5,303 matches
-
Cumpărai, recent, un loc dublu de veci la cimitirul din curtea bisericii satului Poiana Câmpina, În zona de „confort sporit”, având următoarea situare topografică: Curtea bisericii, zona a III-a, parcela 16, rândul 2, locurile 31-32. Pusei o cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
satului Poiana Câmpina, În zona de „confort sporit”, având următoarea situare topografică: Curtea bisericii, zona a III-a, parcela 16, rândul 2, locurile 31-32. Pusei o cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul din Stâna-Cadânei; bunica Tana În Macedonia; ceilalți trei bunici În Caugagia; tata
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina stinsă din holul înalt și gol, cu lespezi cadrilate pe jos. Stăteam, cu pantalonii trași în vine, pe un closet de faianță așezat chiar în mijlocul imensei încăperi. Cum ajunsesem acolo mi-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
organele corpului omenesc cu numele luxuriante din Almanahul de la Gotha, punând istoria umanității în relație, pas cu pas și moment cu moment, cu istoria bieților mei șaptesprezece ani de viață. Aveam să dezvălui cabale fantastice, regizate, în palate subterane de marmură și porfir, de prințul acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe fundul bazinului, neliniștiți poate de fața mea reflectată în apă. Mi-am privit mult timp în ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru ușa aceasta, ca să nu te deranjăm când ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de navă a fost cumva găsită pe planeta voastră și locul unde se află ea acum!" Așa că el trimise informațiile cerute... și acum, iată-l pe însuși bărbatul a cărui fotografie însoțise mesajul; numai că acum el urca scările de marmură spre Neggen. ...Ceea ce-l preocupă pe Gosseyn Trei, un minut sau două mai târziu, - cum stătea lângă Neggen și se uita la fotografii - era senzație că este copleșit. Și, cu fiecare clipă care trecea i se întăreau următoarea convingere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi vine să las totul baltă, am ajuns, urcând niște trepte, la ușa apartamentului. Casa mi s-a părut labirintică. Mai viu decât imaginea propriu-zisă a casei îmi amintesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a spus că s-a reîntors la Silviu, că a fost acasă la el, că s-a lăsat dezbrăcată de el dar că, firește, "nu s-a întîmplat nimic". Toate astea mi le spunea în umbra holului, pe treptele de marmură, colorând totul până la un soi de feerie tipic femeiască: el o dusese mai întîi la "Berlin", unde băuseră Cinzano, apoi îi luase un trandafir galben și merseseră acasă la el cu taxiul. El avea o motocicietă cu care duminică vor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca furnicile în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în oraș cu gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau în sus pe scara de marmură de la intrarea principală. Dar, dacă înainte mi-era imposibil să reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii directorale care ne umplea recreațiile, acum, aproape uitând de sentimentul de compasiune pentru Burkeviț care mă adusese acolo, simții crescând în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șef. - Da, sigur, părinte, nu știam. Iertați-mă, vă rog! Și, făcând în direcția mea gestul cu care, pe scenă, gazdele amabile își invită oaspeții la masă, Kleiman ne întoarse spatele, își descheie haina și o porni spre scara de marmură, cu mâinile în buzunare, legănându-se și lunecând de parcă se îndrepta spre o doamnă pe care vrea s-o invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp, părintele mă întoarse cu fața spre el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
visul meu, basmul meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă, cu scări din marmură acoperite cu traverse roșu-închis, cu un portar elegant și amabil și cu un lift a cărui cabină mirosind a parfum o lua în sus și se oprea atât de brusc, încât aveai senzația că inima îți zboară și apoi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
partea de sus a pianinei se ridicau niște lumânări roșii, spiralate și poleite cu punctișoare aurii; luminările erau înclinate în direcții diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri. Crezuse că erau ale lui Mihai. Dar nu, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]