6,081 matches
-
și proble matică este, în general, orice încercare de conceptualizare a religiei. „Sacrul, în calitate de concept scolastic în studiul religiei, ar trebui reevaluat în conformitate cu ultimele descoperiri privind rolul categoriilor în limbaj și cunoaștere.“ Decupările conceptuale ale treptelor și registrelor au și miză explicativă, însă, în măsura în care ele conferă obiectivitate și obiectualitate fragmentelor convențional instanțiate, se depărtează de calea și miza înțelegătoare a intenției lor. Demersurile de a analiza fenomenul religios în manieră scolastică deschid cu siguranță perspective noi de abordare, însă rămân inevitabil
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
studiul religiei, ar trebui reevaluat în conformitate cu ultimele descoperiri privind rolul categoriilor în limbaj și cunoaștere.“ Decupările conceptuale ale treptelor și registrelor au și miză explicativă, însă, în măsura în care ele conferă obiectivitate și obiectualitate fragmentelor convențional instanțiate, se depărtează de calea și miza înțelegătoare a intenției lor. Demersurile de a analiza fenomenul religios în manieră scolastică deschid cu siguranță perspective noi de abordare, însă rămân inevitabil limitate la nivelul și la capacitatea de reprezentare și redare ale autorilor. De aceea, numai o lectură
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
asumare a concomitenței lumilor, este recuperată prin sincronicitatea temporală, ca simultaneitate a momentelor parcurgerii lumilor. Astfel, secvențialitatea va lăsa loc spontaneității pure. Devine evident faptul că disocierea între cele două tipuri de reprezentare este legitimă doar metodologic, clasificarea având o miză pur instrumentală, iar interpretarea adecvată urmând să țină seama de dinamica îngemănării celor două moduri de expresie până la identificarea lor ultimă în oricare dintre discursurile religioase analizate. I.3 Despre religii Nu există religii sau tradiții religioase „mai înalte“ decât
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tici proprii. Eficiența nu este conferită prin analiza lor comparată, ci prin nivelul și deschiderea spirituală ale celor care le practică. Prin urmare, nu are sens comparația făcută între teologii, tehnici ori practici (decât poate într-un registru academic, având mize îndoielnice), întrucât „rezultatele“ sunt întotdeauna individuale. Creștinismul luptă împotriva idolatriei. Totuși, ignoranța și atitudinile idolatre sunt, în creștinismul de zi cu zi, la ele acasă. Termenul „idolatrie“ a fost el însuși instituit și aplicat greșit încă de la bun început. Devine
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
instituit și aplicat greșit încă de la bun început. Devine din ce în ce mai clar faptul că, deși nu era menit a descrie practicile străine ca urmare a unei raportări pertinente și adecvate la ceea ce sunt ele, a fost utilizat pentru a le incrimina. Miza introducerii acestui termen ar fi trebuit să fie alta, dacă cercetătorii în cauză ar fi avut o mai bună cunoaștere a tradițiilor monoteiste. Mai precis, termenul „idolatrie“ nu se poate aplica legitim practicanților altor religii, ci poate fi folosit adecvat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îl transformă pe acesta într-o icoană? Prezentul studiu nu anulează și nici nu minimalizează importanța vreuneia dintre religiile „monoteiste“, ci o reafirmă ca unicitate, însă fără impunerea supremației în fața altor tradiții. Către ce anume trimit religiile și care este miza ierarhiilor divine ca tărâm privilegiat al oricărei tradiții religioase? Ierarhiile divine reprezintă, în același timp, expresia autentică a experienței religioase personale și „împământenirea“ acesteia în forma secularizată ori instituționalizată a cunoașterii cu privire la lumile de sus, cristalizată ca tradiție (orală sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi reduse la conținuturi care țin de registrul părții, al fragmentului. Prin urmare, în loc să funcționeze ca semne care deschid și indică spre Unul, aceste reprezentări vor oferi chipuri neadecvate Unului, atribuindu-i forme și calități din registrul multiplului. Altfel spus, miza „monoteistă“ a semnelor este înlocuită cu o înțelegere „idolatră“, Unul fiind regăsit și identificat eronat la nivelul formelor și reprezentărilor. Aș face aici din nou trimitere la celebra secvență biblică referitoare la făurirea vițelului de aur ca întruchipare deviată, la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fragmentele ei se vor resorbi în diverse «filologii», care, astăzi, îi furnizează încă sursele documentare și îi nutresc hermeneutica proprie.“ Cercetătorul religiilor ca hermeneut va face, creator, trecerea de la dimensiunea descriptivă în studierea fenomenului religios la dimensiunea normativă, atingându-și miza de a-i propune și a-i oferi o călăuză către sine omului de astăzi: „[...] Din efortul hermeneutic de descifrare a semnificației miturilor, simbolurilor și a altor structuri religioase tradiționale rezultă o considerabilă îmbogățire a conștiinței; într-un anumit sens
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
academic și culturalactual. Mai precis, am ales formula „hermeneutică creatoare“ pentru a descrie cadrul și intențiile propriului demers, dar și pentru a preciza și indica, prin exercițiul propriu, elementele care pot constitui puncte de plecare pentru această viziune înnoitoare cu privire la miza cercetării fenomenului religios, metodele de cercetare presupuse de noul demers și modurile de expresie adecvate pentru transmiterea eficientă și fără îngrădiri a mesajului. Voi sintetiza în cele ce urmează aspectele definitorii ale acestei metodologii, așa cum se pot descifra din exercițiul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
viziuni. El va implica întotdeauna un efort de concentrare ce depășește simpla îngrădire academică, coagulând tot ceea ce este relevant, în toate dimensiunile, pe linia istoriei personale, și nu doar pe linia specializării îngust academice. Altfel spus, lucrările care nu au miză creatoare și privilegiază analize cumulative specializate (filologice, istorice, sociologice etc.) își au evident rolul și importanța lor, însă nu sunt opere, ci instrumente de lucru menite a sistematiza, a clasa și inventaria materialele care urmează a fi asimilate, înțelese și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de înțelegere și interpretare a lumii și a ceea ce suntem. Este necesară schimbarea de accent în privința priorităților: disciplinele umaniste nu sunt chemate să dezvolte diferite specializări, ci să ofere toate resursele, instrumentele și pârghiile pentru realizarea sintezelor creatoare având drept miză dezvoltarea omului. Relevanța unei contribuții se verifică la nivelul înțelegerii și transformării noastre. Prin supraspecializări și prin atomizarea cercetării, rezultatele obținute vor modifica doar exterior mediul și omul, fără să ajungă la cristalizarea unei viziuni formatoare. Desigur, transformările parțiale și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Desigur, transformările parțiale și din exterior sunt necesare, însă nu în defavoarea dezvoltării omului în integralitatea sa, ca om. Gestul creator este cel care poate revigora și asimila fertil multiplele acumulări parțiale. 4. Responsabilitate Dacă dezvoltarea omului nu este reinstituită ca miză a dezvoltării cunoașterii și cercetării, educația, așa cum se prezintă ca slogan în sistemele de învățământ ale societăților dezvoltate, își pierde sensul și rosturile. Mai mult, dacă nu avem responsabilitatea de a ne im plica în reformarea sistemelor de educație în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în cel mai rău caz, limbă de lemn), ci ar propune cadre și contexte noi, deplasând accentul dinspre doctrină și fundamentarea ei înspre experiența religioasă. Demersul nu este menit a găsi o rezolvare pentru a impune o nouă doctrină, iar miza nu este demonstrarea sau infir marea unui sistem, ci căutarea onestă a unor răspunsuri cu privire la întrebările omului. Accentul nu mai cade pe găsirea și exacerbarea diferențelor specifice, prin marcarea și delimitarea la nesfârșit a propriului teritoriu, ci, mai degrabă, pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin limitarea influenței ideologicului? Care sunt ierarhiile presupuse de o asemenea comunitate și cum se va reflecta principiul autorității într-o asemenea comunitate? în genere, care este sensul comunității? O analiză critică a fundamentelor conviețuirii religioase astăzi nu este însă miza acestui studiu și, prin urmare, mă voi limita la a schița câteva posibile interogații ce decurg direct din problema tizarea ideii de comunitate religioasă. Reluând firul argumentului nostru, decelăm mai multe trepte ale survenirii „legăturii“ în orizontul experienței religioase, ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ideologice, contrafăcute. Religia, în măsura în care se constituie ca sistem pe care îl poți îmbrățișa sau impune, cade sub domnia ideologi cului. Orice structură, configurație, sistem de idei încre me nit într o doctrină predicabilă devine, prin instrumentalizare, ideologie. Libere de orice miză „politică“, aceste structuri sunt doar expresia unei fenomenalități naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou, un dans, un poem zen sau o mandală. Obstinația încarcerării, a persistenței unei forme anume prin agresarea celorlalte este semnul ideologicului. Religia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dacă religiozitatea este concepută ca stare naturală, și nu ca expresie a unei modalități anume de a fi, între hotarele unei teorii sau ale alteia. Gratuitatea mesajului spiritual care survine fără o intenție anume și neurmat de umbra interesată a mizei lui dez leagă spiritualitatea, înțeleasă astfel, de orice ideologie. Mesajul spiritual nu impune, ci dezleagă interior, nu creează sisteme care au margini, ci indică, cel mult, o cale pe care trebuie să mergi singur. Nu se poate merge pe același
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
celălalt legătura vie, unică și de neînstrăinat. Odată renăscută această legătură, ritualul o va face prezentă prin repetitivitate și o va nuanța conferind relației ritm și continuitate. în această lumină, orice încremenire și impunere a unui sistem religios având ca miză păstrarea și perpetuarea autorității sistemului în formele sale supraevaluate ca repre zentând sau ținând de principiul însuși constituie o deviere de la relația autentică, pe care o substituie cu o practică în esența ei „idolatră“. Principiul întemeietor este redus la sistemul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
respectiv chipul ecumenismului, în varianta puternică menită a exclude orice diferențiere între sistemele religioase potrivit unor criterii care ar conduce la discriminări etnice, politice, religioase sau de orice altă natură. Această înțelegere a dialogului interreligios (și interconfesional) va avea ca miză recunoașterea valorii intrinseci a fiecărui sistem religios și va propovădui libertatea de exprimare religioasă, punând accent pe conviețuirea religiilor prin (și pentru) evitarea conflictelor. Comunicarea însă nu este una reală, iar ceea ce propune, programatic, ecumenismul sunt, de fapt, nonviolența și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pentru dezbateri și cercetări adecvate în acest sens, constituindu se, în principiu, ca „teren neutru“ de discuție, „fără ură și părtinire“. Revenind la schema anterioară, putem deduce că axa în jurul căreia se dezvoltă ecumenismul este reprezentată de treapta comunicării sistemelor, miza rămânând în ultimă in stanță una politică. 7. Autoritate spirituală și „pacea religiilor“ în oglindă, comunicarea interreligioasă cu mize preponderent spirituale va aduce în prim-plan nu problema toleranței și a conviețuirii religioase pe linia sistemelor, ci pro blema aducerii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și părtinire“. Revenind la schema anterioară, putem deduce că axa în jurul căreia se dezvoltă ecumenismul este reprezentată de treapta comunicării sistemelor, miza rămânând în ultimă in stanță una politică. 7. Autoritate spirituală și „pacea religiilor“ în oglindă, comunicarea interreligioasă cu mize preponderent spirituale va aduce în prim-plan nu problema toleranței și a conviețuirii religioase pe linia sistemelor, ci pro blema aducerii împreună a sistemelor religioase în virtutea căutării principiului și a reinstituirii sau a intensificării relației om-principiu întemeietor. Prin urmare, axa
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în direcții care le-o amputează 10...). Globalizarea nu este însă scop în sine. Finalitatea ei ar trebui să fie benefică economic, social, ecologic pentru toți cei implicați. Putem vorbi realmente de "mondializare" dacă (sub)(socio)culturile locale adoptă principii, mize și acțiuni ale acesteia și le pun în act. Dar nu toate populațiile, popoarele, statele "se mondializează" dacă sesizează că efectele acesteia sunt inegale, favorizând favorizații și defavorizând defavorizații, dacă decalajele între bogați și săraci sunt și rămân mari, dacă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
În ultimii ani, marile paradigme s-au estompat, spune Yvon Le Bot61. Refluxul marilor paradigme a fost însoțit de "împrăștierea" unor actori sociali... Apar alții însă, unii mai timizi, mai dispersați, care caută afirmare identitară, care apelează la memorie, identifică mizele recunoașterii, ale demnității etc. Experiența migrației a contribuit la relativitatea și instabilitatea identităților și a frontierelor sociale și culturale. Se țes acum alte legături între sate și orașe, între foste colonii și metropole, între asociații, între persoane care vorbesc sau
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a sticlei, se construiește o imensă infrastructură rutieră. Crește sectorul bancar, se dezvoltă comerțul, transporturile. Apare modelul "T" al companiei Ford (lucrul la bandă, produsele în serie) etc. Noul "centru" al lumii devine SUA. Asigurarea accesului la resursele petroliere devine miză geopolitică fundamentală. Armata trebuia să securizeze sursele de aprovizionare și rutele. În Primul Război Mondial SUA a intrat și pentru a fi parte la împărțirea influenței asupra rezervelor de petrol din Orientul Apropiat. Europa ieșea secătuită din război, dar SUA
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
desigur, și probleme nedorite pentru persoanele care se mișcă, pentru sedentarii băștinași 269, dar actualmente, mobilitatea transformă orașele ("orașe împrăștiate", "megalopolisuri", "metapolisuri" etc.). Sociologii trebuie să o analizeze ca pe un "fapt social total" care schimbă mentalități, instituții, reprezentări, schimbă mize ale societății urbane, schimbă datele libertății individuale și ale cetățeniei. Specialiștii 270 spun că asistăm la emergența unui nou tip de oraș, deci ar trebui o nouă "strategie de reconstrucție a semnificației sociale a orașelor" prin noi proiecte spațiale și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
schimbări ale identității colective și noi exigențe privind gestionarea serviciilor publice. Ar trebui să identificăm "ghetto"-urile, cartierele care suportă "secesiunea", creșterea violenței, care au probleme cu integrarea tinerilor. Mobilizarea locuitorilor orașelor decidenți sau "simpli cetățeni" nu este la înălțimea mizelor actuale. Mai vrem orașul? Ce oraș vrem? Ce valori, drepturi și libertăți vrem să domnească în el? Vrem un oraș închis, ori unul plural, intercultural? Scriem planuri, vorbim de "reînnoire urbană", de "orașe reînnoite" etc., dar nu luăm seama la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]