52,214 matches
-
cunoașterii de sine. Din carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fulgurantă concentrare, în aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul este o replică pentru faptul că subiectul actorul nu-l preia ca pe un act juridic, automat coercitiv. Propoziții de felul „doi plus doi fac patru” sau „respectă-ți părinții” se transmit pe filieră epistemic-morală, naturală (precum bunul simț) omului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de ani, Petre Rado revede Bucureștiul natal cu nostalgie detașată, cu mari regrete și mici bucurii: Nu, Bucureștiul pe care l-am regăsit, orașul fizic, nu e chiar metropolisul modern, vibrant și energic pe care mi-l descriseseră, de departe, mesajele entuziaste ale prietenilor care rămăseseră să suporte ani mulți de inimaginabile nevoi și suferințe. La o primă impresie, din păcate reconfirmată, capitala țării care s-a întors oficial în Europa e un oraș cam ponosit, într-o pronunțată stare de
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
să-l știe. Optica aceasta e firească și de înțeles în cazul tomurilor semnate de un singur autor și al căror conținut e unul ținînd îndeobște de categoria culturii laice. Cînd însă cartea are mai mulți autori și cînd, pe deasupra, mesajul ei nu este unul cu bătaie mireană, ci unul învestit cu aureola unei origini sacre, atunci modul prin care s-a ajuns la alcătuirea ei poate fi tot atît de captivant ca rîndurile propriu-zise. Exemplul la care ne gîndim cu toții
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
masoretică, să fie reprezentată de adăugarea la textul canonic a notelor critice, vocalelor și accentelor legate de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic este unul exclusiv consonantic, adică alcătuit
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
decît să sporească numărul miniștrilor care au trecut ca gîsca prin apă, în imobilul de pe strada Berthelot. Se poate spune că Raportul Miclea i-a furmizat muniție președintelui Băsescu în disputa lui cu premierul. În timp ce Tăriceanu pare preocupat de trecut, mesajul președintelui e că vrea să aibă grijă de calitatea generațiilor viitoare. În ceea ce mă privește, i-aș vrea preocupați pe amîndoi, în egală măsură, și de pensii și de învățămînt. Ironia sorții sau consilierul potrivit la locul potrivit face ca
Și ce dacă împăratul e gol? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9460_a_10785]
-
se cîștigă în moarte, singura în care să dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă/ pînă cînd în locul zorilor au venit corbii,/ corbii erau heralzii absurdelor mele victorii/ risipindu-mi numele urbi et orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei,/ nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
Liviu Dănceanu Orice operă de artă transmite un mesaj, adică un lot coerent și congruent de informații în plan estetic și etic, formând un tot inteligibil și exploatabil. Mesajul operei, din perspectiva facturii sale, poate fi ambiguu, echivoc, plurivalent, aproximativ ori, din contră, clar, precis, monovalent, răspicat. În funcție de această
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Liviu Dănceanu Orice operă de artă transmite un mesaj, adică un lot coerent și congruent de informații în plan estetic și etic, formând un tot inteligibil și exploatabil. Mesajul operei, din perspectiva facturii sale, poate fi ambiguu, echivoc, plurivalent, aproximativ ori, din contră, clar, precis, monovalent, răspicat. În funcție de această factură, o operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief axiologic, el se referă la incapacitatea denominativă și denotativă a mesajului sonor, incapacitate ce reprezintă o constantă a oricărei opere muzicale. Între ambiguitate (sugestia multiplă) și dezordine (nu aceea oarbă, fără leac, ci aceea rodnică, pozitivă), raportul de directă proporționalitate este, statistic vorbind, unul întâmplător, ne-existând o corelare a valorilor
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
de o pronunțată generalitate, un model capabil să pună în lumină o anumită dialectică între structura operei, ca sistem fix de relații, și răspunsul receptorului, ca înserare liberă și refacere activă a acelui sistem. Cu cât gradul de ambiguitate al mesajului unei opere muzicale este mai mare, cu atât opera respectivă este mai deschisă și invers, cu cât coeficientul de claritate al mesajului sonor este mai mare, cu atât opera este mai închisă. Termenii deschis/închis primesc aici o altă accepțiune
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și răspunsul receptorului, ca înserare liberă și refacere activă a acelui sistem. Cu cât gradul de ambiguitate al mesajului unei opere muzicale este mai mare, cu atât opera respectivă este mai deschisă și invers, cu cât coeficientul de claritate al mesajului sonor este mai mare, cu atât opera este mai închisă. Termenii deschis/închis primesc aici o altă accepțiune decât aceea cu care erau investiți în perioada aleatorismului formal, când se punea problema unui nou raport între operă și executantul ei
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
forțelor care o pun în mișcare), produsele sonore se pot împărți în două categorii distinctive și, de multe ori, delimitabile: contemplative și narative. Muzicile contemplative poartă în sine un coeficient ridicat de închidere semantică, tinzând către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări posibile. Creațiile contemplative pot fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în care muzica instrumentală (profană) este înzestrată cu o anumită deschidere în planul semnificațiilor mesajului, ascultătorul având șansa de a descoperi mai multe înțelesuri ale aceluiași text sonor, în funcție de dispoziția lui sufletească, dar și de experiența în materie, ceea ce înseamnă o narativizare a operei muzicale. Paul Ricoeur nu exclude faptul ca lapidariile, conferind diverse posibilități
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
a descoperi mai multe înțelesuri ale aceluiași text sonor, în funcție de dispoziția lui sufletească, dar și de experiența în materie, ceea ce înseamnă o narativizare a operei muzicale. Paul Ricoeur nu exclude faptul ca lapidariile, conferind diverse posibilități de interpretare ale aceluiași mesaj artistic, să constituie o bază de decodare, instituind totodată unele direcții de lectură, excluzându-le însă pe altele. Renașterea a accentuat caracterul narativ al cineticii travaliului componistic, sporind în special doza de informație, nu atât la nivelul obiectelor sonore cât
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
de tip narativ, fiind în prezența unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre mesaj și pluralitatea percepțiilor pe care el le emană. Narativitatea mesajului sonor este, în funcție de realizările de facto, identificabilă cu formativitatea individualizată, ale cărei intenții se
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre mesaj și pluralitatea percepțiilor pe care el le emană. Narativitatea mesajului sonor este, în funcție de realizările de facto, identificabilă cu formativitatea individualizată, ale cărei intenții se află organic însămânțate în datele originare oferite de opera muzicală.
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre mesaj și pluralitatea percepțiilor pe care el le emană. Narativitatea mesajului sonor este, în funcție de realizările de facto, identificabilă cu formativitatea individualizată, ale cărei intenții se află organic însămânțate în datele originare oferite de opera muzicală.
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
cer împărtășite și pentru care se așteaptă, întotdeauna, un ajutor. Dacă el mai vine sau nu, prea puțin contează. Comedia s-a născut deja, din bruscarea regulilor unor societăți, în viața particulară, destul de rezervată, totuși. Acești oameni, care-și încheie mesajele cu respect și considerație, găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]