KorAP: Find »[drukola/base=nenorocire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...227 >

5,657 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

cunoscut decât azi dimineață. Nastasia Filippovna îl privi stupefiată pe prinț. — E prinț? Prinț? Imaginați-vă, mai adineaori, în antreu, l-am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în grabă și bucurându-se că asistența începuse să râdă. Nu-i nici o nenorocire: se non è vero*... — Și, prințe, mai că nu v-am ocărât. Iertați-mă, vă rog. Ferdâșcenko, ești aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în grabă și bucurându-se că asistența începuse să râdă. Nu-i nici o nenorocire: se non è vero*... — Și, prințe, mai că nu v-am ocărât. Iertați-mă, vă rog. Ferdâșcenko, ești aici, la ora asta? Credeam că măcar pe dumneata nu te voi găsi. Cine? Ce prinț? Mâșkin? repetă ea interogativ cuvintele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ziceți, nu-i așa că Nastasia Filippovna e foarte frumoasă? Până azi n-am mai văzut-o, deși am făcut tot posibilul. Acum, pur și simplu, m-a orbit. Lui Ganea i-aș ierta totul, dacă ar lua-o din dragoste; nenorocirea cea mai mare e, însă, că ia banii! Da, fratele dumitale nu-mi prea place. Cred și eu! După ce... Dar știți, eu nu pot suferi acest fel de a vedea lucrurile. Unul, nebun sau prost ori poate chiar un nelegiuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ora cinci eram deja la hanul din Ekșaisk; am așteptat până s-a luminat de ziuă, nici o clipă mai mult; la ora șapte mă prezint la Trepalov. „Uite-așa și-așa, aveți camelii? Taică, scumpule, ajută-mă, scapă-mă de nenorocire, mă-nchin în fața ta pân’ la pământ!“ Văd că bătrânul e înalt, cărunt, aspru, un bătrân cumplit. „Nici gând! N-am de dat!“ Eu, buf! la picioarele lui. „Ce-i, omule, se poate una ca asta?“ face bătrânul, chiar speriindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fratele mai mare al acestui Papușin, care murise și el de curând, fusese un negustor renumit și bogat. Cam cu un an în urmă, aproape în decursul aceleiași luni, îi muriseră cei doi fii, singurii pe care îi avea. Această nenorocire l-a zdrobit atât de tare, încât în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i devină foarte antipatic. — N-are rost să ni-l lăudați atât de tare! Vedeți, și-a dus mâna la inimă, și-a strâns buzele, imediat a prins gustul. De, nu-i lipsit de inimă, dar e potlogar, asta-i nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de portocală, adică, mai mult, cu spaimă și groază, nici măcar să-i vorbești nu te lasă și de văzut se văd numai de nevoie... și el cam simte cum stau lucrurile! Și nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire!... E neliniștită, rea de gură, iute la mânie... — Rea de gură și iute la mânie? — Iute la mânie; căci data trecută mai că nu m-a înșfăcat de păr din cauza unei discuții. Am început s-o dojenesc cu Apocalipsa. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fața lui se aprinse ceva răutăcios, care dorea neapărat să fie exprimat în cuvinte. — Asta-i, dragostea ta nu poate fi deosebită de ură, zise prințul zâmbind, și, dacă o să-ți treacă, nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire și mai amarnică. Frate Parfion, dacă îți spun că... — Că o s-o înjunghii? Prințul tresări. — O s-o urăști mult pentru dragostea ta de acum, pentru tot chinul pe care îl ai acum de pe urma ei. Pe mine mă miră cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
De ce, la urma urmei, nu s-a făcut chiar el călugăr? Chiar aici e dezlegarea! Deci, exista ceva mai puternic decât rugurile și focurile și chiar decât deprinderea de douăzeci de ani! Deci exista o idee mai puternică decât toate nenorocirile, recoltele proaste, torturile, ciumele, leprele și întregul iad, pe care omenirea nu le-ar fi putut suporta fără acea idee care unește, care călăuzește inima și fertilizează izvoarele vieții! Arătați-mi ceva care să semene cu această forță în secolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
început să lăcrimeze, tremura și m-a strâns atât de tare la piept, încât m-a podidit un val de tuse pe care de-abia mi l-am potolit. „Tu, zice, ești singurul prieten care mi-a mai rămas în nenorocirile mele!“ E un om sentimental! Ei bine, desigur, imediat mi-a relatat pe drum o anecdotă potrivită situației; cică, în tinerețe, ar fi fost și el bănuit de dispariția a cinci sute de mii de ruble, dar că a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul plimbărilor călare ale împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată în măsura posibilităților și chiar cu atât mai strict, cu cât mai tare se presimțeau aceste nenorociri. Da, firește... bâigui prințul, aproape încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce-i spusese cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată în măsura posibilităților și chiar cu atât mai strict, cu cât mai tare se presimțeau aceste nenorociri. Da, firește... bâigui prințul, aproape încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce-i spusese cu o zi înainte lui Lebedev, relatându-și deci povestirea fără poticneli. Dar iarăși îi aruncă prințului o privire piezișă, neîncrezătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era tulburat și zguduit, dar nu voia să urce la catul de sus și chiar se temea să-l vadă pe bolnav; își frângea mâinile și, într-o discuție incoerentă cu prințul, izbuti să se exprime chiar că, pasămite, „ce nenorocire și, ca un făcut, într-un asemenea moment!“. Prințului i se păru că înțelege la ce moment se referă interlocutorul. Pe Ippolit prințul nu-l mai găsi în casa lui Ptițân. Spre seară veni în fugă Lebedev, care, după „explicația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-ar fi îndrăznit să nu-l arate pe el, prințul Lev Nikolaevici, bătrânului demnitar, protectorului recunoscut al familiei lor. Iar moșulică-demnitarul, deși, în ce-l privea, ar fi suportat cu un calm desăvârșit chiar și vestea celei mai mari nenorociri a Epancinilor, s-ar fi supărat negreșit dacă aceștia și-ar fi logodit fiica fără sfatul și, ca să zicem așa, fără încuviințarea lui. Prințul N., acest om simpatic, ale cărui spiritualitate și franchețe erau indiscutabile, se afla pe treapta cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințului apărură lacrimi; nu-i venea să creadă și era încântat. — Desigur, vaza era splendidă. Mi-aduc aminte că am tot văzut-o aici de vreo cincisprezece ani, da.... cincisprezece... începu Ivan Petrovici să spună ceva. — Ce să zic, mare nenorocire! zise tare Lizaveta Prokofievna. Și omul are un sfârșit, așa că de ce te-ai speriat într-un asemenea hal, Lev Nikolaevici, din pricina unui urcior de lut? adăugă ea chiar cu o umbră de teamă. Gata, dragul meu, altfel mă sperii, zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să începi pur și simplu... eu am și început... și... și oare e într-adevăr posibil ca omul să fie nefericit? O, ce preț să aibă amărăciunea și nenorocirea mea, dacă sunt în stare să fiu fericit? Știți, nu înțeleg cum poate trece cineva pe lângă un copac și să nu fie fericit că îl vede? Să vorbești cu un om și să nu fii fericit că îl iubești? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

Conservatorii - zice autorul - sunt un mic număr de boieri mari cari formau clasa privilegiată în țară. Aceste familii de boieri mari sunt toate strâns legate între ele prin legături de rudenie sau cuscrenie. Ei se consideră ca tovarăși de-o nenorocire comună, pierderea privilegiilor lor, și nenorocirea comună aduce totdeuna o strânsă, legătură între cei ce-o suferă... Partidul conservator, [în] starea [în] care se află, ar fi spulberat din primele zile ale reaparițiunii sale pe arena luptei. Nu noi îl

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
număr de boieri mari cari formau clasa privilegiată în țară. Aceste familii de boieri mari sunt toate strâns legate între ele prin legături de rudenie sau cuscrenie. Ei se consideră ca tovarăși de-o nenorocire comună, pierderea privilegiilor lor, și nenorocirea comună aduce totdeuna o strânsă, legătură între cei ce-o suferă... Partidul conservator, [în] starea [în] care se află, ar fi spulberat din primele zile ale reaparițiunii sale pe arena luptei. Nu noi îl vom descuraja de a se sili

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Târgoviște și se declară neutru. Petru cel Mare voiește să spargă capul trimisului lui Vodă, lucru de la care-l împiedecă Cantemir. Nu tăgăduim complicitatea Cantacuzinilor la moartea tragică a Domnului, dar complicitatea boierilor în genere o negăm. Vodă era din nenorocire la București, nu la Târgoviște. Un corp de armată turcească stătea la Giurgiu, gata să treacă totul sub sabie. Mustafa Aga le declara boierilor că sunt responsabili pentru Brâncoveanu, iar pe negustori [î ]i făcu responsabili pentru boieri. Cantacuzineștii și-

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
mult tratamentul nedrept căruia sunt supuși. Dar dacă pe de-o parte ne-am impus această rezervă pe care oricine lesne o va înțelege și daca ne-am feri de-a imita pe "romînul" și de-a exploata până și nenorocirile naționale în goana după popularitate; pe de altă parte, oricâtă dreptate am face plângerilor confraților de peste munți, i-am ruga a face, în interesul dreptei lor cauze, o deosebire esențială între izvoarele cărora se datoresc suferințele lor naționale. Sunt a

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
și o asemenea divergență n-a existat niciodată. Colegii d-lui Boerescu și d. Brătianu nu au voit a-i primi demisiunea; din contra, ea ar fi provocat demisiunea întregului cabinet. D. Boerescu apreția că ar fi fost o adevărată nenorocire, o reală vătămare a intereselor țării, dacă, în circumstanțele actuale, cabinetul și-ar fi dat demisiunea mai nainte de - a - și termina întreaga sa misiune și de-a rezolva dificultăți pendente, ce există și pe cari publicul încă nu le

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Binele public" considerațiile privitoare la strămutarea din nou a vămii noastre din Burdujeni la Ițcani prin anume convenție. Marele om de stat știe foarte bine pe unde curg gârlă viitorii cetățeni și stăpâni ai României; ar fi fost o adevărată nenorocire, o reală vătămare pentru interesele țării, pe care publicul n-o cunoaște în întregimea ei, daca nu se redeschidea largă poarta imigrațiunii evreiești, ceea ce nu se putea face fără d. baron. Și câte alte binefaceri nu-i mai datorim acestui

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
de un frig, încît la 18 noiembre se întoarse la Taganrog cu un acces de friguri; el scrise în aceeași zi la împărăteasa mamă că nu se simte bine, dar că se păzește și că nu va fi nimic. Din nenorocire el își făcea însuși iluziuni asupra stării, sale. Crezând că n-are trebuință decât de repaos, de liniște și îngrijire, a refuzat la început remediele prescrise de medicul său; însă de la 25 frigurile, cari nu fuseseră decât intermitente, degenerară în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Pezzana va juca fără, sală plină! Din parte-ne, noi, cari totdeauna ne-am cunoscut bine lumea, am dori să nu fie și mâine seară teatrul gol. Am dori, dar nu prea sperăm, și o zicem aceasta - noi, ce din nenorocire facem în țara noastră (de acuma, în regatul nostru) literatură, chip și seama artă - o zicem cu tot dezgustul de care trebuie să fie plină viața celui osândit a predica în pustie. Ne-ar părea însă foarte rău daca amicii

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]