5,195 matches
-
doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare-a fost imediat imobilizat de membrii echipei noastre de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie. Sau văzînd oamenii lovindu-se între ei, mutilîndu-se. Spaima din fața naturii turbate în cutremur. Zidurile dansînd, scrîșnind, pulverizînd tencuiala. Uruitura de iad horcăită de adîncuri, unghiurile clătinîndu-se. E moartea izbindu-te acolo unde nu te aștepți. În liniștea somnului tău și al copiilor tăi. În poligonul de sprijin. Și tot în mine, iată tentația surdă care apare privind zidurile, sperînd ca un cutremur năruitor să apară acum din genuni. Fără
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient că știe tot. Mai puțin, misterul. Și toți sencolonează în fața unei imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc cu pumnii, se roagă și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Imagini de-o clipă îmi străfulgerează retina. Mă văd urmărit de păsări și șerpi care vor să mă învenineze după ce, avînd puterea asupra lor, le-am pierdut controlul. Mă privesc consternat ca din afara oricărei vîrste. V. cel închis în vitraliu izbește cu furie în pereții de sticlă strigîndu-i celui tînăr un mesaj neauzit. E ultimul moment cînd poate încă să-l mai oprească și, astfel, ultima sa șansă de a se vindeca. Cei doi îmi par niște străini și-i urmăresc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și zgomotele mobilelor pe care le sparg. Vecinii îmi bat la ușă pe cînd o mulțime de curioși se adună în fața ferestrei mele. „-Ce-i acolo? O bătaie?” „-E scriitorul V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum se izbește cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
De vrei să mă lovești, fă-o. Eu n-am să-ți fac nici un rău. Asta îmi e răscumpărarea. Tu nici n-ai cum să mă lovești. Fiindcă suferința mea a ispășit-o, deja, altul.” Și ciocanul din mîna lui izbește. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos. Numai gîndul continuă a-i spune: „Nu te teme, agresorule! Și nu te gîndi la mine cu părere de rău. E groaznic, sufăr însă NU MĂ
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Acum chiar că aveam nevoie să beau ceva. Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia am apucat să deschid ușa vreo doi centrimetri, că aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit. Era limpede că venisem în locul potrivit. Anna stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toate paharele pe care le folosisem în ultimele două săptămâni și le-am aranjat în formație militară ca să le duc jos și să le bag în mașina de spălat vase. Am adunat cioburile care rămăseseră din paharul pe care-l izbisem de perete într-o noapte în care fusesem foarte supărată și beată și le-am împachetat într-un ziar vechi. Și cel mai simbolic gest a fost că am aruncat toate numerele din Hello din cameră. Mai multe sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar. Altceva nu putem face. În clipa aceea sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În stomac pe Luis-Miguel Cintra (scriitor), la ordinul ferm al acestuia, Într-o scenă terminată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arunce pe ea și să salveze vaporu’ pentru a dormi și noi liniștiți după zece seara În loc să tot vedem lichenii de pe Titanic Într-o scufundare serial de zece ani În apele reci ale lui Discovery, ca să Înțelegem de ce s-a izbit, de ce era un aisberg acolo, În orice caz În Tombstone, acest ceva supraomenesc de kitsch, de artificial, de western, și debordînd de-o fără de cusur lipsă de simț actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă deși, uneori mă doare și pe mine acolo, În special după ce mă izbesc cu capul de-o șină de cale ferată. Nu se poate trece nici peste faptul că retragerea lui din circulație de către Direcția Difuzării Filmelor i-a crescut mult cota. În mod apoteotic, regizorului i s-a retras și Revizorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
coeur, venea de la editura tehnică, făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină. O izbește sec de frunte, de laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea, nu au avut cum, se ascunsese În atmosferă -, blestemul rupîndu-se notă cu notă pînă cînd sunetele l-au preschimbat În prinț. Oskar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau ce sînteți, cheia reușitei În stil românesc. La Început cauți o Întîmplare. Apoi cazi Într-o gîndire profetică, un timp. Aștepți. Și, dintr-odată, devii demn punînd mîna pe lopată. Sapi. Și descoperi o tipografie Sau nu sapi, și izbești cu lopata capul acela vizionar de șantier, cu Încredere, din capacitatea ta de-a gîndi la fel de vizionar În cizme de cauciuc. În concordanță cu suplimentul României Mari, ce se cheamă chiar așa, Lupta. O poză mai mare decît formatul revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se face cînd te-atacă ursul, socotind că nimeni nu mai lovește un om doborît, dar sîrbii au ignorat regula, n-aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sar siguranțele. Să mai desprindem o metodă de revitalizare a actului sexual tot mai părăsit În România, dintr-o revistă națională de specialitate: „Jucați-vă de-a doctorul”. Dacă-i faci iubitei trei injecții, o incizie abdominală, și-o izbești În cap cu ciocănelul pentru reflexe, s-ar putea să nici nu mai ai cu cine te juca. În cele mai rafinate publicații de baștină (Dimineața, Azi, România Mare, Românul, Europa, Bordel), comentariile postelectorale prezintă un triplu numitor comun. Fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
kill a monckinbird, iarăși Harper Lee, Vasile a citit cartea, cu Gregory Peck. În concluzie, Mircea Mihăieș este inițial o păsărică cu toroipan la aripă, pe care-l Înlocuiește c-un par, se transformă astfel din pasăre În păsărar și izbește cu obiectul În cauză armata care-i o pasăre cîntătoare (sau pe sine Însuși, Înainte de schimbare), și are-n suflet ceva dificil de Înțeles. În aceeași ordine de idei, semnalez că la Întoarcerea În țară a lui Titulescu, Emilia Nicolaescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pop Art, vapoare cu pești În tambuchi (se preferă Titanic), droguri, box, sex (Elle: „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală e searbădă prin comparație cu ce vezi prin filme?”), Iugoslavia, Israel două minute pe zi, violuri, Irak, copii izbiți cu tîmpla de peretele proaspăt văruit la beție, penisuri tăiate, Turnurile Gemene. Testamentul lui Ata: „Cuțitele să fie bine ascuțite ca să nu provoace dureri victimelor În drumul lor către ceruri”. Vasăzică și ăsta era milos. Adică bun. Tot un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i creștinezi, mișună În altă dimensiune. Rămîne totuși Întrebarea dacă Dumnezeu este intelectual. Căci din cuvinte sîntem făcuți și În cuvinte ne vom Întoarce. IARNĂ FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-au inventat gardul. Am colindat toată Flandra Orientală și n-am zărit nicăieri asemenea Împrejmuiri, nici măcar o ulucă, nici măcar formală. Și azi mă mai Întreb uneori cum izbutesc să evite kitsch-ul, pentru că la oamenii cei mai obișnuiți te izbește eleganța interioarelor, bunul gust al decorațiunilor, lipsa artificialului și prețiozității, de unde toate astea, deoarece, mărturisesc chiar ei, fără urmă de complexe, de citit nu prea citesc, la teatru nu se-nghesuie, nici la concerte, preferă să privească cele 86 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sid, cînd o aduc afară, nu vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]