cnejii din Kiev; în 1223 în Basarabia apar pentru prima oară tătarii; în 1226 el îi atacă pe polovețieni și pustiesc groaznic Basarabia și Moldova; în 1241, cu o armată de jumătate de milion de oameni invadează Moldova, Valahia, Transilvania și Ungaria; după și printre atâția estici, își fac apariția și occidentalii; în timpul cruciadelor, protejați de papii Romei, venețienii iau în stăpânire întreg comerțul Mării Negre și al Nistrului (Cetatea Albă, numită de el Mon-Castro sau Mavro-Castron, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inevitabilă, indiscutabilă și absolută ; atunci e luată poate nu fără efort, dar fără ezitare, ca imediat și existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis”, dar x-ul e mult mai brizant - n.n.) ;/ Greierii nu au ucis niciodată !/ .../ formica lume de Solenoxis ca o cerneală se-ntinde/ pe continente, invadând, digerând, distrugând/ locul, casa și omul./ E timpul de moarte al fabulei răstălmăcite./ .../ ...oamenii fără de chip se ascund/ aruncând în urma lor nori de otravă ca sepiile ”. Planeta nebunilor, cartea poartă ca an de apariție 1979, când, dacă nu greșesc, poetul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar destul de neconvingător. După plecarea colonelului, un căpitan a strigat tare, ca să audă toți elevii: „Cu conștiința cu care fiul își împușcă tatăl, vom trage și noi în aramta germană”. PE FRONT. La câteva zile după 23 august, ungurii au invadat și partea rămasă la români, din teritoriul Ardealului. În lipsa altor armate, au fost puse în stare de luptă Școlile de Ofițeri de rezervă cantonate la Ineu. Două săptămâni, ieșiți din cazarmă, ne-am deplasat zilnic, dintr-un loc în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lume, alcoolismul și sexualitatea fiind controlate mereu în trecut. Bărbații care nu corespundeau normelor erau castrați, iar femeilor li se scoteau ovarele. O igienă rasială, nazism avant la lettre. Se aude în lume zgomot de arme - americanii se pregătesc să invadeze Irakul, care a ocupat sursa de petrol a Americii, Kuweitul. Toată lumea a intrat în panică- de fiecare dată e vorba de a aprinde focul în lume și asta va avea consecințe grave în viitor. Lionel, cu care am vorbit la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola” care ne-a invadat simțurile aici, în Vest. Apoi m-a invitat la dans, deși se știe că nu obișnuiește să danseze, și eu l-am refuzat, fiind angajată într-o discuție aprinsă despre Israel. Un sentiment amar mă cuprinde acum pentru acel „nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de sancțiuni nebănuite. Vara betonul se încălzea și era o caniculă insuportabilă. În burlanele de la ghenele de gunoi urât mirositoare, două tipuri de gândaci de bucătărie au găsit locul propice pentru a se înmulți. În scurt timp tot blocul era invadat de aceste insecte oribile. Uneori se făcea deratizare și aceștia dispăreau, ca apoi să reapară și să se înmulțească foarte repede. Apă de băut și pentru gătit aduceam în bidoane, de la cele câteva cișmele de pe lângă fabrică. Liftul se defecta adeseori
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era greu, uneori insuportabil și oricât ai fi făcut curățenie, mereu aveai senzația că locuiești într-o casă neigienizată de mulți ani. Sufeream de viroze, de gripe și de micoze în fiecare sezon rece. Vara, zeci de generații de țânțari invadau blocul și se așezau pe ușile de la intrare. Când deschideai ușa, năvăleau în casă. Serviciile medicale și stomatologice erau însă gratuite, medicamentele erau ieftine și de multe ori gratuite. La scurt timp după mutarea în apartament, am primit și o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În lume. Evenimentele de la Tg. Mureș au Întărit solidaritatea românilor din celelalte regiuni ale țării. Frontul Popular Român de la Iași a fuzionat cu Partidul Unității Naționale Vatra Românească de la Tg. Mureș. La 20 aprilie Piața Universității din București a fost invadată de grupuri protestatare care au organizat un lung și dezolant picnic mai puțin politic și mai mult ca o anomalie sociologică. Tineri care afirmau că se inspiră din Proclamația de la Timișoara contestau Guvernul, politica țării, instituțiile de Stat, forțele armate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de vedere moral, fiindcă avem angajamente externe și trebuie să le respectăm, dacă vrem să ne mai putem enumera printre statele civilizate. Din punct de vedere material, fiindcă chiar dacă vrem să stăm neutri nu vom putea să stăm, vom fi invadați, fatal, fie de unii, fie de alții ... De aceea, fără nici o clipă de ezitare, cer să mergem cu Tripla Alianță și să declarăm imediat război Rusiei", Încheind fulminant "trebuie ajutat germanismul să strivească slavismul...... Regele a vorbit limbajul datoriei și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
problemă specială foarte importantă. Mulți compatrioți se plâng de numărul prea mare al pensionarilor, fapt repetat fără întrerupere de guvern, care lasă a înțelege că pensionarii sunt un fel de chinezi ai României; adică sunt atât de numeroși încât pot invada țara cum ar putea chinezii să invadeze globul. Această opinie este însă, în mod evident, o aberație pentru că numărul pensionarilor din România este mult mai mic decât cel al chinezilor din toată lumea. Este de fapt o diversiune demagogică, una cusută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plâng de numărul prea mare al pensionarilor, fapt repetat fără întrerupere de guvern, care lasă a înțelege că pensionarii sunt un fel de chinezi ai României; adică sunt atât de numeroși încât pot invada țara cum ar putea chinezii să invadeze globul. Această opinie este însă, în mod evident, o aberație pentru că numărul pensionarilor din România este mult mai mic decât cel al chinezilor din toată lumea. Este de fapt o diversiune demagogică, una cusută cu ață albă, o inepție. Pensionarii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu mine, cu un anume profil sufletesc. Dar o să adun cu grijă, așternându-le la loc ferit, și "altfel" de imagini. Câteva, puține, cărți, amintiri din călătorii, unele uluitoare; concerte de neuitat; marile spectacole de teatru (când încă nu era invadat de rugina vulgară a modernismului precipitat), vreo două carnete... amintiri despre pentru care merită trăită o viață; și câteva grațioase figurine încrustate în elegant filigran. Aș pune și vreo două flori uscate, câteva imagini despre niște peisaje pe care (fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al vieții... ce minune că ne-am întâlnit aici...", se extazia, cu flacăra albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile, aceeași frunză. Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alte expediții. Renumite rămân, între altele, incursiu nea victorioasă în portul spaniol Cádiz, în 1587, soldată cu incendieri și scufundări ale vaselor inamice și zdrobirea Invicibilei Armada, uriașa flotă trimisă de regele spaniol Filip al II-lea, în 1588, să invadeze Anglia. Va muri ca un corsar adevărat, în 1596, răpus de boală și epuizare, în timpul unei expediții antispaniole în zona nordică a istmului Panama. Trupul îi va fi aruncat în valuri, în golful din largul localității Porto Bello. De un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
uriașă cu marfă și balast din pietriș. la bile legate cu lanț, bare scurte sau pachete de alice), la început, până ce ajungeau carenă lângă carenă, apoi, dacă vasul atacat nu se preda, de bunăvoie, se trecea la abordaj, adică era invadată puntea adversă și se lupta corp la corp, cu pistoale, muschete, blunderbusuri sau espignole (muschete scurte, de mare calibru, cu țeava în formă de pâlnie, la capăt, care împrăștiau mai multe proiectile o dată), cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu tunurile (proiectilele difereau, de la simple sfere la bile legate cu lanț, bare scurte sau pachete de alice), la început, până ce ajungeau carenă lângă carenă, apoi, dacă vasul atacat nu se preda, de bunăvoie, se trecea la abordaj, adică era invadată puntea adversă și se lupta corp la corp, cu pistoale, muschete, blunderbusuri sau espignole (muschete scurte, de mare calibru, cu țeava în formă de pâlnie, la capăt, care împrăștiau mai multe proiectile o dată), cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]