4,325 matches
-
coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a mai vorbi de misterioasă rază nocturnă din adâncimi sau de instinctul porcilor -, toate îi indicau unui Mare Navigator că la mai puțin de patruzeci de mile se gaseste pământ. Astfel, dacă s-ar trasă câte un cerc la patruzeci de mile în jurul fiecărei insule din Pacificul de Sud, întinderea apelor cu adevarat puștii s-ar reduce considerabil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ori și cei din Jailali, căci de îndată se iscă o discuție înfierbântata, de natură mai degrabă filozofica. Pentru pescarii care le văzuseră de aproape, erau simple nave conduse de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului Tané, care, conform legendelor, avea să pornească într-o zi peste ocean pentru a le vești oamenilor venirea unui nou Mare Potop. În această arca uriașă avea să-i strângă pe cei drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să se numească întruna idiot, era faptul indiscutabil că tot ce-i explică Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se mișcă din loc? Și cum putea un om normal să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale indigenului nu se comparau cu atât de vastele cunoștințe ale lui Miti Matái, colaborarea lui se dovedi totuși inestimabila. Principala problemă era legată de faptul că, desigur, stelele și constelațiile aveau nume diferite în cele două dialecte, astfel că navigatorii trebuiră să-și petreacă toată noaptea marcând puncte pe cer și schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebui să arunci în mare tot ce nu-mi place mie, nu ți-ar mai rămâne mare lucru. Îi făcu semn să se așeze lângă el. Iar acum dă-mi o explicație care să mă convingă. Scufundatorul lua loc lângă Navigatorul Căpitan al insulei Bora Bora și, după ce cugeta câteva clipe, ca și cum ar fi vrut să-și descopere motivele cele mai ascunse, sfârși prin a ridica din umeri cu un aer plictisit: Deja nu mă mai iubea nimeni, murmura în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vetéa Pitó, priceperea cârmaciului și cunoștințele tale rudimentare despre stele ar trebui să fie de ajuns ca să conduceți navă înapoi, în Bora Bora, dacăeu am să pățesc ceva. Zâmbi cu subînțeles. Nu vreau să spun că te consider un adevărat navigator, dar începi să fii un marinar acceptabil. Pe Tapú Tetuanúi îl umplu de mândrie faptul că Navigatorul-Căpitan îi dovedea atâta încredere, cu toate că el însuși nu se consideră mai mult decât un simplu ucenic și, pentru prima oară de când părăsiseră Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște cuțite. Catamaranul scârțai amenințător, câștigând viteza. Odată cu lăsarea întunericului, vântul începuse să se întețească. Întindeți cablurile! strigă Navigatorul Căpitan. Să nu cedeze catargele! Erau marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
umeri, recunoscându-și neștiința. Ești foarte isteț, spuse. Și ai învățat multe în lunile astea, dar încă îți lipsește concentrarea. Făcu un gest care probabil se voia fatalist. Dacă aș mai rămâne alături de tine, probabil că ai ajunge un adevărat navigator, dar, din păcate, presimt că n-o s-o mai duc mult... De ce insisți cu prostiile astea? se plânse băiatul. Ești mai sanatos că oricare dintre noi. —E posibil, admise căpitanul Mararei. Dar ceva se va-ntâmpla, pentru că nimeni, iareu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lege ne amintește care sunt limitele noastre în fața măreției voinței zeilor. „Ești mic“, ne spune, „dar o dată poți să fii și tu mare“. — Dacă n-ai să mă-nveți în continuare, n-am să reușesc niciodată să devin un adevărat navigator. —Mai sunt și alți dascăli buni, îi aminti Miti Matái cu naturalețe. Eu am învățat multe de la Vatau de Moorea, care este unul dintre oamenii cei mai înțelepți pe care-i cunosc. Trebuie să fie deja foarte bătrân, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Al Cincilea Cerc. —Și cât timp va trebui să studiez? întreba băiatul. — Trei ani, poate patru, fu răspunsul. Depinde cât îți vei da silința. —Maiana n-o să aștepte atâta. —Maiana! exclama. Mereu Maiana! Cineva care visează să devină Mare Navigator și poate, într-o zi, Navigator-Căpitan al insulei Bora Bora, nu trebuie să fie atât de obsedat de ceea ce are o femeie între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o să aștepte atâta. —Maiana! exclama. Mereu Maiana! Cineva care visează să devină Mare Navigator și poate, într-o zi, Navigator-Căpitan al insulei Bora Bora, nu trebuie să fie atât de obsedat de ceea ce are o femeie între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de obsedat de ceea ce are o femeie între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi, iar el avea nevoie de maestrul sau pentru a se putea transforma în Marele Navigator pe care il cerea sângele atâtor strămoși. Cunoștințele care se acumulaseră de-a lungul secolelor trebuiau să treacă în alte mâini și, pentru asta, era nevoie atât de receptor, cât și de donator. Tapú Tetuanúi se arătă tot mai dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plin de sânge și cu cordonul ombilical atârnându-i, si se prezenta cu el în fața căpitanului navei, care privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin partea posterioară în carapace, căutând ceva, si, după câteva clipe, zâmbi atât de larg, cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au demonstrat deja că sunt niște excelenți navigatori, înseamnă că știu că trebuie să-și pună ambarcațiunile la uscat, daca nu vor că Niho-Nui să-i trimită la fund în câteva zile. Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îmbuna... Își trecu cu afecțiune degetul peste antebrațul băiatului și adaugă: Când o s-ajungi acasă, o să poți cere să ți se tatueze stele și constelații. O să ai nevoie de ele ca să știi unde te afli atunci când o să fii un mare navigator. Dar nu uită!... Încearcă să nu mai depășești niciodată Al Patrulea Cerc, ca să nu cadă și asupra ta furia lui Tané! — O sa te-ntorci și tu, răspunse încă o dată Tapú Tetuanúi, dorindu-și cu tărie să creadă în propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ore întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care i-o dădea contactul cu o femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala Maiana. Bora Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile până când ar fi putut să se mândrească pe drept cu acest titlu și, oricum, era conștient că niciodată n-avea să egaleze faima și cunoștințele miticului sau predecesor. Cu trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un singur ochi, să ducă navă înapoi acasă, putea considera încheiată și ultima lui misiune pe această lume. Deși temuții Te-Onó mai aveau încă de spus ultimul cuvânt. —Trebuie să sosească, repeta cu convingere Chimé din Farepíti. Dacă sunt niște navigatori atât de buni, precum consideră Miti Matái, în curând vor ajunge aici... Iar dacă nu sunt, în curând vor ajunge pe fundul oceanului. Poate că încă mai urmăresc vasul cu ulei, îi amintea Vetéa Pitó. Până acuma ori l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Peștele Zburător. —Vin? întreba imediat Miti Matái, în clipa când puseră piciorul pe punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan. Cred că de data asta o să aibă o surpriză neplăcută. Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici nu era de așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]