4,183 matches
-
apar și dispar învăluiți într-o lumină difuză, unde sentimentul de liniște creează mediul propice comunicării cu strămoșii: "Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă în arbori întreaga mea viață". Insistăm asupra acestui volum, pentru că el constituie un pas înainte în diversificarea poeziei, în întoarcerea ei la vechile unelte. Începe acum să se îmbogățească problematica poeziei, iar conștiința poetică trece, în acest moment, înaintea poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceilalți" să aibă milă de singurătatea noastră, poetul își încheie poemul sensibil și liric: "Și pe urmă vin marile ploi, și noi/ ne-ascundem în grădina înserată și se răsfrâng/ de multe ori chipurile noastre în frunzele ude/ și ne leagănă ca și cum am visa într-o oglindă" ("Așadar, nu există singurătate"). Poezia de dragoste presupune un decor alb, o ninsoare totală de sfârșit de lume, cu fulgii ce troienesc lumea ca și amintirile. Un Bacovia într-o formulă nouă din care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram/ drumul făcându-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor confuze, și umbrele, care sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
liniște, de interiorizare, propice comunicării cu strămoșii, cu cei care au fost, ne trimite la L. Blaga: Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind de demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă-n arbori întreaga mea viață." În 1961 apare volumul "Versuri", în care reînvie câteva cicluri mai vechi. "Amintiri din munții Bihariei" evocă în tablouri halucinante figura lui Bălcescu și a lui Iancu: "A pătruns prin frunze-n fapt de noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și sentimentul iubirii: Pe șoldul tău mă leagăn ca pe o undă moale,/Și brațele de lapte închegat, atât de dulce/ ca aripi se adună pe gât să mi se culce." 1 "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit". 1 Intuim în creația poetului procedee
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
compasiunea: „Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-a legănat,/Agățat de stele cu o ață/Ușurat de dragoste și viață/ Și simțindu-se neatîrnat.// Astfel făcu haz spre ziuă/ Ascultînd prin arborii vecini/ Păsările ce bat apa-n piuă,/ Și cînd soarele-i trimise spini/ Spînzuratul vînăt ca o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
basme... și-n gol necuprins/ Să stai cu privirea” (D. Th. Neculuță)4); „Și-adorm cu gîndul fermecat/ La basmul vechi: Au fost odată/ Trei mîndre fete de-mpărat...”; „Se spune-n basme c a trăit/ Demult, demult pe lume-odată”; „Leagănă pe oglinda apei/ Basmul vechi al unei fete/ De mpărat, mireasă tristă” (Șt. O. Iosif)5). Cum se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e și faptul că își vindea produsele „cu prețuri de concurență”. O idee despre „cîntecele naționale” se poate face din catalogul Bibliotecii muzicale „Lira romînă”, publicat în același Calendar: romanțe („Luna doarme”, „Suspine crude”, „Cît te-am iubit”, „Ce te legeni, codrule?”, „Steluța”); melodii/ cîntece/ arii populare („Pentru tine, Jano”, „Două fete spală lînă”, „Am un leu și vreu să-l beu” etc.) 4. Ultimele două citate sînt dintr-o singură frază a „Impresiilor de roman”: „Deodată, o tobă repetînd o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
arhicunoscut, descensus ad inferos: "Eram din ce în ce mai nestăpânit. Până când o sete cumplită, continuă, nefirească m-a făcut să cobor definitiv. Și când am intrat în apă mi s-a părut că nici nu cad la fund. Și-ntr-adevăr, o vreme m-am legănat sfâșietor de lin pe superficia verzuie și calmă, parcă amintindu-mi de copilărie, parcă respirând într-un fel gingaș, nemaiîntâlnit, cum doar plantele știu să respire sau poate îngerii o lungă și delicioasă desfacere a mirării în Ether" (Fântâna lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan Laurențiu, tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de icoane ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului sau al Cașmirului, dacă zidurile înnegrite, acoperite cu mușchi și cu iederă, precum și culoarea ștearsă și melancolică a cerului n-ar sta
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unor temple, palate sau porticele unui oraș cuprins de ape din care ai putea crede că vezi fragmente de frontoane, capiteluri și cornișe pe care alge verzi s-au prins demult și-acum plutesc, într-o parte și în alta, legănate de valuri. (81) Aruncînd des priviri în direcția cornului de lemn, trăgătorul deschide cartea cu imagini. Se uită la una din ele, care are scris în dreptul ei: fig. 20. Aproape de mal, stînci care ies din mare. Pe faleză se înalță
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului, Dulce își leagănă al său ram. scria Verlaine în Înțelepciune, conferind astfel un statut secvențial poetico-auto-telic propoziției (5). D. Textul ca structură secvențială Un text este o structură secvențială de n secvențe (complete sau eliptice), iar lingvistica textuală are drept obiectiv să descrie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
iar între timp el s-a căsătorit. Rudele vor să-i vadă soția, fata născută atunci, îi și ia mă-sa p-amândoi și-i pune într-o copaie, unu' la un cap și unu' la un cap, să-i legene. În sfârșit, eroul își ajută și unchiul să se-nsoare, pentru că era singurul care putea să scoată paloșul din tufanul de la poarta împăratului. Sim. FI. Marian susține că: "Epoca în care îndătinează românii din Dacia traiană a se căsători este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară, ca formă discursivă ce aduce în primplan cele două instanțe specifice: eul liric și tuul liric. (Replici, Revedere, Ce te legeni... de M. Eminescu). Monologul numește modul de expunere ce constă în redarea în stil direct a unei replici mai ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
heleșteu imens, între Valea Vasluiețului și apa Bârladului. Iazul avea mult pește și târgoveții nu mai așteptau carele măjerilor care aduceau pește de la Galați. În depărtare, pe culmea dealului, se profila moara de vânt cu paletele ei imense, ce se legănau în așteptarea vântului; în mijlocul târgului de vite se înălța turnul pojărniciei de unde se supravegheau 13 incendiile, destul de frecvente în acea vreme. Chiar la început de secol al XIX-lea, în anul 1803, târgul fusese devastat de un mare pârjol, iar
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
aceeași familie. Cuvântul de bază este însoțit de un derivat din aceeași clasă morfologică, sau din clase diverse: stea - înstelare, clopot - clopotniță, cântec - cântare, tare - întăritor, a prinde - a desprinde, a naște - a renaște, trai - trainic, cinste - cinstit, leagăn - a legăna: „Știu că mi-i teamă oricând să trezesc, Singur cântarea ce dorme în mine, Cântecul acesta să-l spunem în doi, Buzele noastre ușor să-l adune.” (Însemnări de primăvară) „Sorb vinul tare și întăritor Chiar din îngrângerea cea mai
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de trotuare ascunse în penumbra colonadelor (Martha Bibescu 24)? Un București monumental, "eroic" se ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
rândul lui, bergsonismul pornește și el de la ideea muzicii că esența a lucrurilor: durată, i.e., creația continuă și indivizibila de nou, așa cum o trăim în noi, evocă o analogie directă cu melosul: Să ascultăm o melodie și să ne lăsăm legănați de ea: nu avem oare percepția clară a unei mișcări care nu este atașată de nici unui mobil, al unei schimbări fără că nimic să se schimbe? Schimbarea îi este suficientă, este lucrul însuși. Și poate dura în timp, este indivizibila
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1977, când Goma și-a inițiat acțiunea, sistemul ceaușist funcționa încă la nivel de mase, cu aliajul lui de retorică naționalistă și de făgăduieli de prosperitate minimală. Intelectualii, și mai ales scriitorii, simțeau deja suflul rece al opresiunii, dar se legănau cu iluzia că ar fi accidental și trecător, iar marea majoritate a populației era încă preocupată de perspective foarte concrete, cum ar fi cumpărarea unui modest apartament la bloc sau, luxul suprem, al unei Dacii. Desigur, semne proaste apăreau deja
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de Laurian: originea Romei (și implicit a poporului român) și prăbușirea Constantinopolului. Aceste două evenimente pivotale constituie ceea ce T. Cahill (1995) a numit "balamalele istoriei" (the hinges of history), sau, în cuvintele lui K.L. Woodward (1999), "balamalele pe care se leagănă ușa istoriei". Întregul sistem de cronologizare a fost recalibrat, anul I al istoriei poporului român devenind întemeierea Romei. Totuși, probabil pentru a nu dezorienta cititorul, trezit aruncat într-o cu totul nouă ordine temporală, Laurian indică în paralel cu cronologia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațială și temporală conferă scheletul de rezistență al acestui apriorism românesc. Disecând analitic structurile interne ale acestui apriorism românesc, Blaga reliefează că acesta este, "înainte de toate un anume ondulat orizont spațial, cel mioritic, și la fel un orizont de avansare legănată în timp. Ele formează coordonatele unei spiritualități. Fuzionează cu aceste orizonturi înainte de orice un sentiment al destinului [istoric], trăit tot ca o ondulare, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde se urmează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
forța creației originare. Semnul poetic, "Omul Cosmos" poate fi reprezentat la nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic , în felul următor: Începutul vieții omenești este marcat de renașterea ca microcosm: "Nani, nani, copiliță / Draga mamii garofiță. / Că mama te-a legăna / Și pe față te-a spăla / Cu apă de la izvoare, / Ca să fii ruptă din soare. / Nani, nani, drăguliță / Crește-ai ca o garofiță. / Să fii naltă trestioară, / Albă ca o lăcrimioară. / Blândă ca o turturea / Și frumoasă ca o stea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]