4,453 matches
-
numai față de sine Însuși, În cele mai tainice gânduri) că Îi venea mai ușor să se Închipuie făcând acest lucru cu un tânăr chipeș decât cu o fată frumoasă, dar aceasta nu făcea decât să Îi Întărească Împotrivirea față de orice ispită posibilă de a pune În fapt asemenea fantezii tulburătoare. Dacă existau bărbați, atrași de alți bărbați, cărora le era cu neputință să despartă dragostea de senzualitate, nu aveau decât să o practice pe cea de-a doua În intimitate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
regulat, liniștitor. Dimineața era dedicată lucrului, adică piesei Într-un act comandate de Ellen Terry. Se simțea puțin caraghios pentru că Își fi Încălcase atât de curând jurământul de a nu se mai apropia de teatru, dar, În cele din urmă, ispita se dovedise irezistibilă și Îi era mai ușor să Își Împace conștiința la Torquay decât i-ar fi fost la Londra. Își spuse că, la urma urmelor, nu i se cerea decât o piesă scurtă, care nu avea să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii nu pot fi pe Pământ decât atunci când îl susțin prin suferință proprie. Societatea umană n-a învățat încă să fie toți oamenii fericiți conviețuind, deși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai grijă. Voi avea. Aș fi putut foarte bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un adăpost pentru el, un adăpost pentru gândurile și temerile sale în aceeași măsură, ca și Casa Fiului Răsare pentru Virgil. Atâta timp cât se afla în compania lor, bărbatului i se părea posibil și plăcut să se joace de-a struțul. Ispitele cărnii erau, desigur, foarte, prezente și ele în gândurile lui. Vultur-în-Zbor știa că nu era lipsit de farmec. Mai știa și că nu era totuși irezistibil. Dacă se afla în poziția demnă de invidiat de vârf al unui triunghi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Asta... 655 Pe-aici pe-o scară, de-aur ea blândă a intrat". - "De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o, nu el Răspunse trist și dulce fantasticul ascet. De-ar veni ceriul însuși aceasta să mi-o spue, De-ar spune-o dânsa însăși - eu totuși nu o cred. Aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-o scară, de-aur ea blândă a intrat". - "De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o, nu el Răspunse trist și dulce fantasticul ascet. De-ar veni ceriul însuși aceasta să mi-o spue, De-ar spune-o dânsa însăși - eu totuși nu o cred. Aș crede mult mai iute
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna - o galbenă pată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica pașaportului. El avea, precum ceilalți, patru nume și acestea erau în rând: al neliniștii, al tăcerii și al ispitei și doar unul era al norocului și acela părea cel mai scurt. Îl ținea aproape ascuns, ca pe o batistă în sân. Îl chema Omar Abassi Tabar Ben-Masoud, dar părea așa o frăție în corul de voci ale numelui său
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate care dansau, unduindu-și soldurile păcătoase în fața lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele cărnii, a lepădat rasa de călugăr, după care s-a călugărit din nou și, din nou, a renunțat să mai stea într-o chilie, departe de femeile care-i plăceau, se pare, cel puțin așa pretind gurile rele, poate chiar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât un dandy matematician. Vedeți influența dandysmului? Dom Gervaise, un călugăr grav, care a scris viața lui Rancé, ne-a lăsat o descriere plină de farmec a nostimelor sale costume, ca și cum ar fi vrut să ne facă părtași la o ispită Înfrântă, stârnindu-ne pofta nemăsurată de a le purta. Ceea ce, firește, nu vrea să Însemne că autorul acestui Despre dandysm s-ar crede În vreun fel Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că și tu, fiule, le vei îndrăgi pe ale mele. Îți doresc chiar ca, la rândul tău, să rătăcești uneori drumul. Și îți mai doresc să iubești, la fel ca el, până la tiranie, și să rămâi multă vreme deschis nobilelor ispite ale vieții. ANUL HANURILOR 900 de la hegira (2 octombrie 1494 20 septembrie 1495) Înainte de Fès, nu mai pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat. S-au văzut adesea în caravane certuri, accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice ispită, orice atitudine provocatoare. Etapa următoare ne-a dus spre oazele din Tuat și Ghurara, puncte de plecare ale caravanelor sahariene. Acolo, într-adevăr, neguțătorii și ceilalți călători se așteaptă unii pe alții spre a porni împreună la drum. În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân surd la ispitele cu care mă ademeneau. ANUL RĂPIRII 924 de la hegira (13 ianuarie 1518 2 ianuarie 1519) Din lunga mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări tăcute, am ieșit lipsit de certitudini. Perisabile erau toate orașele; feroce, toate împărățiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu datorită abilităților sale - toate rahaturile alea despre indispensabila Maggie Costello, marea „închizătoare“ nu erau decât praf în ochi -, ci din cauza acestui unic defect. Toate laudele alea; și ea le crezuse până la ultimul cuvânt. Nu era mai mult decât o ispită, cea mai involuată formă de viață din lumea spionajului, trimisă acolo ca să-i câștige simpatia lui Uri Guttman. Faptul că reușise nu făcu decât să-i mărească greața. În ce o transforma asta? În nimic mai mult decât o târfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
parte din serviciile de informații israeliene; îl văzuse furând o uniformă și apoi o mașină. Poate că toate astea nu fuseseră decât o pregătire a ingeniosului abandon al ei pe autostradă. Poate că avusese de la început profilul lui Maggie: o ispită de evitat. Ea era singura care nu-și dăduse seama de asta. Miller o privi un moment, apoi se strâmbă în semn de regret. —Doar ca să fiu sigur, o să-i las pe băieții ăștia să vadă dacă nu te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimbat primul. Șovăind, Maggie dirijă conversația spre Bruce Miller și motivul pentru care fusese ea trimisă la Ierusalim. Îi spuse lui Uri că Miller voise ca ei să se culce împreună, că ea fusese - ezită înainte de a rosti cuvântul - o ispită. Îi spuse cât de rușinată se simțea, că îi venea rău când se gândea la asta. El o ascultă încordat, fără să zâmbească. Dar tu n-ai știut că jucai rolul unei ispite, nu-i așa, Maggie? Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fusese - ezită înainte de a rosti cuvântul - o ispită. Îi spuse cât de rușinată se simțea, că îi venea rău când se gândea la asta. El o ascultă încordat, fără să zâmbească. Dar tu n-ai știut că jucai rolul unei ispite, nu-i așa, Maggie? Nu a fost vina ta. Nu poți fi o capcană dacă nu știi asta. Și e vina mea că am căzut în ea. În plus, ești mai mult decât o ispită. Se îmbrățișară, o îmbrățișare lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știut că jucai rolul unei ispite, nu-i așa, Maggie? Nu a fost vina ta. Nu poți fi o capcană dacă nu știi asta. Și e vina mea că am căzut în ea. În plus, ești mai mult decât o ispită. Se îmbrățișară, o îmbrățișare lungă și puternică, iar apoi timid, precum adolescenții în tabăra de vară, făcură schimb de adrese de e-mail. Nici unul din ei nu avea o adresă fizică de care să poată fi sigur. Când Maggie încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce în a doua raită „la varice“, când să plătească, rămâne prostit cu mâna în buzunar, ferm convins că mai avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e credința care m-a dus pe tot drumul vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și ajutându-l cât m-am priceput sau am putut. Mi-a dat Dumnezeu ispite felurite. Am mințit, am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat nevasta celui care a avut încredere în mine, am făcut pe alții să mintă, m-am îndoit de părinții mei, mi-am oropsit fratele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat nevasta celui care a avut încredere în mine, am făcut pe alții să mintă, m-am îndoit de părinții mei, mi-am oropsit fratele și multe, multe alte ispite m-au încercat și nu le-am putut ține piept. Mi-a fost frică și din frică am tăcut, am lingușit, am spus minciuni care să-mi fie de folos, m-am lăsat învins de îndoieli și de șovăieli. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]