15,723 matches
-
despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. „Diamartyria” în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfîrșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. „Diamartyria” în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfîrșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp. 79-81. Cf., de asemenea, G. Bareille, „Eusèbe de Dorylée”, în DTC V, 1913, col. 1532-1537. 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin lectura anticilor”, îi atribuie un comentariu complet la Daniel și cîteva omilii ( Despre bărbații iluștri 89), care, din păcate, au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. într-adevăr, sub numele său apar, în diferite catenarii, fragmente exegetice referitoare la epistolele către Romani, Corinteni, Galateni și Evrei. Mai cu seamă comentariul Epistolei către Romani a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păcatului în Rom. 7-8 sînt dovezi ale contactelor cu teologia lui Teodor de Mopsuestia. Dintr-o scriere împotriva celor douăsprezece anatematisme ale lui Chiril (intitulată probabil Răspuns), compusă cu certitudine înainte de pacea din 433, au rămas două fragmente în traducere latină (a căror autenticitate este contestată de E. Schwartz, dar susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus de Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl ataca mai ales pe Chiril și deplîngea faptul că acesta se adresase papei Celestin, pe care îl considera incapabil să înțeleagă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una dintre culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes, intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una dintre culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes, intitulată Synodicon (în realitate, nu e vorba de documente sinodale, ci de scrisori personale ale unor episcopi și preoți); opera e denumită adesea Synodicon-ul de la Montecassino, întrucît cel mai important manuscris prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latinei mediocre și adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă, deoarece reunește multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a actelor de la Efes, este editat în ACO I, 4 (și în PG 84, pp. 565-864). Despre Irineu cf. G. Bareille, „Irénée, évêque de Tyr”, în DTC VII, 1922, col. 2533-2536. 17. Antipater de Bostra Devenit episcop de Bostra, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua jumătate a anului 543. Titlul Trei cărți contra nestorienilor și a eutihienilor a fost dat de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe care el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorie și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o continuare a celei precedente, care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, pp. 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, „Gregentios (Saint)”, în DHGE 21 (1986), coll. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe slujbașii (subordonați, administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exclude posibilitatea ca unii discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versiunile latine, pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Din scrisorile trimise lui Rufin rezultă că e improbabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era prezbiter și stareț la Pelusium este confirmat în Synodicon contra Tragediei lui Irineu, care conține cîteva scrisori ale lui în versiune latină. Lipsa unei ediții critice a epistolarului lui Isidor face dificilă utilizarea acestuia. La început, pare să fi existat o culegere realizată în secolul al V-lea în mănăstirea akimiților din Constantinopol, care cuprindea 2.000 de scrisori distribuite în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
II-lea. în tradiția manuscrisă, această operă se prezintă sub trei forme. O formă lungă conține în interiorul său o altă scriere, Istoria monahilor din Egipt, care pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea putea fi citită separat numai în traducerea latină făcută de Rufin din Aquileia între 402 și 406. O a doua versiune nu conține Istoria monahilor, dar e plină de modificări și interpolări cu scopuri educative. Numai în trei manuscrise (dintre care unul a fost distrus) există o versiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
modificări, opera a fost tradusă în latină de Rufin din Aquileia; multă vreme s-a spus că ar fi vorba de fapt de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriacă; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slava veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deșert, de care nu pot fi separate poveștile despre lupta cu diavolul și despre miracole; un caz extrem - însă fără mare frecvență în operă - este istoria unei femei transformate în iapă, motiv romanesc tradițional (cap. 17). Istoria are trei versiuni latine, bazate pe surse diferite; prima a fost efectuată de diaconul roman Pascasius, care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au fost reluate de iezuitul H. Rosweyde în ediția sa Vitae Patrum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poporului brahmanilor. Aceștia sînt descriși ca niște anahoreți; s-a spus că micul tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiacă. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar dovedește interesul lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat a fost păstrată printre operele lui Ambrozie. Bibliografie. Ediții: Palladio. La Storia Lausiaca, Intr. C. Mohrmann, text critic și comentariu G.J.M. Bartelink, trad. it. M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla, Mondadori, Milano, 1974; textul e o reviziune a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chrysostome, 2 vol. (SChr 341-342), Cerf, Paris, 1988, trad. it. coord. de L. Dattrino (Coll. testi patr. 125), Città Nuova, Roma, 1995. Despre popoarele din India: W. Berghoff, Palladius. De gentibus Indiae et Bragmanibus, Hain, Meisenheim a. Glan, 1967. Versiunea latină a tratatului în PL 17 (ed. din 1866), 1167-1184. - Studii: pentru început, B. Flusin, Pallade d’Hélénopolis, DSp fasc. 76/77, 1983, col. 113-126; de asemenea, E.D. Hunt, Palladius of Helenopolis: A Party and its Supporters in the Church of
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sînt cele cinci variante în siriacă, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decît cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; există apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Al doilea strat pus în evidență de Draguet insistă asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge prin separarea de lume, prin renunțarea la gînduri și la patimi. Bibliografie. Ediții: PG 40, 1105-1206 conține doar versiunea latină a lui P.F. Zino, bazată pe un manuscris grecesc și publicată la Veneția în 1558. Textul grecesc: Augoustinos Iordanites, Tou hosiou patros hêmôn XXIX (1911), 2. ed. de A. Schoinas, Volos, 1962. Important este R. Draguet, Les cinq recensions de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apoi una de călugări, după moartea lui Pinianus. în 436 s-a dus la Constatinopol, unde a propovăduit ascetismul. A murit la Ierusalim în 439. O Viață a sa fusese publicată în secolul al XVI-lea, sub forma unei versiuni latine a prelucrării originalului efectuate în secolul al X-lea de către Simion Metafrastul (textul grec al acesteia a fost publicat abia în 1864, în vol. 116 al PG). La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, au fost descoperite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolul al X-lea de către Simion Metafrastul (textul grec al acesteia a fost publicat abia în 1864, în vol. 116 al PG). La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, au fost descoperite un text grecesc și unul latin anterioare lui Simion Metafrastul; le-a publicat în 1905, însoțite de un vast aparat critic și de un studiu, cardinalul M. Rampolla, care a ajuns la concluzia că textul latin ar reprezenta originalul Vieții Melaniei. Alții însă, în special, A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolului XX, au fost descoperite un text grecesc și unul latin anterioare lui Simion Metafrastul; le-a publicat în 1905, însoțite de un vast aparat critic și de un studiu, cardinalul M. Rampolla, care a ajuns la concluzia că textul latin ar reprezenta originalul Vieții Melaniei. Alții însă, în special, A. d’Alès au adus argumente solide pentru a dovedi că textul grec e originalul, fapt în general acceptat astăzi, deși e limpede că niște concluzii mai precise nu vor putea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a transmis un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora dintre manuscrise, episcop al Atenei); la acestea se adaugă 16 manuscrise ce conțin numai unele dintre aceste scrieri și traducerile corpusului în siriacă, latină, armeană, georgiană și slava veche. Tradiția unor tratate separate este o excepție: corpusul a fost transmis întotdeauna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
827, cînd împăratul bizantin Mihail al II-lea i-a trimis în dar lui Ludovic cel Pios, regele Franței, un manuscris al corpusului dionisian care a fost încredințat abației Saint-Denis; starețul acesteia, Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut cunoscută în Evul Mediu occidental teologia lui Dionisie. Lorenzo Valla a formulat în mod lucid obiecții contra autenticității acestui corpus, comentînd Faptele 17 în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inițiere, care, așa cum am spus, ține de natura ierarhiei. Pe această concepție se bazează doctrina răului, expusă mai ales în Numele divine 4 și derivată direct din tratatul lui Proclus privitor la existența nenorocirilor, care ne-a parvenit numai în traducere latină. Cum toate ființele descind din Dumnezeu, care este Binele, răul nu are existență proprie; există numai răul relativ, adică absența parțială a binelui (parțială întrucît ceea ce nu se împărtășește deloc din Bine nu poate exista). Dacă raportăm această concepție la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]