5,029 matches
-
se transformă în mănăstire de maici și devine metocul Mănăstirii Rătești , pentru ca în 1958 să fie închisă de regimul comunist. Pe perioada celor 3 decenii de încetare a activității monahale, s-au făcut reparații la biserică între 1967-1969, cu suportul localnicilor. Un enoriaș plătit din fondurile Episcopiei Buzău a asigurat în acest interval paza lăcașului. Cutremurul din 1977 deteriorează din nou edificiul de cult, refăcut cu începere din anul 1986. Vechiul clopot mare datat inițial 1792 - spart - a fost returnat în
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
II-lea. Decăderea finală a Tebei a avut loc, după o reînflorire episodică, odată cu prăbușirea dinastiei XXXI, în anul 332 î.Hr. La sfîrșitul secolului I î.Hr., orașul a fost distrus de romani. Agricultura este una din ramurile importante al Luxorului. Localnicii se ocupă cu cultivarea bumbacului, trestiei de zahăr, porumbului, cerealelor, fructelor și legumelor, creșterea animalelor, pescuit și Turism. Clima este tropical-deșertică. Temperatura medie multianuală este de +14 °C în ianuarie și de +32 °C în iulie. Puternice vânturi deșertice și
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
25% din greutatea femelei. Raportate la proporțiile păsării, ouăle sunt cele mai mari ouă ale vreuneia dintre specii. Bărbătușul incubează ouăle, în timp ce adoarme în vizuină, pentru ca după aproape 3 luni puișorii să spargă coaja și să iasă acoperiți cu pene. Localnicii maori considerau toate speciile de păsări sacre, ca odraslele zeului pădurilor, păsările kiwi fiind sacre. Numai căpeteniilor le era permis să mănânce carnea de kiwi, iar pieile cu pene erau purtate de mai marii tribului ca pelerine. Kiwi este înrudită
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei. În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
o fundație din piatră în anul 1730; în prezent se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
plece, deși Geo o curtează timid. Absolvenții sunt sprijiniți însă de Varvara (Draga Olteanu-Matei), soția lui Toderaș și șefa organizației locale de femei a PCR, precum și de tehnicianul Pompei (Sebastian Papaiani), șeful organizației locale de tineret a PCR. Cei doi localnici își dau seama că satul are nevoie de specialiști, în ciuda evenimentelor nefericite din trecut. Varvara le trimite bucate celor trei, iar Pompei îi lasă profesoarei zilnic la ușă buchete de flori. Amenințat de Varvara că le va convinge pe femei
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
rămas în stadiul de manuscris: „Inimi tinere”, „Valuri”, „După două decenii”, „Bastardul”. În toate aceste romane, Aurel Crișan a evocat Racovița și oamenii ei. Aurel Florianu (n. 5 aprilie 1858, Racovița - d. 22 octombrie 1917, Racovița), a fost cunoscut de către localnici sub numele de "popa Aurel", fiind frate cu Valeriu Florianu. Studiile elementare le face la școala din sat iar pe cele gimnaziale la Blaj, după care urmează teologia la Seminarul central din Budapesta. Reîntors la Blaj, ocupă pentru câtva timp
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
delegat din partea Cercului Cisnădie, la Conferința electorală a Partidului Național Român ținută la Sibiu. În această calitate a susținut interesele racovicenilor în fața organelor comitatense, în vederea construirii drumului Tălmaciu-Racovița-Avrig precum și a podului de beton de peste Olt, ceea ce a scurtat mult traseul localnicilor spre Sibiu. Tot spre binele obștii, a condus direct și procesul dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Racoviceanu, în ultima parte a desfășurării sale. Meritele sale față de cauza românilor ardeleni, unirea cu România în perioada 1916-1918 au fost recompensate prin
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
puțin calificate. Până în 1920, în condițiile în care India avea a patra rețea feroviară din lume și avea o istorie de 60 de ani de construcții feroviare, doar 10% din posturile de conducere ale Căilor Ferate Indiene erau ocupate de localnici. Dezvoltarea tehnologică a dus la schimbări în economia agricolă a Indiei. Până în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, o mare parte a materiilor prime, nu numai bumbacul, dar și unele cereale, erau exportate spre piețele îndepărtate. Din păcate, numeroși
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
eliberată în timpul luptelor din cel de-al doilea război mondial. În 1911, Italia a declarat război Imperiului Otoman și a invadat Libia. Război s-a încheiat după un an, dar noii stăpâni ai Libiei au inițiat o politică discriminatorie față de localnici, precum deportatea libienilor în Insulele Tremiti. Până în 1912, o treime dintre deportați muriseră din cauza foamei și lipsei de adăpost. Anexarea Libiei a dat un nou avânt mișcării naționaliste italiene, care cerea acum dominația în Mediterana prin ocuparea Greciei și a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de partid" a localității. Sediul Primăriei Racovița a fost localizat până în anul 1765 fie pe teritoriul local al curților nobiliare ale satului, fie confundându-se cu locuințele juzilor. După cuprinderea satului în "granița militară", cancelaria comandantului de companie numită de localnici "Cănțălărie", a devenit și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea. În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
de -30,6 °C pe 28 ianuarie 1943. Primăverile sunt scurte și trecerea la vară se face uneori pe nesimțite. Nu sunt rare nici zăpezile târzii (ale mieilor) și ale înghețurilor, care produc uneori pagube prin grădinile de pomi ale localnicilor. Referitor la acestea parohul Petru Florianu nota pe un Chiriacodromion: Verile sunt lungi oscilând între veri ploioase, cum a fost cea din anul 1864, când „"otarul Racoviței n-au produsu mai nemica"”, sau veri secetoase cum au fost cele din
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun de „himei”. O mențiune deosebită o merită planta numită „"țâtron"” (lămâiul), care crește numai în cateva locuri din „Braniște”, plantă rară la nivelul întregii țări, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii. În alte părți
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
busuioc, tămâița, calapăr, flori de paie, sulumini(gălbenele), la loc de frunte fiind „mălinul”(liliacul) și florile albe(iasomia). Prin case cultivă plante ornamentale ca: țâtronul(lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii". În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai la vitele locuitorilor ci și la stupii și poamele de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul, lupul, râsul și mistrețul, acesta din urmă dijmuind și el toamna lanurile
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
în livezile particulare din extravilan, viticultura și legumicultura practicându-se de obicei ""pe lângă casă"". Apicultura este puțin uzitată de către racoviceni, ea fiind practicată în mod istoric de către locuitorii din Sebeșu de Sus care au o tradiție bogată în domeniu. Pădurile localnicilor fac parte din Composesoratul Braniște Racovița, care le exploatează. Comerțul s-a desfășurat dintotdeauna prin intermediul magazinelor din sat, numite în trecut ""bolte"", prin intermediul târgurilor din sat și din localitățile învecinate. Necesarul de carne, racovicenii l-au asigurat întotdeauna prin sacrificarea
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
mod curent se întâlnesc [[măr]]ul, [[Păr (pom fructifer)|părul]] și [[prun]]ul și doar sporadic [[cireș]]ul, [[vișin]]ul, [[nuc]]ul, [[frăgar]]ul și [[zarzăr]]ul. Dintre arbuștii fructiferi prin grădini se întâlnesc doar [[agriș]]ul și [[rozânchin]]ul. Localnicii fac semipreparate din fructe cum sunt "liurul"(mustul de mere) și chisălița(din [[prun]]e), la loc de cinste se situează însă magiunurile de prune numite "miere" sau "lictar". Pentru iarnă fructele se uscau în "coșare" sau în cuptor, devenind
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
În anii de "glorie" ai C.A.P.-ului s-au executat plantații întinse de pomi pe ""Valea Lupului"", în [[1978]] acestea însumând 70ha de pe care s-au recoltat 48 tone de fructe, cu toată "dijma" luată din ele atât de către localnici cât și de către [[Urs|urși]]... [[Fișier: Punga de bostanarita din Sebesu de Sus, Sibiu.png|150px|right|thumb|"Pungă de boștănăriță", utilizată în apicultură]] [[Viticultura]]. [[Viță de vie|Vița de vie]] se cultivă doar lângă casă și sporadic pe terenurile
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
de același fel cum au fost pădurile din ""Dealu lu Bogdan"" și ""Ruginile"" de la izvorul "Mîrșei". Stăpânite în trecut de către numeroși "domni de pământ" de care satul n-a dus lipsă, o parte din păduri au fost folosite și de către localnici în ""devălmășie""(împreună) până în anul [[1948]] când ele au fost expropiate în întregime trecând în proprietatea statului. Principalele păduri ale satului sunt: Pădurarii ce au păzit aceste păduri, enumerați în ordine cronologică începând din a doua jumătate a secolului al
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
civil al Transnistriei George Alexianu a anunțat un concurs pentru arhitecții din România în vederea construirii unei catedrale mitropolitane, ctitorie a Regelui Mihai I. Numărul deservenților de cult ortodocși din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de deservenți (dintre care 451 localnici și 276 detașați de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceștia 461 erau preoți parohi (dintre care 196 localnici și 265 detașați), 23 - diaconi (dintre care 18 localnici și 5 detașați) și 253 - cântăreți (dintre care 237 localnici și 16
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
a Regelui Mihai I. Numărul deservenților de cult ortodocși din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de deservenți (dintre care 451 localnici și 276 detașați de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceștia 461 erau preoți parohi (dintre care 196 localnici și 265 detașați), 23 - diaconi (dintre care 18 localnici și 5 detașați) și 253 - cântăreți (dintre care 237 localnici și 16 detașați). Majoritatea deservenților de cult detașați proveneau din cele trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoți, 50 de
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de deservenți (dintre care 451 localnici și 276 detașați de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceștia 461 erau preoți parohi (dintre care 196 localnici și 265 detașați), 23 - diaconi (dintre care 18 localnici și 5 detașați) și 253 - cântăreți (dintre care 237 localnici și 16 detașați). Majoritatea deservenților de cult detașați proveneau din cele trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoți, 50 de ieromonahi și 15 cântăreți), fiind în mare parte cunoscători
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
care 451 localnici și 276 detașați de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceștia 461 erau preoți parohi (dintre care 196 localnici și 265 detașați), 23 - diaconi (dintre care 18 localnici și 5 detașați) și 253 - cântăreți (dintre care 237 localnici și 16 detașați). Majoritatea deservenților de cult detașați proveneau din cele trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoți, 50 de ieromonahi și 15 cântăreți), fiind în mare parte cunoscători ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoților localnici, peste
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
deși neînsușit de Nicolae Iorga, este mai recent , din ce în ce mai insistent pus în evidență de o "noua generație" de istorici. Nu este unanimă opinia potrivit căreia "o parte din căpeteniile pecenegilor, uzilor și cumanilor care au dorit să se așeze printre localnici în special dintre cumani se vor fi integrat și ei, sau au fost asimilați în această clasă de stăpânitori de pământuri și de cete războinice, nobilimea sau boierimea română în devenire" astfel încât chiar onomastica primei dinastii domnitoare a Valahiei, cea
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Manu Stere a fost obligat să lase în paragină conacul boieresc, chiliile și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă. În anul 1948, în timpul păstoririi parohului Neculai Gherghina, au început lucrări de reparație ale bisericii, pe cheltuiala localnicilor. S-au efectuat lucrări de consolidare a temeliei. Bătrânul Gheorghe Toader Beraru (născut în 1906) își amintește că deși preotul le-a atras atenția meșterilor zidari și zugravi să nu fumeze în biserică, unul dintre aceștia cu numele de Petre
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
desființarea graniței militare în 1851. Fluctuațiile din efectivul companiei din Racovița nu au putut fi oprite nici chiar prin aplicarea de pedepse capitale, decât după mulți ani de la înființare, când autoritățile au început să ridice gradați mai mărunți din rândurile localnicilor, cum au fost: „fraitărul” Onea Metea în 1777; caporalii Ioan Bîrsan în 1784, Anton Cîndea în 1803; Nicolae Sîlca și Nicolae Suciu în 1834. Începând din 1800 apar mărturii scrise despre participarea racovicenilor la campaniile purtate de Imperiul Austriac în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]