4,922 matches
-
pare să fie anul de cumpănă în care se înclină balanța dinspre estetic spre social. Dacă în opera unor scriitori, orientarea spre stânga se observa încă din interbelic, pentru alții ea devine o necesitate. Astfel Miron Radu Paraschivescu are o lirică socială încă înainte de începutul deceniului al V-lea și promovează tipul acesta de literatură și prin articolele publicate în ziarele, revistele vremii. Versurile sale din perioada interbelică și cele din deceniul V vor fi strânse în volumul Declarația patetică. E
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din perioada interbelică și cele din deceniul V vor fi strânse în volumul Declarația patetică. E încă o perioadă în care scriitorii oscilează între două formule lirice, cea intimistă și cea pentru mase. Mihail Cosma trece de la o astfel de lirică personală, metaforică (Geode, 1944) la Pâinea pădurii (1946), o poezie în care interesul umanității primează. În cazul altora, schimbarea de perspectivă asupra literarului se produce treptat, inițial existând tentația de a scrie o poezie a războiului. Victor Tulbure, de exemplu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceafă și pe spate" (În marș). Mihnea Gheorghiu evoluează de la o poezie de influență suprarealistă, a viziunilor tulburi, fantomatice din volumul de debut Anna-Mad (1942) - în care elemente din domeniul geografiei, biologiei, fizicii se asociază cu aluzii culturale - spre o lirică de război și chiar una socială, angajată în Primăvara în Valea Jiului (1949): "o evlavie adâncă îi leagă de mină" sau "Oamenii Văii Jiului dinamitează/ cu fiecare oră/ trecutul pământului,/ câștigând cu fiecare rocă învinsă/ o bătălie importantă a istoriei.// Un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu volumul Cântarea Cântărilor, caracterizat printr-o poezie aluzivă, bazată pe intertext care stârnise și admirația lui Arghezi, Marcel Breslașu se orientează spre o literatură didactică, Niște fabule - mici și mari pentru mari și mici (1946) sau chiar spre o lirică angajată, agitatorie, în centrul căreia e aceeași "luptă de clasă" care împiedică să se manifeste orice înclinație spre un lirism personal, căci "lupta ne macină/ n-are nimeni timp să șlefuiască poeme", este doar loc pentru cântecul "cu vorbe de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
legendară (ochii celui ce cade văd deschizându-se un nou drum marcat de răsăritul soarelui). Este și o perioadă în care Victor Tulbure simte nevoia unei profesiuni de credință clare, punând în opoziție scriitorul angajat cu cel anterior și, implicit, lirica socială cu cea sentimentală: "Nu mă-nchin la stelele din ceruri/ Cred în una, steaua de pojar/ Care arde și-n cumplite geruri". După poezia alegorică, mesianică a primelor volume, Cântece de pierzanie (1938) și Cântece noi (1940), Mihai Beniuc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pojar/ Care arde și-n cumplite geruri". După poezia alegorică, mesianică a primelor volume, Cântece de pierzanie (1938) și Cântece noi (1940), Mihai Beniuc va opta pentru poeme menite să susțină ideologia comunistă, păstrează tonul oracular, dar se distanțează de lirica interbelică (Arghezi, Blaga), astfel Orașul pierdut (1943), Un om așteaptă răsăritul (1946) fac elogiul progresului în noua societate. Dacă debutul poetic al lui Victor Eftimiu stă sub semnul simbolismului, iar încercările lirice din interbelic sub cel al unui tradiționalism desuet
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui Lucian Blaga"!!"95. Ținând cont de aceste considerente, Lucian Valea concluzionează că Albatrosul nu se deosebește cu nimic de publicațiile vremii nici sub aspectul preocupărilor, nici sub aspectul atitudinilor exprimate aici "în absolut tot ce a fost amintit până
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sociale, este promovată și în ultimul număr al revistei în care Mihnea Gheorghiu își continuă observațiile despre Noua poesie americană, iar Miron Constantinescu atacă direct poezia tinerilor români care, crede autorul articolului Tinerețe, realitate, poesie, uită să privească realitatea preferând lirica personală, a propriilor trăiri sau a propriilor eșecuri, când " În jurul nostru trăiesc milioane de muncitori, țărani, intelectuali. Și viața lor cuprinde tot pământul românesc pentru că ei îl lucrează, îl fac să rodească"117. 3.3.4. Poezia Poezia publicată în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă să insistăm asupra poeziei, căci ea este cea care l-a apropiat în tinerețe de grupul de la Albatros, dincolo de părerile exprimate de el sau reticențele altora din redacție cu privire la lirica sa. Poezia sa exprimă, poate, cel mai bine și viziunea asupra creației, asupra literaturii. Astfel titlul primului volum 204, proiecta asupra liricii sale un motiv obsedant al epocii, transformarea lumii într-un panopticum. Simbolul reda ideea de a surprinde un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al XVIII-lea, filozoful utilitarist Jeremy Bentham.205 E poate și o ironie a destinului, începutul acesta al carierei literare sub semnul lumii închise, ca o presimțire a ceea ce va fi viața sa mai târziu. Se regăsesc și aici caracteristicile liricii generației sale. E o poezie a deziluzionării, dar mult mai virulentă ca expresie. Constant Tonegaru se naște la 13/26 februarie 1919 la Galați. E fiul lui Constantin Tonegaru și al Mariei-Floarea, născută Zorilă. Tatăl e ofițer de marină. Băiatul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
terminologia folosită, la Tonegaru nu ar fi vorba de o căutare a exoticului, de "un instinct al migrației"209, ci de autoiluzionare, de punerea la îndoială a realului, oarecum în linia lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lipsa aptitudinii "de a se lua el însuși în serios" și faptul că i-ar lipsi, de asemenea, "inteligența autoironiei", exotismul "factice", "arlechinadele grotești"211. Marian Popa, alcătuind un dicționar de literatură contemporană, încearcă să ofere o viziune neutră asupra liricii poetului fără a opera cu judecăți de valoare, realizează astfel o listă a principalelor trăsături ale poeziei lui Constant Tonegaru 212, totuși se oprește și asupra câtorva trăsături care ar fi putut face din Tonegaru un poet de prim plan
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult mai târziu"214. Și Mircea Tomuș remarcă "pecetea evident avangardistă a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată", iar "impresia primă de ermetism este mereu contrazisă, după cum nici pe claritatea ei nu s-ar putea jura"216. Se identifică și posibile ecouri ale liricii universale în poezia lui Tonegaru, astfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată", iar "impresia primă de ermetism este mereu contrazisă, după cum nici pe claritatea ei nu s-ar putea jura"216. Se identifică și posibile ecouri ale liricii universale în poezia lui Tonegaru, astfel s-ar regăsi aici ecouri din Villon, când conturează "figura piratului modern (...) logodind revolta absolută cu cinismul și disprețul de propria persoană, de propria condiție sau de propria aspirație"217 și "viziunea femeii schițată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a societății postcomuniste. Presiunea aceasta a societății în care trăiesc explică, într-o oarecare măsură, și modul în care își structurează discursul poetic și imaginarea unei lumi lipsite de idealuri și pecetea morții care pare să se întrezărească în toată lirica lor. 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii Poeții generației albatrosiste promovează, în general, o literatură a concretului, a universului banal, deliricizată, ironică, fără ca textele lor să devină reportaje. Primele lor volume nu conțin o poezie socială, deși liricizarea cotidianului este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici o sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste vămi, peste zodii.../ dincolo de pulpe ferigele creșteau miraculos/ până la pieptul unde săltau două rodii". Se conturează astfel câteva imagini obsedante ale liricii tonegariene. Evadarea în vis, evadarea în trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conversație casnică contrastează cu tematica gravă a morții. Motivul "târziului" în existență apare aici, dar integrat în firescul vieții, reducându-i-se mult tragismul pe care l-ar presupune. Câteodată însă aspectul acesta protestatar se estompează, poemele apropiindu-se de lirica interbelică, amintind de poezia lui Blaga sau Arghezi, fără însă a se îndepărta de stilul caracteristic al poetului. Repetițiile însă nu mai sunt dublate de rupturile semantice șocante. Nu lipsesc intervențiile neașteptate, ruperile de ritm, trecerile de la abstract la concret
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
obiect" asupra căruia se exercită acțiuni devastatoare ("Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep să-mi uit caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra acestor elemente ale imaginarului poetic pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ontologic și model poetic. Întâlnirile, "ciocnirile" reflectă trezirea la viață, socializarea ("Bila aleargă, și-a pierdut nemișcarea,/ singurătatea."). Deși poezia promovată, teoretic vorbind, este una ancorată în realitate, una socială, mesajul unui astfel de text se apropie de cel al liricii interbelice, o căutare a idealului, a chintesenței lumii ("să găsești bila roșie, stârnind/ o mișcare puternică, a tuturor -/ numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
memorie). Orice urmă de optimism, de estetizare a prezentului este exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile textelor meditative amintesc de lirica interbelică: "Munții își presară frunzele pe cer/ Dor de nemurire, crești în pieptul meu!/ S-a făcut întuneric în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher,/ florile ca niște ceasornice/ întorceau privirile către soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc în care poetul este prins). Gradația, acumularea de detalii, sunt prezente și aici pentru a întâri ideea de inutilitate, de umilință: "Noi dragostea, noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie pudic, la paltoane" (Trotuarul din memorie), dar și prin reducerea orașului (căci spațiul citadin este definitoriu pentru lirica acestei generații) la imaginea construită prin cuvinte: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până la ziuă a ars într-o ladă" (Oxidare). Falsitatea, absurdul sunt caracteristici ale spațiului postapocaliptic. Nu este, cum s-ar putea bănui, un univers
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de acestea. Deschiderea poemului cu o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el se potrivește bine celor în care dorința de a șoca este evidentă): "Nu e adevărat ce spune pământul/ ori labele obosite ale giulgiului vremii -/ când visez dau lumii năzdrăvănii/ altfel plâng, strigându-te în fântâni
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Anotimp, " Cine la miezul nopții stinge lumina/ Și-ncet pe scările de carton urcă?/ Hamlet... Hamlet.../ - Cortina, trageți cortina", Miezul nopții. Adresarea directă face parte din aceeași încercare de resuscitare a cântului medieval, deși poate fi și o influență a liricii internaționale recente. Astfel de retorisme care fac să pulseze un discurs aparent demetaforizat, se regăsesc și la Vladimir Maiakovsky, dar și la Walt Whitman. Poemele lui Dimitrie Stelaru se constituie adeseori în arte poetice, multe dintre ele explicite, sunt metatexte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cosmice): "Din zare pe zare împărăția sa,/ În imense pânze de neliniști vuia./ Toate umbrele, toate durerile,/ Îi întunecaseră vegherile;/ Morții stăruiau în inima lui/ Ca o veche și săgetătoare zi a veacului." (Regele Fără-Timp). Textul reia și dialogul cu lirica anterioară. Poezia este ieșire în afara timpului, eliberare de constrângerile lui, însă apare și regretul creatorului, situarea "dincolo de lumină, dincolo de mare" echivalează cu o plasare în întunericul inconștientului, la limita dintre cosmos și haos. Dacă plecarea în călătoria de căutare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]