19,067 matches
-
supuse unor restructurări "cu iataganul" și apoi revîndute, eventual prin reintroducere la bursă. Desigur, toate acestea nu au căzut din cer. În lumea minunată a finanței, o criză o hrănește pe alta: criza creditului pe cea a acțiunilor, criza economiei monetare pe cea a economiei reale și viceversa. Aceasta e expresia logicii pure a finanțelor de piață. Toate "inovațiile" din ultima vreme promiteau nici mai mult nici mai puțin decît "eliberarea de riscuri". Numai că, foarte atenți cu riscurile individuale, acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și face apariția ciclic în toată "splendoarea". O soluție ar fi dedublarea politicii mone-tare, prin practicarea de rate ale dobînzilor diferențiate pentru economia productivă față de cele destinate economiei speculative. Deci o separare cît mai ermetică între economia reală și cea monetară, pentru a împiedica transmisia crizelor financiare către economia reală, prin intermediul creditului. Reușita constă în asigurarea unei cît mai bune etanșeități între cele două sfere ale economiei. Prezenta criză are loc într-o conjunctură generală instabilă și nocivă, marcată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
PRINCIPIUL DOMINOULUI Piețele financiare sunt afectate de un nou seism major ce va afecta cu siguranță creșterea, ocuparea și marile echilibre economice la nivel global. Aprecierea, cam în acești termeni, îi aparține lui John Lipsky, director general adjunct al Fondului Monetar Internațional. Criza a plecat din Statele Unite, așa cum anticipam într-un articol anterior, de la falimentul pieței imobiliare, grevate de numeroase credite acordate fără discernămînt, fără garanții. No Income, no job, no asset! Eventual o șampanie din partea casei, adică a creditorului. Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rezolve cvadratura cercului finanțelor globale, utilizînd titluri de valoare derivate din alte titluri de valoare. Aceasta a făcut să pară că problema aproape că nu mai există. Beția aceasta aventuroasă a dus însă la cea mai mare iluzie din istoria monetară. Struc-ura edificiului a fost fragilizată într-atît încît acesta a devenit, în ansamblu, de o vulnerabilitate îngrijorătoare. Iar băncile centrale nu au făcut aproape nimic pentru a îndrepta lucrurile. Foarte mulți debitori și cîteva bănci au ajuns deja la fundul sacului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
creditelor din 2008 și implicațiile ei, Editura Litera Internațional, București, 2008 de o nouă paradigmă, întrucît cea dominantă pînă acum, cea liberală a auto-echilibrării piețelor, s-ar fi dovedit "falsă și înșelătoare", și de aici problemele care decurg asu-pra sistemului monetar internațional. Dl. Soros propune o nouă paradigmă, care nu se limitează la piețele financiare și pe ca-re ne-a mai prezentat-o în lucrările sale anteri-oare (Alchimia finanțelor 1987, Sfîrșitul capitalismului 1998 și Despre globalizare 2000), fără ca lumea academică să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
această matrice teoretică a aplicat-o și în practică, activitatea sa pe piețele financiare fiind de notorietate, ca speculator, ca manager al unor fonduri de hedging cu grad ridicat de risc. Contrar mainstream-ului economic, nici agenții economici și nici autoritățile monetare sau fiscale nu dețin cunoașterea pură care să le permită raționamente și decizii perfecte. Concepțiile lor sunt greșite, ceea ce afectează condițiile pieței și în primul rînd prețurile, care sunt departe de cele de echilibru. Opiniile autorităților nu corespund niciodată stării
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
titluri de valoare care au devenit cvasimonedă. Astfel, moneda și-a pierdut contururile clasice și n-a mai putut fi controlată. Astfel, triumful liberalismului financiar a condus la obsolescența monetarismului, respectiv, la pierderea capacității băncilor de a mai controla cantitățile monetare și valoarea acestora. Astfel, a apărut un nou Frankenstein, care s-a întors împotriva creatorilor săi. Acesta este răul cel ma-re pe care l-au produs o mînă de oameni lacomi, iraționali și imorali. Apoi, logic, după o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prilejul actualei crize economice globale. Keynes s-a născut în anul morții lui Marx (1883). După ce începe ca liberal, în pri-mele sale lucrări: Moneda și finanțele Indiei (1917), Consecințele economice ale păcii (1919), dar și în cele de maturitate: Reforma monetară (1924) și Tratat despre monedă (1930), confruntat cu realitățile Marii Depresiuni din 1929-1933 (cînd și-a pierdut și o mare parte din avere), el își schimbă radical concepția și produ-ce în lucrarea menționată la început o nouă doctrină, care va
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cînd am început să scriu Treatise on Money, mă aflam încă pe liniile tradiționale care socoteau influența banilor ca pe ceva separat de teoria generală a cererii și ofertei. Odată cu terminarea cărții am reușit să pro-gresez în a împinge teoria monetară pînă la a o transforma într-o teorie a producției de ansamblu. (...) Cartea de față, pe de altă parte, s-a dezvoltat în direcția a ceea ce este în primul rînd un studiu al forțelor care determină modificări ale nivelului producției
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rînd un studiu al forțelor care determină modificări ale nivelului producției și ocupării forței de muncă în ansamblu; și, în timp ce s-a constatat că banii intră în schema economică într-o manieră esențială și stranie, în același timp, detaliul tehnic monetar constituie numai fundalul. Așa precum vom vedea, economia monetară este în principal aceea în care perspective schimbătoare cu privire la viitor sunt capabile să influențeze nu numai direcția, dar și nivelul ocupării forței de muncă". Autorul britanic consideră însă că metoda sa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nivelului producției și ocupării forței de muncă în ansamblu; și, în timp ce s-a constatat că banii intră în schema economică într-o manieră esențială și stranie, în același timp, detaliul tehnic monetar constituie numai fundalul. Așa precum vom vedea, economia monetară este în principal aceea în care perspective schimbătoare cu privire la viitor sunt capabile să influențeze nu numai direcția, dar și nivelul ocupării forței de muncă". Autorul britanic consideră însă că metoda sa de analiză a comportamentului economic curent depinde de legea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dă naștere la o întrebare susceptibilă să stîrnească mari pasiuni: suntem oare, la momentul de față, cu toții keynesieni?" (p. 47). După mai bine de 70 de ani, Teoria generală e încă actuală. Ea nu ignoră, cum s-a afirmat, politica monetară. Keynes explică pe larg modul cum creșterea ofertei monetare poate afecta rata dobînzii și, prin aceasta, cererea globală. De fapt, instrumentarul politicii monetare actuale a fost furnizat de Keynes. Este adevărat, Keynes nu crede că manevrarea ofertei de bani e
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pasiuni: suntem oare, la momentul de față, cu toții keynesieni?" (p. 47). După mai bine de 70 de ani, Teoria generală e încă actuală. Ea nu ignoră, cum s-a afirmat, politica monetară. Keynes explică pe larg modul cum creșterea ofertei monetare poate afecta rata dobînzii și, prin aceasta, cererea globală. De fapt, instrumentarul politicii monetare actuale a fost furnizat de Keynes. Este adevărat, Keynes nu crede că manevrarea ofertei de bani e singura capabilă să ridice ocuparea, dar asta e altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de 70 de ani, Teoria generală e încă actuală. Ea nu ignoră, cum s-a afirmat, politica monetară. Keynes explică pe larg modul cum creșterea ofertei monetare poate afecta rata dobînzii și, prin aceasta, cererea globală. De fapt, instrumentarul politicii monetare actuale a fost furnizat de Keynes. Este adevărat, Keynes nu crede că manevrarea ofertei de bani e singura capabilă să ridice ocuparea, dar asta e altceva. Un bun exemplu privind validitatea în continuare a teoriilor lui Keynes îl constituie ca-zul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
este egală cu suma din-tre cheltuielile de investiții și cele de consum. Acest cadru macroeconomic introdus de autorul nostru rămîne valabil pînă astăzi. Principala critică ce poate fi adusă Teoriei generale este faptul că autorul ei a considerat că mediul monetar al anilor 1930 se va permanentiza, va fi standardul în viitor, confun-dînd astfel un episod cu o tendință pe termen lung. Or, mediul monetar s-a schimbat foarte mult, singurul caz asemănător cu cel din anii '30 apărînd în Japonia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
critică ce poate fi adusă Teoriei generale este faptul că autorul ei a considerat că mediul monetar al anilor 1930 se va permanentiza, va fi standardul în viitor, confun-dînd astfel un episod cu o tendință pe termen lung. Or, mediul monetar s-a schimbat foarte mult, singurul caz asemănător cu cel din anii '30 apărînd în Japonia în 1990 și apoi în întreaga lume odată cu criza declanșată în 2008. Deși acum, în multe zone, șomajul pare să aibă mai mult de-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
multe zone, șomajul pare să aibă mai mult de-a face cu probleme din partea ofertei decît cu o insuficiență a cererii. Apoi, Keynes a neglijat inflația, care a devenit persistentă în anii '70 și încorporată în anticipări, ceea ce obligat politica monetară să ridice ratele dobînzilor. Iar inflația persistentă despre care vorbeam poate fi pusă în seama politicilor monetare și bugetare expansioniste, a cheltuielilor publice prea mari și a deficitelor bu-getare, de inspirație keynesistă. Keynes a subestimat capacitatea economiilor de a evita
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o insuficiență a cererii. Apoi, Keynes a neglijat inflația, care a devenit persistentă în anii '70 și încorporată în anticipări, ceea ce obligat politica monetară să ridice ratele dobînzilor. Iar inflația persistentă despre care vorbeam poate fi pusă în seama politicilor monetare și bugetare expansioniste, a cheltuielilor publice prea mari și a deficitelor bu-getare, de inspirație keynesistă. Keynes a subestimat capacitatea economiilor de a evita randamentele descrescătoare. El nu a văzut riscul de inflație pe termen lung. De altfel, nici nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
China, de pildă, programele de protecție socială vor crește, încer-cîndu-se trecerea de la o creștere bazată pe in-vestiții la una bazată pe consum. Multe activități din umbră vor ieși la lumină. Rezervele minime obligatorii vor fi reabilitate ca instrument de politică monetară și vor fi impuse nu doar băncilor, ci tuturor instituțiilor financiare Firmele de au-dit și agențiile de rating vor deveni mult mai profesioniste. Principalele centre financiare care au fost puternic dependente de profiturile sectorului financiar, în primul rînd New York-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
est la vest. Așa-numitele "fonduri suverane" orientale cum-pără masiv (cifra depășește 50 de miliarde de dolari) active occidentale depreciate de la cele mai mari bănci: Citigroup, Morgan Stanley, Merrill Linch, UBS ș. a. Aceste fonduri controlează în momentul de față volume monetare de circa 2,5 mii de miliarde de dolari și se estimează că cifra se va dubla pînă în 2015. În același timp, rezervele valutare ale Chinei au ajuns la 1500 de miliarde dolari, în timp ce Rusia deține doar 400 de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a funcționării pieței muncii, a deloca-lizării capacităților productive, schimbările tehnologice, migrațiile, dezvoltarea companiilor multinaționale de diferite tipuri, numărul și mă-rimea statelor, inclusiv fenomenul de eroziune a statului-națiune, rolul și posibilitățile guvernelor și politicilor economice, politica fiscală și pro-tecția socială, politica monetară, cea a ratelor de schimb, rolul informației, riscuri și incertitudini, economiile emergente, problema datoriilor, globalizarea și cultura ș. a., autorul tratînd fiecare problemă atît din punct de vedere teoretic, cît și empiric. Mulți politicieni și oameni obișnuiți din țările slab dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cheltuit în exces și nu pe programe pro-ductive, dimpotrivă. Această politică monetaristă e bună pentru calmarea inflației și susținerea cursului, dar asta înseamnă să sacrifici creșterea și ocuparea. Trebuie să ne stabilim prioritățile și să adecvăm mijloacele politicii bugetare și monetare în special. Istoria ne învață că în vremuri de criză sunt bune politicile keynesiste, de stimulare a cererii și de depreciere competitivă, iar după ce economia a luat avînt, trebuie intervenit cu politici contracționiste pentru stă-pînirea inflației și regăsirea echilibrelor macro-economice
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
-mi controlul asupra monedei unei țări și nu mă interesează cine face legile". Acum, pentru ieșirea din criză, hiper-globaliștii ne propun controlul întregii economii mondiale printr-o bancă unică și o monedă uni-că, sau printr-o autoritate unică de control monetar. Iată ce spunea același Rockefeller: Suntem într-un proces de transformare globală. Mai avem nevoie doar de o criză majoră necesară și toate națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială", sau F.D. Roosevelt: "Adevărul este că elementul financiar din marile centre
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
De aceea, ideea îmi pare simplistă și chiar periculoasă, pentru că va împărți lumea din nou în două tabere gata să se confrunte. Aceasta este deocamdată o agendă secretă. Tot în secret, liderii lumii discută acum despre configurarea unui nou sistem monetar internațional. Deci se pare că și F.M.I. și Banca Mondială vor suferi serioase restructurări, dacă nu cumva vor fi și ele înlocuite. Se așteaptă reglementări severe privind băncile și piețele de capital, în primul rînd bursele, reglementări menite să pună
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a demonstrat că se poate. Ca putere dominantă dar insuficientă, America a acceptat mărirea componenței Grupu-lui celor 8, pentru reflecta noul echilibru geopolitic. Noul grup ar trebui apoi să remodeleze instituțiile internaționale create după al II-lea război mondial: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Consiliul de Securitate al O.N.U. Noii intrați ar trebui să devină acționari responsabili ai sistemului internațional. Noul președinte american ar trebui să demonstreze mai multă înțelegere și respect față de alte culturi, sau religii, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]