4,726 matches
-
a inovat materia narativă. Să folosești un robot drept detectiv, cum face Asimov în Caverne de oțel, îți permite, ce-i drept, să ai o perspectivă diferită aupra intrigii polițiste. În Stand on Zanzibar ⁄ Zanzibar (John Brunner, 1968)101, autorul multiplică punctele de vedere și împletește povestirile, pe care le întrerupe prin extrase din ziare. Cititorii se pot bucura de această inovație, dar poate nu știu că Brunner s-a inspirat din Marile afaceri ⁄ The Big Money 102 de John Dos
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
suficient și ca știință, și ca artă". Dar unul dintre acești extratereștri, Koax, hotărăște într-o zi să dea un sens concret gândirii sale abstracte și afirmă că: "Gândesc, deci asta există"108. O nouă dimensiune (edimiunse) se deschide atunci, multiplicând la infinit posibilitățile conceptuale și efective ale jocului, din care se naște romanul Grimus. Mai rămâne cazul misterios al romanului Solaris, scris de polonezul Stanislaw Lem (1961). El plasează, în prezența unor observatori umani, o entitate extraterestră care, departe de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
CAIETE DE MĂRTURISIRE ORTODOXĂ, publicație lunară, multiplicată prin procedeul mimografiei, apărută din iulie 1950 la Paris și la Hamilton (Canada), ca organ de presă al Bisericii Ortodoxe Române, sub îngrijirea unui comitet de redacție. Redactorul C. de m. o. este preotul Gh. Preda.Primul număr e mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286006_a_287335]
-
spațiului de joacă, folosirea unui echipament adecvat, impunerea unor reguli, scurtarea perioadei de intervenție și lungirea pauzelor, simplificarea sarcinilor și scăderea ritmului de execuție. „Una din strategiile de bază ale intervenției copiilor cu dizabilități o reprezintă imitația deoarece „...creând și multiplicând asociațiile senzorio-motorii și ideomotorii, este un agent important de dezvoltare a motricității” (Stănescu, M., 2002, p 79), și mai mult activitățile motrice „...își aduc o contribuție specifică la procesul de socializare și la integrarea socială a individului...” (Stănescu, M., 2002
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
poate fi folosită numai la bolnavii de SM selecționați, deoarece induce uneori crize convulsive. S-a demostrat că oligodendrolia, celula care produce mielină în sistemul nervos central, se poate regenera. S-au căutat medicamente care să excite sau chiar să multiplice oligodendrolia, care astfel vor mieliniza axonii atinși de procesul specific SM, demielinizarea. O cerință a acestor medicamente este să nu excite și alte elemente gliale, cum ar fi astroglia, astfel producându-se cicatrici scleroase. Un astfel de medicament ar fi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
necesare pentru respectivele obiective, în ce termeni, cu ce argumente pe teme abordate, cum se face planificarea și proiectarea (design) în mod riguros, tehnologic, cum se precizează obiectivele operaționale și referențialele, cu evaluarea lor standardizată. ► De aceea s-au și multiplicat cercetările de reconcepere a lui pe alte coordonate de eficiență și calitate, mai întâi pe baza orientării conceptual-empirice și apoi până la postmodernism. Noile așteptări sunt formulate din perspectiva formării pentru realitatea socio-profesională, a învățării de concepte generale prin experiențe constructiviste
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
-și adapteze strategia sa de predare sau îndrumare. Modelele constructiviste construite pe combinarea acestor strategii încă trebuie să mai convingă în plan practic, mai ales pe educator, care promovează încă paradigmele instruirii clasice, deși contribuțiile teoretice și experimentale s-au multiplicat (Siebert, 2001a). Dar realitatea ne arată (Joița, 2006, pp. 125-129, 195-197) că nu este posibilă o exagerare a utilizării metodologiei constructiviste, ci o îmbinare alternativă cu alte soluții, pe fondul diferitelor stategii de învățare, chiar clasice, căci tocmai realismul cunoașterii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reprezentărilor grafice, ca moduri de prezentare a acestor instrumente, pe măsura ridicării schelăriei cunoașterii, au arătat cât de importantă este învățarea procedurală, cum poate fi aplicat principiul flexibilității cognitive în diversificarea modurilor de abordare și interpretare mentală, cum pot fi multiplicate rolurile educatorului constructivist, cum pot fi soluționate erorile, dilemele în cunoaștere. Este semnificativ atunci să reactualizăm și sinteza realizată, pe baza reflecțiilor critice ale participanților la experiment, asupra dificultăților și soluțiilor necesare în eficientizarea aplicării metodologiei constructiviste în învățare, formare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
modele, într-o practică de evaluare instituționalizată, standardizată a situațiilor profesionale sau a proiectelor de cunoaștere, de cercetare și să se justifice procesul formării performanțelor școlare, în acest context. Atunci trebuie găsite și alternative de verificare și apreciere valorică, de multiplicat posibilitatea de a atinge sensul real al evaluării dezvoltării complexe a personalității, în anumite momente, din perspectiva viitorului. Și din această aplicare diferită apare conflictul în argumentare, în interpretare: care (micro)paradigmă este mai eficientă, mai actuală, mai eficace pedagogic
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
214-244). A devenit clasică teza după care cercetarea științifică a urmărit mereu găsirea de soluții pentru ca practica să fie mai eficace, dar doar din perspectiva cercetătorului, mai puțin a practicianului răspunzător al realizării al calității educației. De aceea s-au multiplicat intervențiile care militează pentru activități de emancipare a educatorului, pentru că el cunoaște, deși empiric, cel mai bine realitatea contextului, a situației, condițiile evoluției formării educaților. Cunoștințele lui profesionale sunt implicite, particulare, nesistematizat raportate și la cele ale cercetării pedagogice, iar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
produce o revoluție în comportarea necivilizată a guvernelor" (Howard 1978:29). În 1848, John Stuart Mill afirma și el că liberul schimb era mijlocul prin care se putea pune capăt războiului: "comerțul face ca războiul să devină irelevant, consolidând și multiplicând interesele individuale care acționează într-o opoziție naturală cu acesta" (Howard 1978:37). Extinderea piețelor va plasa societățile pe cu totul alte fundamente. În locul conflictelor asupra resurselor limitate, cum este pământul, revoluția industrială a adus perspectiva unei prosperități nelimitate și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Shapcott 2000b, 2001). Într-un asemenea cadru, loialitățile față de statul suveran sau față de orice altă formă de asociere politică nu pot fi absolute (Linklater 1998: 56; Devetak 2003). Recunoscând diversitatea legăturilor sociale și morale, etosul unui "cosmopolitism subțire" încearcă să multiplice tipurile și nivelurile comunității politice. Trebuie observat, totuși, că acest lucru nu înseamnă că datoriile față de umanitate sunt mai importante decât toate celelalte. Nu există o "ierarhie morală" fixă într-un cadru de "cosmopolitism subțire" (Linklater 1998: 161-8, 193-8). Este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Μ Se spune În Biblie: „Nu este nimic nou sub soare... Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a Întâmplat se va mai petrece”. Un observator mai pesimist al vieții va spune că răul, care se multiplică de la o zi la alta, aduce totuși o prefacere care riscă să devină Însă o constantă amară a existenței omenești: morții care au murit ceva mai demult sunt mai fericiți decât viii de astăzi; iar cel care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecărei făpturi omenești este surprinzător de redus, față de enormul înveliș social, care contribuie, la rândul lui, "la formarea eului și pe care arta trebuie să-l includă și să-l exprime"133. Prin acest amplu ingredient colectiv, societatea izbutește să multiplice, într-o epocă dată, numărul coincidențelor stilistice, să dea un curs convergent faptelor artistice. Societatea contribuie, prin toate mijloacele și pe toate căile, la reducerea sensurilor și la producerea de stereotipii. Ea anulează, până la urmă, energia dislocantă a scriitorului, aspirația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui Urmuz? Sigur, Întrebarea poate fi parată cu o alta: de ce nu i-am studia pe toți patru? Corect, dar transferul din istoria literaturii În manualul de literatură nu e unul fără rest (și Încă: din istoria cui?). Nu poți multiplica la infinit numele autorilor. Intervine selecția, iar selecția se sprijină pe un set de criterii. În matematică, lucrurile sînt clare, ca și În fizică sau chimie: pornești de la elementar-general și te Îndrepți Înspre Înalt-particular. Ce e elementar În literatura modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e piesa tuturor posibilităților, adevărată „operă deschisă” - în sensul atribuit odinioară acestei sintagme de către Umberto Eco, în cartea sa cu același titlu -, numai că aici deschiderea nu are nimic dintr-un program: ea se înscrie în materia însăși a textului, multiplicând ipotezele de interpretare fără a sacrifica totuși istoria și tot ceea ce decurge din desfășurarea ei. Căci istoria aceasta se impune ca un dat ce trebuie, desigur, respectat, dar care, în același timp, lasă câmp liber unor lecturi diferite, permite interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nimic din ceea ce se întâmpla în bistroul de vizavi? Oglinda nu se folosește doar pe scenă, ci și în casele oamenilor. Cu mult timp în urmă, Roger Planchon își construise spectacolul său cu Bérénice în jurul unui sistem de oglinzi care multiplicau și surprindeau personajele. El dădea astfel o expresie scenică „închiderii” raciniene, evocând totodată jocul de oglinzi din finalul filmului Doamna din Shanghai, unde Orson Welles îi strânsese laolaltă pe asasinii rătăciți într-un veritabil labirint de reflexe. Mai recent, Stéphane
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și alienare. În calitate de reprezentare, comunicarea e un mijloc de a lega elementele atomizate pentru a obține o legătură puternică, pe care viața o solicită: ierarhii, legături verticale și orizontale, reprezentare. Legătura, obținută din reprezentarea prin semne și semnale care se multiplică "pentru a încerca să găsească realul concret al indivizilor și al grupurilor, cu decupajele lor teritoriale și sociale, se smulge curînd din sine către o mecanică de separare, către o irealizare totală". În calitate de expresie, comunicarea constituie legătura internă și participarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
într-o viziune politică numită, în L'enfer et le paradis 6, "politică simbolică". O politică simbolică Se vede bine, pentru o politică generalizată a comunicării, cum acționează aceste două moduri de legătură. Pe de o parte, o reprezentare care multiplică semnele și semnele semnelor, pentru a încerca să regăsească realul concret al indivizilor și al grupurilor, care erijează subiecți-reprezentanțe, cu decupajele lor teritoriale și sociale și care se smulge curînd din sine către o mecanică de separare, către o totală
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
E. P. L. 1961; "Culorile toamnei", E. P. L. 1962; "Pe coardele timpului", E. P. L., 1963; Cu farurile aprinse", E. P. L., 1965; "Focuri de toamnă", Eminescu, 1974; "Rămâne pururi vatra", Albatros, 1974. De la "Cântecele de pierzanie" la "Steaguri" (1951) poetul aduce ecouri multiplicate pe fondul tradiției ardelene. Cu "Mărul de lângă drum" (1954) și cu următoarele volume până la "Cântecele inimii" (1960) se manifestă ca un poet prodigios, de o vitalitate și un orgoliu singular, sau își confundă destinul cu al mulțimii. Este perioada sentințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete/ are cinci mâini, care/ în loc de degete/ au cinci mâini"; poetul trăiește până la delir realul: "trăiesc în numele cailor... nechez". În "A cincea elegie" lumea realului este plină de mister, este enigmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe care le determină în cititor, a modificărilor existențiale pe care le aduce angrenarea în modul său de a vedea. Nu câte cărți scrie un autor contează, ci câți "cititori-trăitori" are. Altfel spus, în câte persoane a reușit să se multiplice pe sine prin intermediul ideilor din cărțile sale. Nuanța peiorativă a formulei "a scrie din alte cărți" este parțial nejustificată: gândurile iau naștere doar în vecinătatea altor gânduri. Nu cred în idei născute din nimic. Am spus însă parțial. * Pentru tratarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ale realității, care capătă anumite moduri de a vedea. Profunzimea privirii specialistului este însoțită de o acută îngustare a domeniului lui de competență, adică a modalității sale de raportare la lume. În felul acesta perspectivele asupra lumii tind să se multiplice și să se standardizeze, în special prin intermediul profesiilor și pasiunilor. S-ar părea că lumea se sparge într-o mulțime de fragmente atât de intensă încât dorința unei viziuni unitare devine tot mai greu imaginabilă, doar perspectivele reducționiste având șanse
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
continuu persoane sau grupuri care să-și impună propriul mod de ordonare. * Dezirabilitatea este o zeiță căreia femeile sunt dispuse să-i plătească un continuu tribut, ea fiind cea mai puternică mediatoare a raporturilor cu bărbații. Relațiile de putere sunt multiplicate și pe această cale astfel încât nu se știe niciodată cine pe cine domină. Să ne întrebăm cărei vârste istorice îi este tributar modul nostru personal de cunoaștere. Contemporaneitatea în gândire este atributul doar a câtorva, care dau contur noilor moduri
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]