6,179 matches
-
abisurilor și Îi transform pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care m-a tras pe un culoar lung și gol cînd aveam zece ani și care m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În viața mea cînd am cinat În doi cu una dintre surorile mele. Delphine Îmi spusese: „Am să vă las singuri. Dacă aș sta și eu, n-ați mai discuta la fel“. Draga de Delphine! Pregătise masa și se făcuse nevăzută. S-a Întors la momentul desertului, la rugămintea mea: nu voiam ca sora mea Claire să creadă cumva că Delphine n-avea chef s-o vadă. I-am spus surorii mele: „Există În cărțile tatei niște pasaje grele“. A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
este. Asta-i sigur. Așa e tot ceea ce este. A fi... asta înseamnă. * Adeseori mă întreb ce fel de mecanism este acesta care determină distanța sau apropierea dintre oameni? Ce ne îndepărtează, ce ne apropie unii de alții, ce mînă nevăzută sau fire insesizabile accentuează sau diminuează distanța sau căldura apropierii, ce ne face să simțim atracție sau necesitatea de a ne îndepărta? Uite de exemplu elektra (îi voi spune așa sau hai s-o alint spunîndu-i macky), în comunicarea cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în întunericul din pasajul îngust aflat în spatele curții. Intrând, întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete, însă, la primul pas pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la culoare și declanșând o reverberație aproape muzicală. Pe nesimțite, cei doi țărani ajunseră lângă ea și îi taxară fărădelegea. ă Ăsta era sângele nostru, scroafă nerușinată! ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
hotărâtă să-i de-a drumul. ă Nu știți de ce-i în stare ăsta, spuse ea. ă Ușa e încuiată. Nu are unde fugi. În sfârșit, după ce îi dădu drumul la ureche, Katia se aștepta ca băiatul să se facă nevăzut, iar în privirea ei se vedea clar că, fără urechiile băiatului în mână, aceasta și-a pierdut atât încredere în sine, cât și puterea, ceea ce o făcea să se simtă în plus și fără scop. Observând asta, Porfiri se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în loc să ne pierdem timpul cu identitățile și coerențele ei, acestea au obligația să se explice singure. Când omul care părea, dar nu era, tâlhar, sau care, pur și simplu, n-a vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ar merita să-l cunoașteți»” Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. „Sper că n-ai să faci una ca asta”. „Dar de ce nu?” „Pentru că te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrâneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitându-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o vrajă deslegată, dacă aș fi reușit să smulg de la ei măcar un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig „Bună ziua” până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aș putea lucra pentru Compania asta, se gîndește Wakefield, cochetînd cu ideea. Chestiile pe care le fac sînt noi; chiar și cuvîntul software este misterios, ca o operă de artă: vine pe lume proaspăt și Începe să conecteze oamenii pe nevăzute. Și Maggie are instincte bune. Dacă ajung bogat, aș putea ajuta omenirea. După ce Maggie Îl lasă la hotel, se duce la saună și petrece timp Îndelungat În sala de aburi cu cîțiva tipi de la convenția pompelor de sîn. Apoi, comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doreai un copil și te-ai ales cu un soț. Poate că Mama Natură chiar știe ce face. Fran se abținu să remarce că, dacă Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie și îi luase fiica cu ea, fără să-i spună măcar unde se afla, promițându-i de fiecare dată că o să-l lase s-o vadă pe Louise, apoi făcându-se iar nevăzută înainte să apuce s-o vadă. Și apoi mai era și Ben. Cum putea o mamă să renunțe la copilul ei fără să pară câtuși de puțin afectată? Era ca și cum îl pedepsea pentru că îl alesese pe Jack prefăcându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Le uram poveștile. Voiam să fiu laș. Să nu iau partea nimănui. Dar nu mai puteam. Era prea târziu, așa mi se părea. Vezi, Doamne, mă apucase conștiința. Veneam acasă, întârziat. Îmi uitam copilul cu orele pe la grădiniță, sau tatăl, nevăzut de jumătate de an, în Piața Rahova. O clipă urmăream Știrile sau un film, apoi cădeam și dormeam. Sub biroul copilului, îmbrăcat cu canadiana pe canapea, dormeam unde găseam loc liber, între urși și tigri de pluș. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte te veghează Și-nlăuntrul tău vibrează. E un fel de sărbătoare Ce pe buze dă în floare. Nevăzute pârâiașe Sapă-n fruntea ta hogașe. Să mai spunem una încă: Care notă se mănâncă, Însă după ce s-a copt? Vă spun eu - e nota opt. Seamănă cu o ogradă Fără cap și fără coadă. Postfață Cartea asta de ghicire
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
se-mplinește. Nu se-mplinește, nu se-mplinește! Și totuși cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul. Cu picioare ca ale noastre Isus a umblat peste ape. [1924] * VEAC Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice. De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fiecare să știm cine-aduce și-mprăștie focul. Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu ești floare, și dacă-ntrebi, nu pot să tac și să mă strâng în cingătoare. Cine-1 aduce, caldul, cutremurul? Iată, acesta e Vântul, nimenea altul. E Vântul, nevăzutul voievod fără trup, fără mâni, al acestor săptămâni. Bucură-te, floarea mărului, și nu te speria de rod! [1937] * OASPE'fI NEPOFTI' fI Plecară iarăși voievozii daci spre miazănoapte, de unde ne veniră, cu oile și cu bourii. Și ceilalți, cari
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mare, cu urmele în lut, ce ți le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tău pământ, te chiem: vino, Lume, vin'. Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește-mi fruntea-nfierbîntată ca nisipul dogorât pe care calcă-ncet, încet prin pustie un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lor. Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pașii mei răsuna în umbră, parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului! Orice ridicare a mânii nu e decât o îndoială mai mult. Durerile se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. BUNĂTATE
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
despre o răsfrângere a luminilor pe aurul icoanelor. Totuși, mie îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse omul să se reverse din mâna lui Dumnezeu sporea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două naturi, devenite una în Logosul întrupat, sau într-o singură natură? Am înțeles ce era cu el, și n-am vrut să mă prind într-o dezbatere fără de folos, drept care i-am răspuns: - Cred pur și simplu în Dumnezeul nevăzut și în Isus Hristos, fiul în care-a binevoit. Ce faci, de fapt, fiindcă nu prea-nțeleg? - Trag liniile drepte și liniile curbe care au existat înainte de unirea într-o unică natură; când Dumnezeu va binevoi, și fără ca eu să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Marcu răsună în Aquileia și s-au întâmplat numeroase convertiri; grație Sfântului Duh și datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua într-un singur fluviu care îl slăvește pe Tatăl Cel Atotputernic, nevăzut și nestrămutat“. - Acum eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă și ce înseamnă „cântând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]