6,339 matches
-
Doamne, măiculiță! a zis apoi, nervos. Nu te-ntoarce așa ! Întorsesem capul și aruncasem o privire peste umăr. - E ceva firesc să te-ntorci, am zis. - Firesc pentru hoți ! Am ajuns În cele din urmă la o altă linie de metrou și am revenit În Manhattan. - Nu cred că e valabil doar pentru mine dacă zic că mi-a fost frică, zise Roy. A, uite partea ta. Mi-a dat trei dolari. Ziua următoare i-am spus că am terminat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
știa despre Nick că vorbise o dată. Dar faptele În cazul ăla, În care fusese implicat și Doolie, indicau că sifonul putea să fi venit la fel de bine și de la Doolie. La cîteva zile după faza cu Gene Doolie, tocmai ieșeam de la metrou În Washington Square, cînd m-a abordat un puști blond și slăbănog. - Bill, a zis, Îmi Închipui că nu știi cine sînt. Luam de la tine prin Nick și m-am săturat să-mi fure din fiecare capsulă. Poți să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lichizi, ceea ce nu mă deranja. M-am ales cu un ceas de cincizeci de dolari pentru cinci capsule. Să vinzi droguri e un stres continuu. Mai devreme sau mai tîrziu te ia „febra gărzii” și toată lumea arată a gabor. În metrou ți se pare că oamenii se apropie tiptil, astfel Încît să poată pune gheara pe tine Înainte s-apuci să arunci marfa. Doolie venea În fiecare zi. Fără jenă, pisălog de nesuferit. De obicei Îmi făcea o dare de seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trec, astfel Încît să se poată lua după mine. M-am Întors și am luat-o la fugă În direcția opusă. CÎnd am ajuns pe Sixth Avenue, era la vreo cincisprezece metri În spatele meu. M-am strecurat pe sub turnicheții de la metrou și am Îndesat pachetul de țigări În spatele unui automat cu gumă de mestecat. Am coborît În fugă un nivel și am luat metroul pînă la Times Square. Bill Gains stătea la o masă În cafenea. Purta un palton furat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-nceput să spună o poveste lungă despre cum i-a trîntit-o el În nas unui gardian În pușcărie la Tombs. Bart s-a-ntors repede cu marfa. Ne-a raportat că un tip În trenci alb Încă dă ture la stația de metrou. I-am dat lui Bart două capsule pe sub masă. Gains și cu mine ne-am dus la el să ne injectăm. - Pe bune, a zis, tre’ să-i spun lui Bart că nu mai pot să mă ocup de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar o capsulă!” Am zis nu și am mers mai departe. Unul cîte unul, au rămas În urmă. Am coborît la metrou și i-am spus lui Izzy că Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy a cumpărat șase capsule și i-am mai dat două capsule lui Bart Bătrînu’, care se căra la Riker’s pentru cura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el, se trezea și zicea „ce vrei?” Nu era greu de imaginat cum Îl trezeau pe drojdier emanațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-mi Îngădui ca, Înainte de a redeveni pragmatic, să adaug un post scriptum la capitolul precedent; nu vă mirați: cusute Împreună, aceste emisiuni dar, dacă nu o carte, măcar o profesiune de credință. Între timp, am ajuns prin București, inevitabil În metrou, asaltat de milogii de toate metehnele dar mai ales “culorile” care colcăie acolo, În spatele cărora se ascunde, mai mult decât ne imaginăm, o “industrie”. Ei m’au obligat la o comparație cu mica pisicuță, deși ofensatoare pentru ea care, murind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou, nu ca să răsuflu ușurat, ci ca să dau de alte reluări ale aceleiași priveliști a unei recuzite medievale. Când, după o zi de alergătură, pentru că un provincial vine la București Încărcat cu probleme cât nu poate duce, am Încercat să-mi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când, la nici o săptămână de ghips atârnat de picior, dar obligat să ajung la București, așteptam un prieten; Întunericul dimineții, Îmbrăcămintea neagră, piciorul bine “garnisit”, poate și locul În care așteptam, au făcut pe mulți dintre cei ce ieșeau din metrou să se caute instinctiv prin buzunare; trebuia doar să Întind mâna... Se vede că românul e “dresat” În această privință precum câinele lui Pavlov. Dar ce-i de făcut? Nu mă consider depozitarul adevărului, dar o propunere nu strică. Vin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și bere, pe urmă ne duceam la raionu de femei și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin metrou sau pe la biserici, rai, nenică. Păcat că ne-au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fel de opinie globală despre destin, societate, individ, șansă, disperare, doctori, slujbă, mâncare, căsnicie, bani, distracții, faliment, prietenie, viitor, adevăr, loialitate, avocați, viață și moarte. O concluzie care se potrivea perfect și la treburile curente, cum ar fi: chirie, bere, metrou, vecini, gândaci, parcare, clienți, ziare, scrisori sau pantofi. Cele două cuvinte aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și că n-o să trăim mai bine ca ieri? În cei câțiva ani în care, de trei sau patru ori pe săptămână, slinosul cu aer hippy mă obligă să mă întreb ce-i cu el și cu ceilalți solitari din metrou sau din locurile foarte circulate în care-și câștigă pâinea cu chitara, el a rămas la fel, iar eu îmi schimb mereu părerile. La început l-am condamnat, ca toată lumea, că nu se duce la muncă, pe urmă am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii ceva. Se vede treaba că nimerisem exact în ziua când ceilalți unu la sută cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebare. În doar o săptămână uitasem de ce. N-aveam nici un motiv să-l sun și să mă întâlnesc cu fostul coleg, dar aveam unul să clarific situația semnului întrebării. Colegul mi-a propus să ne întâlnim într-o stație de metrou, dar de ce trebuia să ne întâlnim cred că nici lui nu-i era clar. Politețea ducea deseori în fundături. După ce am stabilit ora și locul, precum și modul în care urma să ne recunoaștem dacă ne-am fi găsit foarte schimbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lucruri le facem fiindcă suntem îmboldiți să le facem de numerele de telefon, de interesele celor din jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-o cută a memoriei, de vremea care trece... De îndată ce am ajuns în stația de metrou, am făcut scurt stânga-mprejur și nu m-am uitat în urmă. Seara, când i-am telefonat fostului coleg ca să lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat. „Metroul are două intrări - a zis el -, ne-am așteptat la intrări diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat. „Metroul are două intrări - a zis el -, ne-am așteptat la intrări diferite. O să ne vedem altădată.“ Din felul în care-mi vorbea, înțelegeam că altădată avea să fie într-o stație de metrou cu o sută de intrări. Născut fără generație Unui romancier tânăr i s-a spus că trebuie să-și găsească un loc în generația lui, dacă vrea să ajungă undeva. Tânărul, care era și reporter la paginile culturale ale unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe trotuar - și nu se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii. Probabil că și mai nepotrivit ar fi să mergi și să citești. În alte țări, oamenii citesc și scriu în metrou, în parcuri, în cafenele, în autobuz, în timp ce stau la rând la casă în magazine sau în sălile de așteptare. Prin toate țările pe care le-am colindat, m-am oprit acolo unde al doilea creier mi-a comandat: „Notează ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mort-copt“, „epidemie mortală“, „nu vine când o chemi“, „salt sau păcat mortal“, „Marea Moartă“, „mortalitate infantilă“. Fiecare dintre aceste sintagme fiind cam tot atât de lungă ca și „Laugenbree-zel“ școvriigi sărațiț. Oare ar fi trebuit să i le înșir vânzătorului? Înstațiile de metrou din Berlin se face reclamă la pâinea Pech1: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit / Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Ar fi trebuit poate să-i spun vânzătorului ce mult îmi place cuvântul „Pech-Brot“ ștextual: „pâine cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei. Ei încercă să fenteze și să se descurce cum pot. Un călător încerca să intre în patru labe, ca un câine, pe sub brațele unui tourniquet (o barieră rotativă, cum sunt cele de la metrou, dar mult mai înaltă și imposibil de deplasat) pentru a nu plăti taxa de pipi. O adevărată metaforă a condiției românului din străinătate. Cum supraveghetorul locului a sosit în viteză, alertat de camera video, conaționalul a șters-o, biped de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alte cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria lor ogradă. Îmi amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la urma urmei, nici nu există crime, ci doar amănunte, veșnicele amănunte: un nasture, un șiret, o amprentă, un dinte, etcetera. Mai ales etcetera”. 28: La New York, femei-polițiști (în civil) îl prind pe hoțul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate. 29: O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) și, negăsind nimic de mâncare, își înfige colții în rezervoarele unui avion de agrement. Dimineața, pilotul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
își dăruiește fiecare clipă pentru măreția de azi și pentru măreția de mâine a României. Cel care transformă sub ochii noștri, ca un demiurg, un oraș cu ulițe chinuite și întortocheate într-o cetate cu bulevarde ample, cu linii de metrou și cu o Dâmboviță care abia acum are, vorba cântecului, apă dulce.“ („Cuvântare la Congresul al III-lea al Educației și culturii socialiste“, Scînteia, 19 august 1987) „Opera revoluționară pe care o făurim poartă, de aceea, pecetea inconfundabilă a personalității
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin în 2002. „Cum?“ „Du-te în metrou. Să vezi cum sunt îmbrăcați.“ Mă duc în metrou și dau de „asortate“, de femeile alea îngrijite, cu haine cuminți. Dar mai văd ceva: citesc cărți bune. Ce mișto ar fi fost să fim băieți! Cu câteva tricouri și o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]