4,130 matches
-
mă silește-a fi la bal, Căci sunt leneș de natură și mă legăn cu plăcere Într-o dulce somnolență pe al visurilor val. Miron Pompiliu (1848-1897), șeful "caracudei", adică al grupului de tineri sfioși, citind puțin și așteptând cu nerăbdare ceaiul și cozonacul, a redactat revista în lipsa lui I. Negruzzi, a scris poezii șterse și basme interesante, prelucrate în tonul nostalgic al lui Tieck. FILOLOGI, ISTORICI, FILOZOFI La "Junumea" veneau pentru a se distra ori din devotament oameni străini de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mei. Îmi plac deoarece au un elicopter Bell Jet. Și, de fiecare dată când lucrez cu unul dintre birourile lor din afara orașului, mă urcă În el și mă lasă În mijlocul helioportului lor. E o senzație extraordinară și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Departamentul de vânzări Ă Contabilitate”. Se părea că fiecare departament din companie era unul de vânzări. Ajungând În zona unde lucra, gazda noastră ne-a Întrebat dacă știam câte ceva despre companie. I-am spus că nu, dar că așteptam cu nerăbdare să aflăm mai multe În urma vizitei noastre. „Ei bine”, a spus el, „ar trebui să facem prima dată un tur al uzinei, ca să vedeți procesul de producție”. Totuși, În loc să ne conducă Înapoi la uzină, ne-a dus spre partea din
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu era mare scofală, dar pentru mine a avut un impact enorm. Într-o singură propoziție, cumpărătorul reușise să Înlăture durerea Ă nu și dezamăgirea Ă pierderii suferite. În loc să-mi fie groază să dau vestea grupului meu, chiar așteptam cu nerăbdare să o fac. A doua zi dimineață, i-am strâns pe cei din departamentul meu Într-o sală mare de conferințe. Când au intrat, Îi așteptau tot felul de prăjituri, covrigei, fructe, sucuri, cafele și alte surprize. Am Început ședința
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
simplu joc retoric. Și Fabia trebuie să fi îmbătrânit. Ovidiu își dorește să o poată revedea și să o învăluie cu tandrețe și îmbrățișări ca să o recompenseze pentru durerea cauzată. De-ar fi să vină această zi cât mai repede! Nerăbdarea reîntâlnirii este din ce în ce mai mare, ca și cum ar fi legată de progresiva agravare a sănătății lui Augustus, al cărui fatal sfârșit era aproape. În timp ce scrisorile adresate lui Paulus Fabius Maximus se succed destul de rapid, cele adresate soției înregistrează o întrerupere. Următoarea corespondență
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în jurul său, într-o companie elevată, un cerc ales de prieteni fie în palatul lui de la Roma, fie pe proprietatea sa de lângă lacul Albano 382. Ovidiu continuă îndemnându-l pe prieten să-i ofere ajutorul pe care-l așteaptă cu nerăbdare: Tu quoque magnorum laudes admitte virorum, Utque facis, lapso quam potes, affer opem. Si bene te novi, si quod prius esse solebas, Nunc quoque es, atque animi non cecidere tui, Quo fortuna magis saevit, magis ipse resistis, Utque decet, ne
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opțiunea pentru peisajul și ora indecisă a serii, Într-un decor de dealuri misterioase, Încărcate de simboluri istorice, păzite de sentinelele munților. Aceleași date le aflăm Însă și la alți poeți din epocă și, apoi, Heliade arată aceeași Însuflețire și nerăbdare față de alte zone ale geografiei imaginare. El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc. Se simte mai ales bine, nespus de bine, ca și Lamartine, Într-un cămin-originar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și poezia constituie un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și a nu putea. Val6ry spune că numai un accident termină poemul. Opera ar fi scrisă, la infinit, dacă ar fi după voința creatorului. Intervine, Însă, totdeauna ceva dinafara operei (și a creatorului) care curmă acest proces cum ar fi (nerăbdarea editorului, Îmbolnăvirea autorului, un musafir inoportun etc). Opera rămîne imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu cunoaște această nemulțumire. Contractul lui cu opera stipulează termene mai scurte. Poetul nu pare terorizat de forma imperfectă a versului. Versul iese de la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În durere. Deosebirea față de figura clasică a catastrofei sentimentale e că poetul român trăiește permanent Într-o stare de criză violentă, se află mereu la capătul puterilor. Tot Barthes definește admirabil acest regim al Îndrăgostitului: acela al unei „răbdări a nerăbdării”: a hrăni o nenorocire ce nu se uzează niciodată, a constata insuportabilul și, prin chiar această descoperire, a instala În eu (eul omului Îndrăgostit) „teatrul marțial al Deciziei, Acțiunii, al Ieșirii”... Decizia lui Conachi este de a nu lua nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
S-a dovedit practic că vulnerabilitatea la factorii stresori se remarcă atât la persoane ce prezintă de personalitate, charismatice, pronunțate, cât și la cele ce înclinate a ceda mult mai ușor în fața presiunilor externe, ieșind în evidență o ambiție nemăsurată, nerăbdare, dorință de competitivitate sporită, implicare profesională majoră. Pentru a combate efectele negative ale stress ului psihic, cel mai important ca impact asupra organismului uman, care afectează deopotrivă și managerii și angajații, I.B. Iamandescu propune următoarele reguli zilnice de conduită antistress
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
franțuzește. A ne impune în Europa cu o carte despre Istoria românilor care să merite să fie tradusă în toate limbile europene și așezată în toate bibliotecile publice ale Europei formează și mai târziu, în 1864, o preocupare acută. Dovadă nerăbdarea și iritarea lui C. Bolliac. El se face interpretul rușinii ce simte un român în conversațiune cu oamenii luminați ai Europei când îl întreabă unde poate afla istoria acestei națiuni atât de întinsă.... Aceleași lacune esențiale urmate de același complex
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
predarea chimiei de la înființarea liceului nostru, de aceea catedra de chimie evocă cu venerație și recunoștință figura luminoasă și personalitatea puternică acestei profesoare. Orele de chimie ținute de profesor Titu Eugenia erau foarte interesante, pline de conținut și așteptate cu nerăbdare de elevii de la clasele la care preda profesoara de chimie. Era apreciată de elevi și de profesorii școlii pentru calitățile sale morale și pentru faptul că era apropiată și înțelegătoare față de elevi. In perioada în care a predat la
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
acestea, critica nu și-a semnalat prin nimic prezența, nu numai după apariția primului fragment, dar nici măcar acum la mai bine de două luni după publicarea ultimului fragment. Să fie oare comoditate? Să fie neglijență? (Ă). Așteptăm, de aceea, cu nerăbdare cuvântul criticii”. Mascarada democratică, paravanul popular ridicat ori de câte ori o strategie sau alta avea nevoie de impunere nu Înseamnă, În cazul de față, nici faptul că, În al doilea număr, revista sus-pomenită răspunde așteptării maselor, comentând tot un roman publicat În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
găsea temei Că-și ziceau săracii stând pe prispă, seara, Cum, să rabd de foame ca bătrânii mei Ce-și stropeau cu sânge grâul și secara? (Ă). Iată se ivește satul așteptat Iată prima casă, trecem Înainte, Inimile noastre-n nerăbdare bat Sângele prin vine Îl simțim fierbinte. Iată și castelul de demult rămas Ne așteaptă lumea de la Colectivă Câtă bucurie le răsună-n glas Și bătrâni și tineri veseli de-opotrivă. Trag căruțe-n curte - caii-s deshămați Lăutarii cântă hora
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adeseori fără să le observe măcar. Valoroasa carte de reportaje despre Canalul Dunăre-Marea Neagră a lui N. Vâlmaru, de exemplu, n-a reținut atenția nici unui critic. Până să vorbească criticii noștri despre nuvelele sau schițele unor debutanți, care așteaptă cu nerăbdare părerea lor, oamenii ajung să publice volume Întregi. Numai de aur nu poate fi această tăcere. Tăcerea aceasta lipsește pe scriitori de ajutorul criticii, ajutor de care au multă nevoie și la care au tot dreptul. (Ă). Să vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sportivii celebri ajung renumiți peste mări și țări. PITICII Șapte pitici vin/vine pe cărare. Ei aduce/aduc multe ciuperci. Le-au cules/culege cu grijă pentru Albă-ca-Zăpada. Vor să-i facă/face o surpriză. Ea îi așteptăm/așteaptă cu nerăbdare în căsuța din pădure. Toți se vor/va bucura. 1. Citește și corectează greșelile din text. 2. Alege două cuvinte din trei silabe și alcătuiește cu ele propoziții. 3. Răspunde la întrebări: Unde lucrau piticii? Cine o ura pe Albă-ca
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu oricum de gol, căci în clipa cînd zări movila aceea albă, el porunci, cu un glas ațîțat, să fie coborîte ambarcațiunile. Cele patru ambarcațiuni, cu a lui Ahab în frunte, se avîntară așadar spre pradă. Matahala albă se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și nu se mai arătă pînă a doua zi dimineața. Deși în timpul urmăririi balenei, Ahab manifestase, ca să spunem așa, același zel ce-l însuflețea de-obicei, acum, cînd monstrul era mort, căpitanul părea stăpînit de un soi de nemulțumire sau nerăbdare, ori poate chiar deznădejde, ca și cum vederea acelui cadavru i-ar fi amintit că Moby Dick era încă în viață: marea țintă ce-l obseda ar fi rămas la fel de departe, chiar dacă i s-ar fi adus la bord încă alte o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau altul „Jungfrau“ părea foarte dornică să ne prezinte omagiile sale. Ajunsă la oarecare distanță de Pequod, se opri, iar căpitanul ei porni spre noi cu o ambarcațiune, stînd nu la pupa, ci la prova acesteia și dînd semne de nerăbdare. Ă Ce-o fi ținînd în mînă? exclamă Starbuck, arătînd spre un obiect pe care-l flutura neamțul. E cu neputință! Un polonic de ulei?! Ă Aș, de unde, e un ibric de cafea, domnule Starbuck, replică Stubb. Vine-ncoace ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Ha, ha! moș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau doldora de oameni, copți și pregătiți pentru soarta lor. O, cu cîtă nerăbdare căutau în acea imensitate albastră instrumentul propriei lor distrugeri! Ă De ce n-o semnalați, dac-o vedeți? strigă Ahab peste cîteva minute. Ridicați-mă în arboradă! V-ați lăsat păcăliți. Moby Dick nu-și aruncă jetul o singură dată, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și sentimentale, astfel încât fiecărei părți componente a sufletului îi corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată luptă continuă a pustnicului, această încordare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de uimirea și frumusețea momentului ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]