4,293 matches
-
mult. Folosind perspectiva străinătății (despre care o vorbă celebra spunea că este posteritatea contemporană), judecățile Dtale au de cele mai multe ori o preciziune definitivă. Ceea ce spui la începutul volumului despre psihologia românului și considerațiile finale în care relevi fondul de compilație metafizica a prezentului nostru literar, stipulând în același timp nevoia de a ne îndruma către marea simplitate umană, sunt observațiile foarte prețioase ale unui filosof și ale unui moralist. Am admirat o sumedenie de trăsături profunde sau fine, care dau mărturia
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
îl caracterizează E. Brehier. Secolul argumentațiilor dialectice, cultivate în ele însele, secolul tezelor subversive, înaintate doar în vederea discuției, pentru plăcerea de a discuta. Duns Scott, William Occam: credință și rațiunea tind să se izoleze una de alta. Nominalismul occamist dărâma metafizica tomista ierarhică. Catolicismul începe să fie atacat de viitoarea reforma. O adevarată navală da empirismul nordic. Universalitatea, după el, nu este o realitate, ci o creație spontană a spiritului. Ordinea universului nu există în lucruri, ci în spirit: apare o
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
că asemenea fapte, în loc să fie convenționale, născocite, arbitrare și gratuite sînt fapte reale, dar iraționale, incoerente, lipsite de orice explicație". Pictura suprarealistă e doldora de un real subiectivat (o lucrare a lui Victor Brauner poartă titlul de Objet subjectivé), după cum metafizica, în perspectiva, bunăoară, a lui Antonin Artaud, descinde în corporalitate, se înveșmîntă în concret. Pavel Șușară urmează un asemenea traiect recuperator al existențialului prin care poezia se fortifică aidoma unui individ ce a pierdut mult sînge și căruia i se
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
vol. I-V, Ed. Meridiane, București, 1970 Fleming, W., Arte și idei (vol. I și II), Ed. Meridiane, București, 1983 Eco, Umberto (coordonator), Istoria frumuseții, București, Editura RAO, 2006; Eco, Umberto (coordonator), Istoria urâtului, București, Editura RAO, 2007; Florian, M., Metafizică și artă, Ed. Echinox, Cluj, 1992 Flusser, Vilem, Pentru o filosofie a fotografiei. Texte despre fotografie, Cluj-Napoca, Idea Design and Print, 2003; Gherasim, Marin, A patra dimensiune, Pitesti, Editurii Paralela 45, 2005; Gombrich, E.H., O istorie a artei, Ed. Meridiane
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
vol. I-V, Ed. Meridiane, București, 1970 Fleming, W., Arte și idei (vol. I și II), Ed. Meridiane, București, 1983 Eco, Umberto (coordonator), Istoria frumuseții, București, Editura RAO, 2006; Eco, Umberto (coordonator), Istoria urâtului, București, Editura RAO, 2007; Florian, M., Metafizică și artă, Ed. Echinox, Cluj, 1992 Flusser, Vilem, Pentru o filosofie a fotografiei. Texte despre fotografie, Cluj-Napoca, Idea Design and Print, 2003; Gherasim, Marin, A patra dimensiune, Pitesti, Editurii Paralela 45, 2005; Gombrich, E.H., O istorie a artei, Ed. Meridiane
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
directă între cercurile cotroceniste ale lui [I.I.] și brusca inițiativă a republicanei de Nevada de a se arunca în bătălia pentru Cotroceni. [L.R.] a recunoscut vechile legături strânse cu care a înlănțuit-o de pat [V.V.] - și nu în căutarea metafizicii. Al doilea, [V.G.], mirosit ca spion de nasul fin al lui Eugen Ionescu, ne precizează chiar față de cine anume din aceste cercuri [L.] face drepți (vremea culcatului s-a dus). Este vorba de [I.T.], actualul vicepremier. [I.T.] este cel care
HOTĂRÂRE din 7 iulie 2015 în Cauza Morar împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269453_a_270782]
-
bine reprezentate în limbaj și politică. Critică feministă ar trebui să înțeleagă și felul în care categoria „femeilor”, subiectul feminismului, este produsă și îngrădita chiar de structurile de putere prin care se caută, de fapt, emanciparea ei. [...] Identitate, sex și metafizica substanței Ce se vrea spus prin „identitate”, deci, si ce anume justifica prezumpția că identitățile sunt fixe, menținându-și de-a lungul timpului unitatea și coerentă internă? Mai mult, cum informează aceste prezumpții discursurile asupra „identității de gen”? Ar fi
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
practici stă în restricționarea înțelesurilor relative ale „heterosexualității”, „homosexualității” și „bisexualității”, precum și a locurilor subversive de intersecție și resemnificare[4] ale acestora. Faptul că regimurile de putere ale heterosexismului și falogocentrismului caută să se extindă prin repetiția regulată a logicii, metafizicii și ontologiilor lor naturalizate nu înseamnă că repetiția în sine trebuie oprită - ca și cum așa ceva ar fi posibil. Dacă repetiția rezista inevitabil că mecanism al reproducerii culturale a identității, atunci întrebarea esențială este: Ce fel de repetiție subversiva ar putea pune
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
câțiva ani cursurile Colegiului Reformat din Târgu Mureș, după care au plecat în marele centre universitare, precum Buda, Roma sau Viena, au avut legături strânse cu orașul. Petru Maior odată reîntors în țară a ocupat postul de profesor de logică, metafizică și drept natural la gimnaziul din Blaj. În această perioadă (1780-1785) făcuse două vizite la Târgu Mureș, prilejuite de ținerea unor cursuri pentru populația de origine română din localitate. La fel ca în secolul al XVIII-lea, și în secolul
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
aer, prin expirație el elimină atomi. Pe acest proces se bazează viața. Atomii sunt datul ultim al vieții. Democrit a plecat în considerațiile lui de la problema materiei pentru a soluționa problema existenței. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica a atomilor, ce sunt entități ultime ; ultimul temei metafizic al tuturor lucrurilor. De aceea concepția lui Democrit este un materialism metafizic. Iar fiindcă acest filozof nu mai admite un alt principiu ca temei al lumii alături de materie, concepția lui se
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
corespondent pentru "energeia". Starea de funcționare ("energeia") "tinde spre" starea de împlinire ("en-telecheia"). Entelehia apare ca o inteligență supremă, ca un spirit universal, ca o gândire care imprimă universului un scop final. Acest concept a ocupat o poziție centrală în metafizica lui Leibniz, și a fost relatată în monadologia sa.
Entelehie () [Corola-website/Science/300840_a_302169]
-
retragere a lui Dumnezeu) din fața agresivității omului. Drumul către inima Zonei, pe care numai cel curat îl poate călăuzi, este asemeni drumului către credință: plin de obstacole și plin de piedici de moarte la tot pasul. Lăsând la o parte metafizica impusă voit de Tarkovski, putem să aruncăm o privire asupra felului în care regizorul a gândit securitatea Zonei, mult prea asemănătoare cu un lagăr. Dar ceea ce uimește este faptul că Zona este mai degrabă un „vest” posibil decât propriu-zis un
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875. În 1875-1876, publică în revista ieșeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, "Teoria fatalismului", studiu ce apare, în 1877, și în limba franceză, la Bruxelles, apoi " Teoria ondulației universale" (1877), "Încercări de metafizică" (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv "Introducere în metafizică". Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
filosofică, "Teoria fatalismului", studiu ce apare, în 1877, și în limba franceză, la Bruxelles, apoi " Teoria ondulației universale" (1877), "Încercări de metafizică" (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv "Introducere în metafizică". Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Din 1873 frecventează ședințele Junimii, unde ține conferințe asupra teoriei fatalismului
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; " Originea speciilor", apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iași; "Încercări de metafizică" (1879) va apărea și în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul "Introduction a la Métaphysique" . Postum vor apărea: "Bazele metafizicii" (în limba franceză, în traducerea lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul "Les fondaments de la métaphysique", Paris, 1890); Întâiele principii care
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iași; "Încercări de metafizică" (1879) va apărea și în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul "Introduction a la Métaphysique" . Postum vor apărea: "Bazele metafizicii" (în limba franceză, în traducerea lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul "Les fondaments de la métaphysique", Paris, 1890); Întâiele principii care alcătuiesc lumea" (în limba franceză cu titlul "Premiers principes composant le monde" , 1888, Iași) ș. a. Prima ediție a operelor complete ale
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de vedere ale scepticilor nu sunt susținute în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon, Aristotel ("Metafizica", "Politica", "Fizica", "Despre suflet" etc.) a ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. Sofiștii, Socrate, Platon și Aristotel au operat mutația
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. În 1604, la vârsta de 8 ani, este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina și greaca, precum și matematica, fizica, logica, morala și metafizica. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. În 1612 a plecat
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
nu pot fi adevărate decât în mod condiționat (adevărul lor trebuie confirmat). Acesta reprezenta, pentru Aristotel, paradoxul cunoașterii sistematice: nu putem construi enunțuri necesar adevărate despre lucrurile particulare decât întemeindu-le a) pe enunțuri universal adevărate (a căror sursă este metafizica, deci nu știința propriu-zisă), sau b) pe faptele sau întâmplările propriu-zise, ceea ce anulează caracterul universal al enunțurilor. Necesitatea fără cauzalitate a lui Boethius este exprimată prin necesitatea simplă, conform căreia spunem „necesar p” pornind de la faptul că „este cunoscut p
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
diverse slujbe mărunte. A murit la Paris și a fost înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise. a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv. Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
considerându-l o mistificare metafizică, la fel ca întreaga tradiție a filozofiei europene, pentru că impune o „viziune asupra lumii” ("Weltanschauung") unică și determinată. Derrida demonstrează prin diferite exemple din Platon și Rousseau că gândirea filozofică s-a construit în jurul unei metafizici a prezenței, care privilegiază în mod arbitrar un anumit element dintr-o opoziție binară în detrimentul celuilalt, pentru că primul ar constitui manifestarea unei „prezențe” transcendente, iar celălalt ar reprezenta „absența” ei (spre exemplu, în cazul lui Rousseau, opoziția este cea între
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
multe ori, demonstrează Derrida, asemenea teorii pot fi inversate chiar de cititor printr-o lectură deconstructivistă, pentru că limbajul este, în mod inevitabil, ambiguu, astfel încât elementul care era înainte desconsiderat este scos la lumină. Pentru Derrida, Joyce reușește să se sustragă metafizicii prezenței cultivând o ambiguitate radicală, astfel încât textul oferă o libertate maximă interpretării și nu favorizează o anumită voce (este echivoc). Filozoful îi consideră pe Edmund Husserl și James Joyce „două mari modele, două paradigme ale gândirii, dar și [...] ale relației
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Socrate nu putea să nu-i scandalizeze pe atenieni, întrucât pentru ei frumusețea fizică era simbolul frumuseții lăuntrice și nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâțenia lui Socrate și puritatea sa morală. Există precizarea făcută de Aristotel, în Metafizica sa, că Socrate a introdus în gândirea filosofică „raționamentele inductive" și „definițiile genera-le". Prin „raționamentele inductive" Stagiritul exprimă faptul că maestrul pornea de la realitățile vieții, de la faptele concrete și particulare pe care i le oferea experiența de zi cu
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
John Rogers Searle (AFI: []) (n. 31 iulie 1932, Denver, Colorado) este un filozof american. Principalele sale domenii de activitate sunt filozofia limbajului, filozofia minții, ontologie socială precum și părți din metafizica. Searle este profesor de filozofie la Universitatea Berkeley din California. Primele studii ale lui Searle continuau eforturile de cercetare ale profesorilor săi John Langshaw Austin și Peter Frederick Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]