6,924 matches
-
trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre în casele unde era poftit, să bea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
noi de judecată, drept care odată întors în Calabria orice lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
posibilitatea lunară a vederii". Una e să privești o fărâmă de planetă și altceva e să reușești să vezi totul. Crezi, prietene îi răspundea Giacomo, cel pe care îl învățase să citească și să scrie, că dacă am pluti deasupra, mizeria noastră s-ar risipi și câmpurile ar înflori din nou? Nu, asta nu, știi foarte bine, dar ne-am putea da seama că țiglele de pe case sunt ude learcă și că clopotnița se ia la întrecere cu vântul și cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce s-a desprins și a căzut jos sau a urcat din măruntaiele pământului. Cu siguranță nu este un ținut al paradisului, dacă se trăiește cum se trăiește și dacă oamenii fără suflet vin să dicteze legi și să sporească mizeria". Începu să scrie și poezii de dragoste. Lua drept pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana. Dar nu izbutea să focalizeze în profunzime un sentiment care, străbătându-i cugetul, se împotmolea în concepte încâlcite și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scris o scrisoare lui Tobia Adami pentru a afla vești în privința poeziilor lui. Fuseseră publicate sau fuseseră arse? În scrisoare, cine știe de ce, descria amănunțit, așa cum și le amintea, condițiile din Stilo și viața oamenilor: "Copil fiind am trăit în mizeria unui sătuc din Calabria, având parte de jocurile și drăcoveniile obișnuite între cei mici. Dacă mă gândesc acum, îmi dau seama că era o viață fără perspective, ce se scurgea între un răget de măgar, ritualul recoltei dacă nu fusese
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
brutalizat în temniță și la mânăstire, mai rău decât o broască-râioasă care cel puțin, după cum spuneau vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă. Ce momente de bucurie avusese? Poate doar pe vremea pregătirii conspirației, restul doar mizerie și singurătate, singurătate și mizerie. Se opri la primul local: trebuia să-și adune gândurile risipite acum pe drumurile Marsiliei; niciodată nu mai văzuse atâta circulație și grabă. Toți păreau să meargă la o întâlnire de la care nu puteau lipsi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mânăstire, mai rău decât o broască-râioasă care cel puțin, după cum spuneau vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă. Ce momente de bucurie avusese? Poate doar pe vremea pregătirii conspirației, restul doar mizerie și singurătate, singurătate și mizerie. Se opri la primul local: trebuia să-și adune gândurile risipite acum pe drumurile Marsiliei; niciodată nu mai văzuse atâta circulație și grabă. Toți păreau să meargă la o întâlnire de la care nu puteau lipsi fără să-și dea seama
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
solicita cu atâta umilitate un nimic, el, dacă i s-ar fi cerut același lucru, ar fi luat o mină oficială și îngrijorată de dificultăți, ar fi reclamat depunerea unei cereri, revenirea printr-un telefon, așteptarea deciziei consiliului și alte mizerii de astea, prin care prietenul de la ceaiul lui Saferian devenea de nerecunoscut. Pedanteria și, într-o măsură, intenția, lipsită de eleganță formală, de a mări proporțiile serviciului cerut îl făceau să se poarte astfel. Ioanide scrisese câteva rânduri pe o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din simplă curiozitate. Lui Hergot i se păru palidă și apropiindu-se crezu a constata o tumefiere a unui ganglion submaxilar ce dădea feței o ușoară asimetrie. ("Bieții copii! medită doctorul, toți sunt amenințați de scrofuloze și alte manifestații de mizerie fiziologică.") După o scurtă anchetă asupra părinților, Hergot convinse pe fetiță să intre în cabinet, ca s-o consulte gratuit, promițîndu-i bomboane (avea borcane pline cu pastile de eucaliptol, mentă). În anticameră, cu desăvârșire goală (cu excepția a două scaune), fetița
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nedrept), că Gaittany putea fi direct interesat în vânzarea monedelor. Supoziția avea ca fundament reputația de care se bucura de câtăva vreme Gaittany de a "o duce prost" și care-i conferea o aureolă de martir. Unii pronunțau chiar cuvântul "mizerie". De câte ori venea vorba de Gaittany, ajunsese un clișeu ca unul să zică deodată: "o duce greu, săracul", aprobat de fizionomiile devenite brusc serioase ale celorlalți. S-ar fi spus că era un caz de interes național, față de care îngrijorarea devenea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ale celorlalți. S-ar fi spus că era un caz de interes național, față de care îngrijorarea devenea colectivă. Toată această comedie se întemeia pe obișnuința pe care o au oamenii de lume de a cameleoniza și din sentimentul snob că mizeria persoanelor bine are alt punct de plecare decât a indivizilor de rând, fiindcă de fapt Gaittany trăia nu se poate mai cu înlesnire. Era director sine cura la o regie comercială de stat, post a cărui titulatură exactă o ascundea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a da audiențe, de a avea sonerii și servitori, de a sosi și pleca, la liberul arbitru, într-un vehicul. Problema vehiculului decidea la Gaittany de viață și de moarte. Nu poseda personal nici trăsură, nici automobil (asta fiindu-i "mizeria" principală), n-ar fi mers însă pe jos pentru nimic în lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recent, înapoiase lui Ioanide albumul cu o grabă precipitată chiar în cursul zilei și cu o carte de vizită, pe care scrisese "cu vii mulțumiri". Pentru doamna Ioanide asta însemna desăvârșitul bonton, Ioanide vedea dincolo de aparențe și era sensibil la mizeria morală. Gaittany în mod normal ar fi chemat la telefon și ar fi zis bombastic: Domnule, ți-am văzu albumul! Te felicit! Eminent! (Apoi, în culmea exaltării.) Excepțional! Ești un mare bărbat! Tot ce faci dumneata mă interesează! Să trăiești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche, rognons, cotes de porc etc., aduse în piramide, căci lui Gaittany îi plăcea desfrâul vizual), între G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Logica formală devine la Dan Bogdan un instrument de șicană și de eroziune a dinamicii. Convingerea mea este că e foarte laș. Aviditatea de bani e considerabilă de asemeni la Dan Bogdan, incapabil de abnegații, ca unul ce a îndurat mizeria. Familia sa este acum în situație economică onorabilă, prin provincie, cu gospodării solide. Dan Bogdan nutrește sentimentul unei mari responsabilități fată de ea, și asta îi absoarbe veniturile. Totdeauna în casă la el locuiesc temporar o nepoată, un nepot, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi introdus sistemul castelor: războinici-sclavi, întemeind o aristocrație severă, bazată pe urmărirea strictă a filiației, cu împiedicarea oricărei mezalianțe cu elemente inferioare. În concepția noastră și cei din clasa sclavilor (de altfel din punct de vedere material apărați de orice mizerie, mizerabili numai moralmente) ar fi fost mai fericiți decât burghezii actuali, fiindcă ar fi simțit bucuria amară a condiției lor tragice, inexorabilitatea sclaviei lor, din care n-ar fi putut scăpa decât prin sinucidere. Un coleg de universitate căruia îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hrăni un prinț scăpătat măgulea pe mulți, dîndu-le sentimentul puterii claselor noi. De fapt, se iluzionau. Hangerliu proceda astfel G. Călinescu din plăcerea de a nu-și bate capul și din gust pentru inedit, însăși ideea de a fi în mizerie îl amuza. Semăna puțin cu Gabriel-Jean-Anne-Victor-Benjamin-Georges-Ferdinand-Charles-Edouard Rusticoli, comte de la Palferine al lui Balzac, boem amator. Toamna mergea la vânătoare invitat de prietenii săi, iar când existența în Capitală îi devenea penibilă, se plasa cu săptămânile și chiar cu lunile pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simt în largul meu în arhitectură, aspirația mea intimă a fost totuși pentru o ocupație intelectuală mai subtilă, cum ar fi literatura, filozofia. Pentru asta trebuie răgaz, mai puține obligații sociale și, drept să spun, o capacitate de a suporta mizeria, pe care n-o am. Mama mi-a dat o educație excelentă într-un fel, însă una de lux. Mi-a luat orice posibilitate de a suporta asprimile vieții. Dacă sun după un pahar de apă și nu vine nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că el fusese acela care adusese pe Gavrilcea în casa Hergot. Fără această imprudență, Pica ar fi fost salvată. Toate tiradele doctrinale, citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la lectură, îi apărură acum ca mizerii ale unei minți hrănite cu literatură proastă și pervertită în medii suspecte. Mania aceasta a lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila. Cu toate întîmplările grave (asasinarea lui Dan Bogdan, moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcut foarte bine, era nevoie de un omde prestigiu. . Pomponescu surâse, încîntat o secundă, apoi, ca soarele scăpat o clipă dintr-o năvală de nori și reînghițit, se întunecă. . - Am fost solicitat de sus, nu puteam să refuz. Încep acum mizeriile meseriei. . Gaittany găsi de cuviință să se retragă și Pomponescu îl conduse iarăși până la ușă, manifestîndu-și la despărțire dorința de a lua încă o dată masa cu prietenii săi. . - O idee admirabilă, zise Gaittany, e-n regulă, domnule ministru! Când Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câștiga. Altceva era la mijloc. Dacă Saferian, personal, nu putea trăi fără comerț, pentru Sultana visa un om din afara tagmei, un artist, un doctor, un ofițer. Fiecare părinte, oricât de strălucit în profesia lui, vrea să salveze pe copii de mizeriile meseriei sale și să-i facă altceva. Hagienuș era încîntat că fiu-său, Petrișor, era ofițer, Ioanide nu regretase că Tudorel nu se făcuse arhitect. Tot astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
muzicant și botanist, evident, observase fugitiv pe Pica din aceste puncte de vedere. După Hergot, femeile în general sunt rezistente la frig și ies iarna îmbrăcate ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger fără haină când avea de lucru prin curte. Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arunce pământul repede, să n-o sperie, să-l presare mărunțel și cu fereală, ca nu cumva să se rupă capacul sicriului. Luase toate dispozițiile să i se facă parastasele la soroc, temîndu-se că, fără aceste formalități, ar întîmpina mari mizerii pe lumea cealaltă. Avea nevoie de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își închipuia Ioanide, trebuie să vadă moartea în acest chip concret, și dacă își vindea cavoul, asta venea din sentimentul că putea păcăli pe cineva și pe lumea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o să-i placămai mult biserica. . - Sfinția-ta, zise primarul unui episcop, spune-i patriarhuluică mă agasează niște popi. Au venit să-mi inspecteze biserica. Întâi m-am trezit cu niște ofițeri. Toate astea sunt de ale lui Pomponescu. Cu asemenea mizerii, vă las baltă și nu mai fac nici o biserică. Să nu vă mai plângeți că scade sentimentul religios. . Autoritatea superioară află de ispravă și dădu instrucțiuni subalternilor să nu mai importuneze pe primar, de asemeni cunoscut vechi. Dimpotrivă, îi consilie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretindea Ioanide. "Detestabilă tensiune mută, mai gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să ne facem, domnule arhitect, fără fonduri? Rămânem cu biserica neterminată." " Fii pe pace, primarul e plin de energie, scoate bani din piatră seacă." Și așa mai departe. În chipul acesta toate gândurile obscure ar fi fost distruse și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]