60,569 matches
-
cetățenilor săi. După negocieri, CIO a acceptat mai întâi participarea Africii de Sud cu condiția ca echipa olimpică să fie alcătuită din sportivi negri și albi selecționați în funcție de performanțele lor prin intermediul unor probe eliminatorii la care să participe împreună concurenți albi și negri.”22 c) În 1968, cu puțin înainte de Jocurile Olimpice din Mexic, CIO a fost chemat să se intereseze de intervenția sovieticilor din Cehoslovacia și de revoltele studenților și tulburările sociale din orașul Mexico City. De asemenea, „excluderea lui E. Zatopeck din
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
ai sportului au afirmat necesitatea amânării Jocurilor Olimpice până la schimbarea regimului politic din Germania.”39 Tot ca protest, de data aceasta împotriva discriminării rasiale practicată în unele țări (Africa de Sud), adresat lumii prin intermediul sportului, poate fi considerat și „gestul simbolic al puterii negre (”black power”) făcut de doi atleți americani, Tommy Smith și John Carlos, pe podiumul învingătorilor pentru a-și proclama acțiunea în favoarea drepturilor omului”40 la Jocurile Olimpice de la Mexico City din 1968. Un alt protest, a fost înregistrat la JO de la
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
trimită atleții la Los Angeles îl constituia fiul său, Nicu. Nicu era conducătorul delegației la Jocurile Olimpice din ’84. tatăl său îl trimisese pentru a fi prezentat lumii în mod special, ca un prieten și aliat. Ceaușescu îl pregătea pe prințul negru pentru a fi succesorul său.”60 În politica actuală a relațiilor internaționale se pune problema unei noi abordări a conceptelor de putere și influență, în sensul că acestea nu mai trebuie să fie utilizate drept instrumente ale intereselor unor mari
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
ZÂNA CEA BUNĂ Într-o pădure adâncă și neagră, se adunaseră toate vrăjitoarele acelei țări (și nu erau puține vrăjitoarele, căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați Încât acesteia din urmă i se dădu voie să-și facă cuibul chiar sub streașina palatului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
umbra deasă.Se gândi Împăratul, se tot gândi, dar nu găsi nimic. Chemă la el pe toți sfeșnicii din țară, dar nu-l mulțumi ideea niciunuia. Rezolvarea o găsi copilul unui slujitor de la grajduri care Îi spuse Împăratului ca așa neagră cum este pasărea i-ar sta bine cu o bentiță roșie.Împăratul Îl luă În brațe și Îl sărută pe creștet și cu mâna lui legă la gâtul vestitei păsări bentița cea roșie.Pasărea, se vede, era tare bucuroasă de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca smoala.Crezu că cineva făcuse o glumă proastă: se frecă, se spală, se pudră, dar degeaba.Penele rămâneau negrenegre.Îi veni să plângă dar nu putu să spună decât ” cra-cra”.Ce se Întâmplase cu glasul ei? Ce se Întâmplase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Întâmplase cu penele ei cele albe? Țăranul cel bătrân fierse boabele cu niște ierburi și rădăcini, iar cioara cea lacomă le mâncă. Și ca să fie și mai amărâtă și să nu mai râdă de celelalte păsări și puii ei sunt negri și urâți ți nu știu să cânte, aceasta fiind cea mai mare rusine a unei păsări. Și astăzi omul le alungă pe ciori, ba mai mult, În lanuri pune sperietori așa Încât ele să nu le fure boabele. PRIMA ZĂPADĂ Se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mergea un copil desculț și cu hainele prea largi ponosite.Ochii lui mari erau triști, iar pașii abia Îl purtau spre casa lui, unde zăcea pe un pat de paie, bunica lui, bolnavă.Ducea În brațe o pâine rotundă și neagră din secară și spera că dacă bunica ar mânca măcar puțin, ar mai prinde ceva putere. Muncise toată ziua la brutar pentru acea pâine neagră: măturase, frecase podelele cu mâinele lui mici. Cum mergea singur pe uliță, la o cotitură
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe un pat de paie, bunica lui, bolnavă.Ducea În brațe o pâine rotundă și neagră din secară și spera că dacă bunica ar mânca măcar puțin, ar mai prinde ceva putere. Muncise toată ziua la brutar pentru acea pâine neagră: măturase, frecase podelele cu mâinele lui mici. Cum mergea singur pe uliță, la o cotitură, de după niște tufe dese,Îi sări În cale un tâlhar, care Îi ceru pâinea.La Început copilul nu Îl luă În seamă, dar tâlharul, cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
veneau des În Moldova , ca s-o cotropească și s-o pârjolească turcii.Și turcii veneau puzderie și fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea În munți la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din neamul ei de primejdia ce-i paște. Nu l-a putut anunța nici pe Ioan, străjerul și păzitorul Sucevei.Turcii auziseră de el, s-au năpustit asupra-i, l-au legat fedeleș și l-au dus cu ei În neagra străinătate. Când a văzut Sânzâiana ce s-a ales din satul ei, din casele și ogrăzile moldovenilor, când văzu că Ioan nu mai este, se puse pe un plâns amarnic.Plângea și unde cădea o lacrimă de-a ei, se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îl durea burta. Adormi visând cum Îl va alunga pe leu și cum se va Încorona pe sine.Dar n-a fost să fie așa, căci dimineață când se trezi, blana lui, până atunci curată, era acum plină de pete negre.În sticla pe care trebuia să o păzească, nu era nici o putere, ci o fiertură dintr-o plantă ce crește În junglă.El, care a vrut să Înșele, fusese Înșelat.De teamă că leul se va răzbuna pentru necinstea lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
an, Păun creștea Înconjurat numai de frumos. El nu auzise de noroiul ulițelor, nu auzise de sărăcia poporului, de boli ori de moarte. Și cu cât creștea, cu atât se făcea și mai frumos: era acum un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene lungi și dese, obrazul Îi era alb ca spuma laptelui, iar buzele roșii ca cireșele de mai. Era Înalt și bine legat, cu mersul legănat. Mâinile-i aveau degetele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și m-am dus. Eram ca vrăjit. Mă trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Am convenit să ne vedem peste două săptămâni și, la termen, mi-a înmânat cecul, cu o sumă considerabilă în valută; și-a luat comorile și nu l-am mai văzut! Banii i-am depus la o bancă, pentru "zile negre"! Stranie apariție, mi-am zis, stranie negociere, straniu cumpărător! La deschidere, printre cei prezenți, deși nu-l invitasem, l-am zărit pe domnul Argatu Ștefan. Părea mulțumit de munca mea. Mi-a făcut, de la distanță, un semn de aprobare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Auzi din nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri. Crezuse că erau ale lui Mihai. Dar nu, erau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că, și aici, eleganța era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase comutatorul în noaptea aceea în care, somnoros fiind, dăduse de ușa ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre ușă și apasă pe butonul negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
află că în apropiere se ține un târg săptămânal, unde se aduc și animale. Ce fel de animale, nu i-au spus. Săptămâna următoare era la târg! Spre satisfacția lui, întâlni un om care avea un câine ciobănesc mioritic. Mare, negru, cu ochi inteligenți. Când se apropie de câine, acesta îi linse mâna. A înțeles că era câinele de care avea nevoie. Plăti un preț piperat și omul îi spuse câinelui: Du-te! Ăsta-i noul tău stăpân! Câinele parcă înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sau figurile celor din tren. Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]