5,788 matches
-
ciocneam unul de altul pe Sunset Strip. Goldman se scărpină la testicule. ZÎmbi: cădere de curent. Dus cu sorcova. — Joci teatru? Hai, Davey! Tu și Mick sînteți prieteni vechi. Știi că o să aibă grijă de tine. Goldman zdrobi o insectă invizibilă. Nu mai. Vocea unui om dus. Nimeni nu se poate preface atît de bine. — Spune-mi, Davey, ce s-a Întîmplat cu Dean Van Gelder? Ți-l amintești? Te-a vizitat la McNeil. Goldman se scobi iar În nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prin iarba grasă, arunca o pătură la întâmplare, se așeza cu fața la soare ori către valurile lacului și-i striga: „Fă dragoste cu mine!“. Toate în jur nu erau decât o adiere fără agitație și fantasme, ca un ocean de spumă invizibilă filtrând lumea întreagă. Lui îi țiuiau urechile de liniște și, ca întotdeauna, gândul îi zbura în altă parte, făcând asocieri livrești. Ea iradia de ceva imposibil de povestit. Și tot ce buzele ei rosteau, abia șoptit, părea fără legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca și cum ar fi căzut de foarte sus, epuizată, leșinată aproape, transpirând și tremurând, fără glas; iar o clipă mai târziu - poate o fi fost după multă vreme, dar ei i se părea că se întâmplă exact în clipa următoare - gheara invizibilă a scormonit din nou și iarăși nu avea glas să țipe din cauza durerilor prea mari, care îi puneau un nod în gât, semăna cu cel ce o împiedica în timpul zilei să înghită, chiar și supele; a simțit că se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai privind toate astea, ci luându-le în mână și încercând să le înțeleagă, amândoi, rostul și sensurile, ștergându-și la răstimpuri cu o cârpă moale palmele pline de praf fin și colorat care va fi plutit și în jurul lor, invizibil, desigur, sau aproape invizibil în adierea călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci luându-le în mână și încercând să le înțeleagă, amândoi, rostul și sensurile, ștergându-și la răstimpuri cu o cârpă moale palmele pline de praf fin și colorat care va fi plutit și în jurul lor, invizibil, desigur, sau aproape invizibil în adierea călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare și negru, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de prag. Aerul și spațiul din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi, trupul lui invizibil învelit în pojghița de aer încă nerăpit, căpăta contur și apărea vederii înspăimăntate a umbrelor lacome asemenea unui trup de zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un sfert de oră. Simțea paharul cu vin lipicios în mână, vinul se încălzise și nu mai avea nici un gust. Până în acel moment, nimeni nu se oprise să stea de vorbă cu ea sau măcar să-i confirme prezența. Se simțea invizibilă. Totuși, trei dintre invitați îi erau cunoscuți. În primul rând, îl recunoscuse pe Michael, deși de întâlniseră o singură dată, cu peste opt ani în urmă, când el tocmai începea să lucreze la biografia familiei Winshaw. Ce mult încărunțise! Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peste el, sporind senzația de fast oriental și o narghilea imensă se afla pe o carpetă dintr-un colț. Pentru a completa acest hommage, o lampă de argint în formă de porumbel era atârnată cu un lanț de aur aproape invizibil în mijlocul încăperii; flăcăruia ei răspândea o aromă discretă. — Bine-ai venit în cuibușorul meu, Michael, spuse Findlay, lepădându-și pelerina pe care și-o pusese pe umeri. Scuză, te rog, tot acest kitsch, acest orientalism de doi bani. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să faceți cu această notă? O păstrați? Citi din nou mesajul, apoi mi-l întinse. — Nu, Michael. Nu mai am ce face cu el. Oricum mi l-am întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chiar deasupra bucătăriei și o auzea pe Joan mișcându-se dedesubt, făcând ultimele finisaje la masa de seară. — Pistele de 3000 de metri, spuse vocea lui pe bandă, au fost construite în spatele unor movile de argilă de deșert, făcându-le invizibile oricui în afara unor observatori foarte apropiați. Aprilie 1987 În jeepul care-i ducea de la Qalat Saleh la terenul de testare, generalul irakian îi ceru părerea lui Mark. Nu e rău, spuse Mark. Deși sediul echipajului pare cam vulnerabil. Generalul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i-a ajuns la treizeci de centimetri de a mea și am simțit mireasma fantastică a șamponului de salon de coafură și a parfumului scump, atât de aproape, Încât i-am văzut ridurile fine din jurul gurii și al ochilor, altminteri invizibile de la o distanță mai apreciabilă. Dar n-am reușit să-i privesc mai mult fața, pentru că ea o examina cu mare atenție pe a mea. Nu dădea nici cel mai mic semn că și-ar fi dat seama că aă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jos de la stație, În spatele unei piste de curse pentru cîini. CÎnd aveau loc cursele, puteai auzi mulțimea - un sunet caraghios - strigînd tare, aproape Înspăimîntător, un zgomot care părea că se ridica și te urma pe străzi ca valul unei mări invizibile. În seara asta, pista era liniștită. Pe străzi erau copii - trei dintre ei se balansau pe o bicicletă veche, pedalînd șerpuitor și stîrnind praful. Poarta domnului Mundy era Închisă cu un zăvor mic și prețios, care-i amintea lui Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apropie ochiul de obiectiv. Numai că se prefăcu doar că deschide diafragma. Apăsă butonul pe jumătate și făcu un clic cu limba. Fetele Începură să se plîngă. — Dar becul nu s-a aprins! — A luminat, zise el. Este unul special, invizibil. E unul care radiografiază. Vede prin hainele voastre. Evident, asta o inventase pentru a le flata pe fetele alea șterse care-l băteau la cap să le pozeze, iar Duncan se simțea stînjenit pentru ele. Dar Winnie și celelalte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fuma prea mult. — Hei! exclamă ea. — Ce citești? Mickey Îi arătă coperta. De obicei citea cărți pe care oamenii le uitau prin mașini, atunci cînd le aduceau la garaj pentru a fi reparate. Aceasta era o ediție nebroșată a Omului invizibil de Wells. Kay o ridică și zîmbi. — Am citit-o cînd eram mică. Ai ajuns la partea aia cînd tipul face pisica invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atunci cînd le aduceau la garaj pentru a fi reparate. Aceasta era o ediție nebroșată a Omului invizibil de Wells. Kay o ridică și zîmbi. — Am citit-o cînd eram mică. Ai ajuns la partea aia cînd tipul face pisica invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se duse să stea de vorbă cu șoferul și, după o clipă, Începu să umple rezervorul mașinii. Kay se așeză În locul ei În scaunul de pînză, ridicînd cartea și deschizînd-o la Întîmplare. Dar Îți dai seama acum, zise Omul Invizibil, de situația În care m-a adus starea mea? Nu aveam nici un fel de adăpost - nici un acoperămînt - pentru a renunța la avantajul meu, pentru a deveni ceva ciudat și groaznic. Nu mîncam deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay. Vino aici și stai jos. Își petrecu brațul În jurul taliei lui Helen, și se așezară. Binkie și Mickey se aplecaseră să mai facă un rînd de cocktailuri. Încă discutau despre armele secrete. — Nu cred o iotă, zicea Binkie. Raze invizibile...? — Ești bine, scumpo? murmura Kay, atingînd cu buzele obrajii lui Helen. Ai avut o zi tîmpită? — Nu prea, zise Helen. Dar a ta cum a fost? Ce-ai făcut? — Mai nimic. M-am gîndit la tine. — Mereu spui asta, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În timp ce Îi vorbise așa, și crezuse În ceea ce spune, știuse că nu-i Întrutotul adevărat. Încerca să facă În așa fel, Încît să mute accentele. Minimaliza totul folosind cuvinte ca banal, e o copilărie. Încerca să deghizeze acel fir fin, invizibil, vibrant care se punea În mișcare atunci cînd Julia se mișca sau respira... Poate că-i mersese. Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară Ludgate Circus și se Îndreptară spre capul podului. Vedeau oameni coborînd la metrou cu genți, pături și perne, și se opriră să-i observe. E cam șocant, nu-i așa, zise Helen Încet, să-i vezi pe oameni făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea fi din melasă sau gudron - sau nici măcar fluviu, ci un canal, un jet ieșind din pămînt, a cărui adîncime n-o puteai măsura... Senzația de a te simți sprijinit, la o anumită Înălțime deasupra lui, de un pod aproape invizibil, era cumplit de descurajantă. Helen și Julia nu se mai țineau de braț pentru a se putea apleca și privi; acum Însă, se apropiară din nou. CÎnd Helen simți apăsarea umărului Juliei, Își aminti cu o prospețime neînchipuită, cum stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît zgomotele și haosul străzii. Doar În momentul În care auziră pași se uitară afară și-l văzură pe jandarmul cu care vorbiseră alergînd În continuare, dar În direcția opusă. Trecu pe lîngă ele dar nu le observă. — Am redevenit invizibile, șopti Julia. Se apropiaseră una de alta pentru a se uita afară. Ca Înainte, Helen era atentă la respirația Juliei, la felul În care-i sufla În ureche și obraz; știa că nu trebuie decît să-și miște capul - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care-l venerează; stă raftul plin de cele mai frumoase jucării de pluș pe care le poate cumpăra un părinte entuziast, și ce alege el? Un marsupial care se uită cruciș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]